Azi – Eu și Catalizatorul

Tăcută mi-am mai fost eu azi! Cumințică de nu se poate! Ei, n-o să pun la socotealå mormăielile și urările de multă-muuultă sănătate la adresa ăluia de s-a scoborât în puțul gândirii și-a adus pe lume prea… – ete că nu mă hotărăsc asupra epitetului potrivit, așa că zic simplu declarația 112.  Cu d mic, nah!

Nu m-am mai delectat de multă vreme cu așa ceva… și de multă vreme nu am avut impulsul să las baltă provocarea și să-mi văd naibii liniștită de viață. Dar am rezistat eroic și mi-am dus la îndeplinire norma pe ziua de azi. Uite, o chestie ca asta cred că m-ar face clar femeie de casă! Una de-adevăratelea! Completă! Asta mi-am zis-o când frecam petele imaginare de pe una din cănile de cafea ce mi-a picat sub ochiul vigilent. Celălalt ochi privea cu jind spre Carte. Că e musai să consemnez la loc de cinste – am reușit performanța de a citi un capitol întreg din Cioran. Pe nerăsuflate!

Eh, e drept că e tare deprima(n)t uneori Maestrul, așa că am lăsat următorul capitol pe mâine și am trecut la Păturica lui Mihăiță. Apăi și aici am avut spor! Am privit încântată rezultatul – he he, nu mai e cazul să aștepte bietul copil atingerea vârstei majoratului – la sfârșitul săptămânii ăsteia i-o pun în brațe, să facă ce-o vrea cu dânsa. În principiu, vorba maică-sii, să se acopere cu ea…

Ce să zic – azi mi-a fost chiar zi plină… Mi-a fost drag chiar și să ies la piață. Chestia asta cu piața îmi displace. Nu știu ce fel de femei au compus eșantionul pe baza căruia s-a stabilit că femeile adoră shopping-ul. Eu clar aș fi fost pusă la zid pe post de Gică-Contra. Las asta și spun că am ieșit cu voioșie. O floare n-a scăpat neadmirată! Ba chiar am avut poftă să mă opresc la locul de joacă undeva pe un leagăn. L-am ochit și probabil chiar m-aș fi legănat un pic, învăluită în miros de tei. V-am zis că ador Teiul? Mi-s topită după el.. Mi-ar plăcea unul în cameră, dar unul care să înflorească non-stop. Ceva gen Purcica mea…

Ptiu-ptiu, ce chef de vorbă am! Și-i miercuri – zi dedicată Tăcerii. Scot la interval mai bine buruienile de m-au prins azi. Plus locul ăla de joacă de m-a făcut să zâmbesc în neștire, de se uita mamaia aia la mine ca la un extraterestru verde-verde cu antene mov!

Dar nu plec până nu-i urez iar multă-multă sănătate ălui de-a inventat catalizatorul meu de azi. Știu, puteam trece peste, dar de la o vreme cred că am o problemă cu plăcuțele de frână. Și mâine nu mai vreau să scriu un cuvințel despre dânsul. Chiar dacă mi-e clar că iar mă va pune pe repede înainte…

Ei, să vă fie noaptea frumoasă și s-aveți parte de zâmbet în ziua ce urmează! Și de-mi dați voie, vă îmbrățișez cu tot dragul.