Dragul meu,
Îmi este greu, dar sufletul mi-e plin de soare! Hârtie de aș fi avut ți-aș fi trimis scrisoare… Și tușul este pe sfârșite, și ostenită sunt prea tare, și nici răbdare să alerg spre prăvălie n-am, iubite! Ți-aștern cuvintele în grabă, cât încă nu sunt răvășite…
Voiam să știi… E-adevărat, m-au cam bătut condurii de cuvinte, dar steaua de pe umăr mi-a rămas cuminte și-a țintuit ca un odor – mănunchi de raze aurii – cămașa cea din fir de dor ce mi-ai țesut în nopți târzii. Și știi că pline de mirare domnițele m-au iscodit și-au vrut să afle negreșit Cum, cine a făcut așa minune de lucrare? De le spuneam că pe Pământ, cu voie bună, doar depărtarea naște dor ce țese scump veșmânt, m-ar fi crezut nebună… Așa că am tăcut. Și am plecat pe-ascuns. O să-mi găsești cuvinte potrivite să le dau răspuns?
Păcat… În astă seară ghinionul mi-a ronțăit cu drag creionul… Zâmbesc acum când îl ascut să-ți scriu sfârșitul.
Te sărut!
Bursucel's Blog 
M-am înmuiat şi m-am topit
Precum asfaltul către asfinţit
După o zi caniculară,
Citind bijuteria ‘ceasta literară…
😉
ApreciazăApreciază
… iar eu, spun drept, ușor m-am fâstâcit când dragul dintre rându-ți l-am citit…
Mi-am revenit acum – drept mulțumire primește-mi, rogu-te, curata-nvăluire!
ApreciazăApreciază
Acolo-ntre aripi e-aşa de bine!
Primesc învăluirea de la tine
Cu drag şi-o-ntorc; apoi încet, pe-ascuns,
Mă rog să capeţi repede răspuns! 😉
ApreciazăApreciază
Știu că nu-mi este adresată,
dar am citit scrisoarea toată
și mult m-am minunat și de sărut
pe care l-aș întoarce într-un rut
așa cum nimeni n-a avut,
la fel ca-n vremurile de-nceput,
când toate mi se petreceau cu prețuire
și cu adaos mare de iubire!
Și aș mai face-o plecăciune
în fată celei care-a scris așa minune!
Am găsit pe undeva, prin neștiut acest răspuns la scrisoare și mi-a părut potrivit a însoți scrisoarea aceasta!
Frumos ai scris, de parcă ar fi versuri!
ApreciazăApreciază
Cu-o reverență, Mugur, mulțumesc! 🙂
Și tare mi-ar plăcea, vezi bine, domnițelor răspuns să le găsesc. De-aștept cuminte, socotesc că poate vine…
ApreciazăApreciază
Răspuns domnițelor de vei găsi, chiar crezi că ele se vor liniști?
Și-apoi ce rost ar mai avea, vezi bine, răspuns domnițelor, dacă el oricum vine!
ApreciazăApreciază
Potrivit, nepotrivit, îţi stric conturul-fir al preafrumoaselor idei cu un… non-vers: să ajungă al tău postcard la inima ce-ţi bate ţie-n poartă!
ApreciazăApreciază
Nu strici nimic, Oana, că-i tare frumoasă urarea ce mi-ai așezat!
ApreciazăApreciază
duios text, à la Boris Vian… 🙂 guess what: nu-s de loc mirata sau surprinsa de-acest post romantico-sentimental… 😉 talentata la „litere” care esti tu, bravo si tot înainte… ❤ 🙂
ApreciazăApreciază
Melanie…
Nu mai știu pentru ce să-ți mulțumesc mai întâi – pentru cuvintele-ți frumoase, pentru muzica lui Boris Vian sau pentru umorul lui fin… Mi-ai dat de lucru, zău! Curată bombă Omul ăsta…
Trimit cu drag gânduri bune prinse strâns într-o îmbrățișare.
ApreciazăApreciază
mille merci, 2na… receptionate direct la casa inimii… ❤
* * *
🙂 un citat ce-mi convine 100%:"Il faut seulement que je plaise aux gens qui m'intéressent…"(Boris Vian)
ApreciazăApreciază
Rămân perplex și mă uimesc
Când te găsesc și te citesc,
Și-ți pun o întrebare bună:
Tu ești cu muza pe o mână?
ApreciazăApreciază
N-aș ști să-ți spun de-i sunt în grație…Înclin să cred că astă Muză din vreme-n vreme se amuză și-mi lasă-n prag un stop de Inspirație. 😉
ApreciazăApreciază
Tu Bursuco, frumos iti sade sa ma faci sa-mi dea lacrimile de emotie? Huh? 😛
ApreciazăApreciază
Ay, Ană! Vină repejor să-ți șterg lacrimile, că mă-ntristez și eu…
ApreciazăApreciază
Las’ ca-s lacrimi bune
ApreciazăApreciază
Or fi, dar ai milă de șoricei! 😉
ApreciazăApreciază
Da-i incolo de soareci…iese soarele…da’ ramane doru’ ala, bata-l necazu’ 😀
ApreciazăApreciază
Doamne, ce frumos ai aşezat iar cuvintele!
ApreciazăApreciază
Zisă de tine, Potecuță, sună așa de frumos afirmația!
Pfiu, scuipă-mă, să nu-mi crească instant cornițele!
ApreciazăApreciază
Eu nu încerc să-ți răspund în versuri pentru că mă știu handicapată în acest domeniu. Drept urmare, îți spun atât: mi-a plăcut, cuvintele tale m-au atins unde trebuie și te pup pe fruntea aia plină de idei sensibile! 🙂
ApreciazăApreciază
Iaca, nu mai scriu nici eu în rime! Și – da, da! – măcar pupă-mă tu, că ăl de-ar trebui s-o facă îi cam depaaaarte…
ApreciazăApreciază
” Ca al de-ar trebui s-o faca ii cam depaaaarte”
e bag sama cu a ta vointa mi se pare mie,
sau gresesc, Domnita ??? 🙂 🙂 🙂
Sa ai parte de toate ce-ti doresti ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Aș cere azi un pic de-ngăduință… La drept vorbind a mea voință nu i-a cerut nici praf de soare și nici nu l-a-ndemnat să plece-n depărtare. Se mai întâmplă-n viață să primești din când în când și ce nu îți dorești…
Îți mulțumesc din suflet de urare și spun la rându-mi Azi să-ți fie Soare! 🙂
ApreciazăApreciază
O frumoasă poezie în proză am citit
în locul acesta când am poposit,
gânduri și versuri am găsit,
toate, de nuanțe și tonuri diferite
dar spuse cu prietenie și-n maniere inedite.
Concluzia mea despre toate aceste
îmi spune să mai revin, pentru că sunt subiecte
ce merită a fi citite și comentarii
amicale, savuroase după natura firii.
ApreciazăApreciază
Promit ca data viitoare voi pune temniceru-n temă că nu ți-i slova cu problemă. Cu gând la astă grea rușine azi cere scuze de la tine. Să-l ierți, te rog, că-n umbră te-a ținut, gândindu-se c-așa e precaut…
Să-ți fie ziua boare de zefir și parfumată ca un fir de trandafir!
ApreciazăApreciază
La așa cuvânt și rimă nu știu de pot face față
și nu am nici emoticon de final sau de…prefață,
dar, gândul bun și urarea mi-au priit
și le aduc aici cu gândul și cuvântul înzecit !
Friendly hugs !
ApreciazăApreciază
Scrii atât de frumos încât nu mă pot desprinde de blogul tău, să mă retrag la somn. Dar o fi și mâine o zi..
ApreciazăApreciază
Ei, e vreme pentru toate, Rocsy…
Somn ușor și frumos! 🙂
ApreciazăApreciază
Este, într-adevăr…
Somn ușor și plin de vise frumoase! 🙂
ApreciazăApreciază