Doaaaamnelor și Domnilor,
Din ciclul Cum să te faci de poveste când dai Modestia pe mâna Mafiei scot la iveală (dar nu și de la naftalină) o minunată, prea-povestită și prea-așteptată creație bursuc(el)ească. Rog respectuos persoanele ce suferă de insuficiență cardiacă, precum și pe cele ce au alergie la așa minunăție să-și ferească privirile de
Păturiiica lui Mihăiță!
(pam-pam…)
Încerc să-mbunez Criticul, că prea-mi privește cu ochi nemulțumiți pozele! Îi zic împăciuitoare – știindu-mă cumva cu ditamai musca pe căciulă – Hai, nu fi rău, nu astea-s culorile adevărate! Adică ele sunt, dar clar estompate… Știi, acumulatorul camerei… era pe terminate, nu mai aveam răbdare, zău! Uite, dacă nu mă crezi, întreab-o pe Lucia! Că m-am plimbat cu cățel, cu purcel cu lucrul pââână la ea la birou. Dar nu prea cred că m-a-nțeles… Mă consolez cu gândul că, deh, așa-s criticii ăștia – buni numai de găsit noduri în pătură. Pardon, papură!
Că prea mormăie de zor, dă din cap cumva reprobator și zice Mdea… Trei, fiecare vai de capul ei!
Oups! Trei – asta mi-a amintit de Marți și ale lui Ceasuri… Nu spun de care. Cică n-ar fi bine să te pui rău cu Marți, așa că pun iute un 3+1! Serviți, nu vă sfiiți – e din belșug, chiar de-acasă nu mă găsiți…
Eu… ei, eu plec un picuț cu trebi, da-l las pe Lipiciosul ăsta să vă primească așa cum numai el știe!
(Să mi-l povestiți de-o face vreo măgărie! )
Am tăcut!
ApreciazăApreciază
Frumos mai taci, zău! Da, da… ia de savurează
ApreciazăApreciază
De mi-ai fi adus-o la pat ai fi primit şi-un huguleţ bonus. 🙂
ApreciazăApreciază
Apăi de era așa… aduceam întâi un
Ei, acuma ce mai spui?
ApreciazăApreciază
Cotcodacu’ ăla ar fi bun doar în supă, altfel nu-i văd rolu’. Ori am chiorît de tot şi o fi vreo blondă acolo…? 🙄
ApreciazăApreciază
Hmmm… Tortul la sfârșit, (D)Răcușor! Vrei să faci indigestie de sari peste rând? 😯
ApreciazăApreciază
Apoi ştii cît mi-s de lacom şi parcă mi-e teamă că mă satur cu antreurile şi nu mai ajung la tort. 😀
ApreciazăApreciază
Moderație, (D)Răcușor, moderație… 😉
Uiți zicala Lăcomia aduce Bulimia? Ufff, pardon, Lăcomia strică omenia! Asta era! 🙂
(Pfiuuu, că tare mai amestec zicerile azi… 😳 )
ApreciazăApreciază
Ţi-ai ratat cariera, moderator trebuia să te faci! 😛 😆
Viaţa-i scurtă (şi plină de… ştii tu ce!) aşa că nu mai las pe „mai încolo”, că prea multe ţepe mi-am luat. Aşa că hai, adu’ tortu’! 😀
ApreciazăApreciază
Ia de gust-o înghițitură
Până-(ți)și face Blonda o tură
Iar de-o vrei preaiubitoare
Altoiește-o cu-astă floare.
ApreciazăApreciază
Mai devreme-am înghiţit;
Recunosc: eram pilit!
Blonda pînă m-o iubi,
Dunărea-n Mare s-o uşchi! 😆
ApreciazăApreciază
La asta munceai tu de nu mai știu câte săptămâni? 😉
ApreciazăApreciază
La asta… Unica și inegalabila Păturica lui Mihăiță! 😆
ApreciazăApreciază
Unică, da!
Inegalabilă zici? 🙂
ApreciazăApreciază
Am zis și bun zis rămâne! 😉
ApreciazăApreciază
Bine, fie cum zici tu!
ApreciazăApreciază
Îmi pare mie, sau chiar sunt trei păturici? Că parcă nu seamănă între ele cele trei poze! 😉
ApreciazăApreciază
Aș vrea eu să fie trei păturici… Scăpam ușor! 😆
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasă păturica ta! Poate mă sfătuiești și pe mine la partea cu imbinarea pătratelor, că nu prea știu cum se face, doar bănuiesc.
ApreciazăApreciază
Se putea și mai bine, Gegelutz, știu eu ce spun. De data asta m-am rezumat fix la materialele și culorile pe care le aveam la îndemână. 🙂
Cât despre îmbinare… i-am lăsat Anei un pic mai
susjos un videoclip cu un tutorial. Eu acolo am văzut prima dată sistemul ăsta de prindere și chiar îmi pare mult mai fain decât varianta ac&ață. 😉P.S. Ce ți-ai meșterit la cont de mi te-a vârât la spam WordPress?! 😯
ApreciazăApreciază
Nu mi-am meșterit nimic dar mai comentez de pe la serviciu uneori…poate nu-i convine ceva pe acolo. Am să urmăresc și eu acel filmuleț dacă mă mai pălește talentul vreodată.
ApreciazăApreciază
Hai, că ai o păturică de terminat și tu! 😆
ApreciazăApreciază
Încercam să-ți arăt o poză cu peticele mele de păturică dar nu știu cum se adaugă imagini în comentarii și nu vreau să mă înjuri că-ți pun tâmpenii pe blog. Are dreptate Ana, tanti aia din film vorbește cam mult și-și ține degetele de nu vede tot chioru ce face ea acolo dar om înțelege noi pînă la urmă.
ApreciazăApreciază
Încearcă să combini ce ai văzut în filmuleț cu polologhia pe care i-am înșirat-o tot Anei. Poate iese ceva. 🙂
Și știi? Poți să-mi trimiți poza pe e-mail – e mai simplu. 😉
ApreciazăApreciază
Părerea mea contează? Chiar de nu mă pricep la culori? Dacă-i după ochii mei, eu zic că-i faină, mai ales c-ai pus multă dragoste în ea! Asta-i cel mai important! 😉
ApreciazăApreciază
Apăi cum să nu conteze părerea ta, Petru? 😯
Eu zic că ai pus punctul pe i… Chiar e mult, mult drag în Păturica asta! 😉
ApreciazăApreciază
Ce fainaaaaa eeeee! Tare imi place!
Cum ai unit patratele intre ele? 😦 Asta e marea mea dilema pe care inca nu am dibuit-o!
ApreciazăApreciază
Tu, Ană, mi-ai colorat pauza, zău! 🙂
Și să nu uit… uite și rezolvarea dilemei
ApreciazăApreciază
Uof….tocmai ca tutorialele astea ” e viata ” mea… 😦
Nu pricep o iota si ma scoate din minti vorbaria multa , saracie curata….Da’ las ca dibuiesc io , pana la urma , cam cum sta treaba asta! 😉
ApreciazăApreciază
Eh, de nu-mi erai și tu așa departe, alta era treaba – îți atătam eu cum se face. 🙂
Pare doar complicat, Ană, dar e simplu-simplu! I-ai piuitul și privește doar tutorialul. E o înșiruire de lanțuri de 3 fixate cu piciorușe scurte de marginea careului. La montaj lucrezi un lanț de 2, îl treci prin lanțul de 3 al careului corespondent, mai lucrezi un ochi de lanț și apoi închizi cu un picioruș scurt pe careul de bază. Ufff, sper să nu te fi amețit! 😉
ApreciazăApreciază
Pai cum ai scris tu este mult mai simplu decat daca as privi video-ul…Multumesc frumos…suna simplu 2 ol,al 3 lea leaga si tot asa pana se termina…imi place!
ApreciazăApreciază
Hmmm… aruncă totuși o privire și pe videoclip, că nu te mușcă. 😆
Mi-a intrat mie în cap că nu știu să explic mereu bine… 😉
ApreciazăApreciază
Ok…am sa ma uit…
ApreciazăApreciază
Ce te faci dacă vei primi comenzi? 🙄
ApreciazăApreciază
Ei, hai! Crezi că toată lumea e răbdătoare precum Mihăiță? 😆
ApreciazăApreciază
Pune-ne la încercare 😀
ApreciazăApreciază
Cum să vă canonesc eu așa, Potecuță? Tocmai eu?! 😯
ApreciazăApreciază
Alo! Tovarăși! Nu-i corect băi. Răbdare am și eu. De împletit știu. Dar tot nu știu cum se fac păturici din astea minunate, de stat cu ele-n brațe dimineața și seara..și mai ales noaptea sau pe timp de ploaie. Deh și cu croșeta-n mână și n-aș fi reușit să fac ce-ai făcut tu aici.
Atât îi de frumoasă că Mihăiță se va înveli parcă cu natura. Frumoase culori, mai că-mi trec prin minte acțiuni necurate (de împrumut pe termen nelimitat). Dar nume are? Că parcă n-are suflet când nu-i dai nume. La mine și laptopul și kindle-ul au nume :)). Și nu mai spun ce, că mi-e rușine deja.
Felicitări Bursucel, așteptăm fețele de pernă!
ApreciazăApreciază
Pfiuuu, fată, ia nu mă-mboldi cu fețele alea de pernă, că se prind de mine! 😆
Am 2 (două!) pulovere începute și – firește! – neterminate… Flori promise te miri cui în stadii diferite de execuție… 2 (iar două!) poze împrumutate de la http://imaginecontinua.wordpress.com (un bujor și-un mac frumoși-frumoși!) cu titlu de modele… Iar eu mă tooot lupt cu balaurul D112 să-l disciplinez…
Ai di capu meu! 😆
ApreciazăApreciază
:)) No, atunci când termini tu toate astea și simți că n-ai ce face, Păturica lui Mihăiță o să-ți ceară prieteni. Știu eu! Lasă că așa-i o satisfacție să termini chestii începute de 100 de ani. Parcă simți că s-a mai scurs un strop de viață. Cu folos, bineînțeles!
Atunci spor îți doresc! Dar musai de făcut un post cu „lucruri x 2 în stadii diferite de lucru” :)).
ApreciazăApreciază
😆 Parcă mă și văd schimbând destinația locului ăsta. Din loc de dat cu capul mi-e să nu se transforme în loc de dat peste nasu-mi propriu! 😆
ApreciazăApreciază
:)) Dacă zguduie creierii și gândirea, poate să fie și „loc de împărțit norocul”.
ApreciazăApreciază
Aaaa, deja vorbim de lucruri sfinte – e cale lungă până acolo! Așa… cam ca de la Cer la Pământ… 😉
ApreciazăApreciază
Și nu mă pot abține! Vreau și euuuu! Vorba Potecuței, ce te faci cu comenzile?
ApreciazăApreciază
Uite că la asta nu m-am gândit serios! Păturica lui Mihăiță avea ceva vechime ca promisiune – trebuia s-o onorez, să-i intre-n căpșor băietului că femeile sunt chiar oameni de cuvânt. Chestie de principiu, deh! 🙄
ApreciazăApreciază
Prințipiiile întâi, normal.
ApreciazăApreciază
Daaa! Să-l fi văzut aseară cu păturica lui! 😆
Măi, îi promisesem, ce mai! Iar explicația uff, iar m-a uitat Bunul la birou deja era de tristă amintire. 😉
ApreciazăApreciază
Și mie îmi place! E frumoasăăă! 😀
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Loredana. 🙂
😆 Uof, o să crape de ciudă Criticul! 😆
ApreciazăApreciază