De gustibus…

59 răspunsuri

Motto:

Vedi Napoli e poi muori! (Goethe)

napoli1

Sursa foto

Fără îndoială, dac-aș arunca un care-i locșorul ce v-a furat fără drept de apel inima? probabilitatea să aud despre una și aceeași locație ar fi infimă. Da, răspunsurile ar fi mai repede rezultatul combinărilor de n luate câte k… I don't know

Diversitatea – ăsta e tot farmecul, la drept vorbind!

Uite, eu aș zice Paris într-o primă instanță. Nu pentru că e orașul îndrăgostiților, ci pentru că de fiecare dată i-am descoperit altă și altă fațetă. Parisul merită să fie descoperit la pas și nu în grabă. Apoi… apoi mi-aș aminti de Marea Nordului, Explozie aurie de Lumină și Arc de Curcubeu, Verde (mult verde) pigmentat pe ici pe colo cu acoperișuri grena așezate peste albul caselor, alternând cu un albastru marin unduitor. Așa știe să te-ntâmpine Norvegia și să te prindă în plasă… Și când mă prinde ceva, e garantată întoarcerea! Inspir praf de dor și n-am scăpare… daydreaming

Azi… azi îmi spunea un  bun prieten că nimic nu se compară cu Napoli. Aș fi vrut să-i văd expresia feței, incitată de exaltarea din vocea-i care căpătase parcă un altfel de accent, ca și cum integrarea în peisaj venise instant, insinuându-i acel dulce acasă.

Hai, măcar promite-mi că-ți faci timp să arunci o privire peste frumusețea asta de oraș! Nu e cu nimic mai prejos decât Parisul!

Măcar atât! ar fi venit completarea din parte-i, că doar nu ne cunoaștem de azi-de ieri. Hehe… nu doar atât! – din rostogoleala aia de cuvinte cu repeziciune caracteristică italienilor sadea (că doar am văzut eu în filmele italiene ce debit au! tongue) am reținut că Napoli își are chiar și imnul propriu. Să-l auzi pe Massimo…

Ehe, cum își mai iubesc napolitanii ăștia Orașul, dom’le! mi-am zis eu după ce am verificat versurile cântului de slavă. N-am respectat recomandarea Massimo (Ranieri) – eu am ales Altceva! Pasiune și voci de milioane…

Ei, cumva mi-am onorat promisiunea, nu?! happy

59 de gânduri despre „De gustibus…”

  1. Drugwash

    Pe mine mă impresionează zdravăn Massimo cu ‘Perdere l’amore’. Dar rămîn la preferinţa mea numero uno: Marco Masini şi ‘T’innamorerai’, ‘Bella stronza’, ‘Un piccolo Chopin’ şi altele de care chiar mi s-a făcut dor, acum că mi-am adus aminte. daydreaming

    Apreciază

    Răspunde ↓
      1. Drugwash

        Ei da… ce de amintiri… Eram la curent cu societatea italiană, prin ’92-’95, nu mai ştiam nimic de prin ţară – nu c-ar fi fost ceva de interes, oricum. Păcat că am făcut totul de la distanţă, din faţa ecranului teve. Dar am învăţat multe (şi tot multe am uitat între timp, de cînd am pierdut legătura).

        Mai era şi ‘Raccontami di te’ pe acolo printre preferatele mele de la Masini… SanRemo 2000…

        M-ai aruncat în butoiu’ cu melancolie blegoasă şi nu mai am nimic de stins amaru’… 😥

        Apreciază

        Răspunde ↓
          1. Drugwash

            Păi tu acolo, eu aici…
            Nu vezi că nu face ‘plici’? 🙂

            Pfuai, ce-i mai toarnă pe gît muţunachele ăla, de-mi vine să-mi mai fac un blog! (să am unde da cu capu’ mai abitir, nu de alta)

            Apreciază

            Răspunde ↓
            4. Drugwash

              Apoi acolo nici eu n-aş avea curajul să mă călătoresc, din cauza dialectului pe care nu-l cunosc. Păi ce să faci acolo, dacă nu te poţi înţelege cu oamenii?! Că aşa poţi să vezi foate bine oraşul din poze, dar interacţiunea umană directă e cu totul altceva. Păi nu? 😉

              Apreciază

            5. Bursucel Autor post

              Păi da… 😉
              Numai că partea cu nici eu n-aş avea curajul să mă călătoresc, din cauza dialectului pe care nu-l cunosc nu prea ține – vorba prietenului de-i acolo pentru a nu știu câta oară-n vizită acum … eu nu știam boabă de italiană când am văzut prima dată Napoli, dar mi-a plăcut așa de tare locul ăla încât… Toate se învață, (D)Răcușor. Și cel mai bine prinzi graiul unei nații la ea acasă. 😉

              Apreciază

            6. Drugwash

              No şi-asta-i adevărat, da’ pînă să-l prinzi te cam trec sudorile cînd nu ştii cu ce gînd se uită unii la tine şi bolborosesc într-o limbă necunoscută. 😉

              Apreciază

            8. Drugwash

              Ceva de genu’ „s-apară mintenaş un kil de pălincă la picioru’ mesei”, să am cu ce-mi stinge dorurile…? 🙄 Să fie auzită bolboroseala, în ăst caz! 😀

              Apreciază

            14. Drugwash

              Să vedem de unde-o mai sări iepurele… 🙄

              Pînă atunci mai înghit un hap-două de nostalgie ecranizată, că altceva n-am la dispoziţie. Ai grijă de tine! 😉

              Apreciază

            15. Bursucel Autor post

              O să mă rog la Sfântu’ pentru tine… vorba ta – mai știi de unde sare iepurele? 😉

              Seară frumoasă să-ți faci, (D)Răcușor! 🙂

              Apreciază

            16. Drugwash

              Să mă ierte (Sfîntu’) Petru, da’ la ce foame am pe mine, iepurele ăla ajunge mintenaş la cuptor! 😆

              Aseară a fost Mandy Moore, o veche febleţe de-a mea, cu ‘Chasing Liberty’ (ar trebui să-l vezi!), apoi ca să-mi revin puţin m-am plimbat un minuţel cu Ashley şi Mary-Kate Olsen: „New York minute”. Ce să fac – mereu mi-au plăcut blondele… 😳

              Apreciază

  4. Oana

    Bursucel, mi-a plăcut muzica 🙂
    Fiecare are un locșor preferat… uneori se mai și schimbă, depinde de context. Eu mărturisesc că pe primul loc mi-a rămas Florența, nu știu de ce, că eram solo pe acolo (deci n-am amintiri ‘din acelea’ înfluturate) și prea mult timp de plimbat n-am avut, dar ceva anume m-a captivat. Mi-aș dori să mai poposesc pe acolo… dar nu ca să mă arunc în Arno 🙂
    Te îmbrățișez! Să mai scrii, că îmi plac gusturile tale.

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Mi-a arătat mai devreme dragul de Google cum arată Arno privit de pe Ponte Vecchio. Dacă stau bine să mă gândesc, ne subjugă deseori locurile, oamenii care au acel je ne sais quoi… E unul din atributele care ne alimentează dorința revederii și ne-ndeamnă mereu la întoarcere. 🙂
      Dorește-ți tare-tare și mai știi? Poate într-o zi ne vei scrie chiar din Florența… 😉

      Apreciază

      Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      N-aș spune că ești sălbatică… mai repede aș spune sensibilă. 🙂
      Știu cum e cu dragul ăsta de munte. Eu, care mi-s topită după soare și mare, am avut o zi în care nu m-aș mai fi dat dusă din Bușteni. Era așa de frumos peisajul și mă cuprinsese așa o liniște…

      Apreciază

      Răspunde ↓
      1. oanaclara

        Eu sunt innebunita sa-mi beau cafeaua dimineata pe o terasa, undeva la munte, in linistea strapunsa doar de ciripitul pasarelelor. Trebuie sa incerci, daca n-ai facut-o deja. E o experienta deosebita.
        In alta ordine de idei, daca as putea, as vizita, de exemplu, Machu Picchu. 🙂

        Apreciază

        Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Ah, Constantinopole… 🙂
      Nu știu de ce nu m-a atras niciodată ideea de a vizita Turcia. Mi-am dorit să ajung în schimb la pietroaie în Grecia. Poate unde îmi plăceau tare mult Legendele Olimpului când eram mică…

      Apreciază

      Răspunde ↓
  9. Mugur

    Oare am să fac notă discordantă dacă spun că-mi doresc să văd toți munții noștri?
    Aș păși pe fiecare în parte, aș lua fiecare potecuță la pas și nu cred că aș ajunge să mă plictisesc nici un moment!
    Dar nu cred să ajung nici măcar la 10% din ceea ce-mi doresc! 😉

    Apreciază

    Răspunde ↓
  12. succesulpe

    Toate orasele noi pe care le vizitezi, au un pic de mister si ceva nou sa iti povesteasca. Ca sa le simti cu adevarat pulsul, trebuie trebuie sa te strecori incet pe strazi, sa iti deschizi catre cunoastere toate simturile si sa lasi totul sa se acumuleze incet in suflet. Si nu de putine ori am constatat ca vizitele scurte, sunt si cele mai placute 🙂

    Apreciază

    Răspunde ↓

Grăiește, nu-i bai!