Nu, nu mai ai răbdare, știu… Îți pare totul fad și ți-e pustiu, iar din cuvintele-ți am intuit că ale mele straie pline de culoare îți seamănă-n suflet doar dorul ce te doare. Zâmbesc a întristare unui gând ce îmi îngână abia șoptit Mai știi, poate-i e dor de gri?!
Socoți că sărbătoare azi ți-ar fi de-aș lepăda și ultima culoare? Așa poate-ai zâmbi? Te bucură de gri-n întreaga lui splendoare…
Aștept o dezlegare de la tine, că nu mă prinde griul, știi prea bine…
P.S. Și de-astă dată orice-asemănare cu personajele reale e întâmplătoare.
Bursucel's Blog 
Cât dor se ascunde aici…
ApreciazăApreciază
Și eu care credeam că l-am dosit îndeajuns de bine sub gri…
ApreciazăApreciază
Dar și griul are nuanțe.
ApreciazăApreciază
Are, Di, dar parcă nuanțele lui gri sunt prea triste…
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Măi, e prima dată când mă gândesc că în calitate de fumătoare (hai, nu mă lua de moț acum pentru țigară) îmi place griul fumului…
Mulțumesc, a fost în primă audiție pentru mine melodia asta! 🙂
ApreciazăApreciază
Morning ! Sunt fumatoare, si de n-as fi, tot nu as strica placerea fumatului cu lectii despre ,,fumatul face….”
Daca melodia ti-a placut, ma bucur . Zi buna sa ai, Bursucel ! 😀
ApreciazăApreciază
joci sah, bursucel ? sau testezi calul troian ?
ApreciazăApreciază
Hmmm… seamănă a șah?
Doar băteam șaua, nu mă așteptam să răsune așa tare…
ApreciazăApreciază
Prin ce ai scris ieri, mi-ai influenţat starea, iar azi port (la propriu, verificabil, că-i vizibil) roşu cu negru.
Aşa încât, deşi ştiu că de la mine „nu se pune”, te dezleg eu de gri, şi-ţi picur înapoi culoare. Probabil dintr-un vechi exces de…nerăbdare.
ApreciazăApreciază
Nu știu de ce nu mi-a plăcut niciodată griul. Poate pentru că îl asociez deseori cu un ceva impus….
Așa, picură și tu, să-mi recapăt culoarea, că nu-mi șade deloc bine în posomoreala asta. 🙂
ApreciazăApreciază
Pesimistul va zice ca griul e un alb ce tinde spre negru, optimistul va zice ca e un negru ce tinde spre alb. Asa ca griul poate insemna orice, depinde din ce unghi privesti. Nu-i asa ca tinde spre alb?
ApreciazăApreciază
Așa-i, Adelină… spre alb tinde, nici vorba altcum.
Cert e că nu mi-s fan gri. Nu-mi place sintagma viața e gri, spre exemplu. Mă duce cu gândul la ceva lipsă. E ca și cum postărilor tale le-ar lipsi umorul tău carcateristic. Întelegi ce vreau să zic, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Griul e de fapt culoarea care se asortează cu TOATE celelalte, cu roz și cu galben am descoperit de curând ce efecte are. Dar și cu restul, ia gândește-te un pic și o să-ți devină simpatic. Singur, fără nimic lângă el e trist, da, așa că atașează-l la ceva 🙂 cu efect garantat.
ApreciazăApreciază
S-o asorta, nu zi nu… Măi, de era argintiu, nu mă deranja, dar așa…
Griul mi se pare a fi culoarea compromisului. Iar compromisurile e de preferat să nu le faci, fiindcă atrag după ele altele și altele în șir. 😉
ApreciazăApreciază
Ei, le faci un timp limitat și te oprești apoi 🙂
ApreciazăApreciază
Ehe, compromisurile astea sunt ca atunci când hotărăști să te dai pe topogan. Capeți viteză și păs de te mai oprești cu una-cu două. 😉
ApreciazăApreciază
Da, dau un fel de dependenta ciudata si apoi intri in fibrilatii fara ele :))… asa e 😦
ApreciazăApreciază
seamana a sah. spui ca dai culoarea pe gri. cum crezi ca ar trebui sa mute adversarul ?
ApreciazăApreciază
E mult spus șah. Poate mai repede chestia asta seamănă cu un joc de noroc. Cu tablele de exemplu. Oricât de bine ai juca, tot exisță probabilitatea pierderii jocului din cauza zarurilor proaste.
În Jocul ăsta Adversarul e avantajat din start, mai ales dacă își cunoaște Partenerul de joc. Asta presupune să fi avut ocazia să se afle la aceeași masă măcar preț de o partidă.
ApreciazăApreciază
Îmi dai voie să-i recomand „personajului” un film? Sper să înţeleagă adevăratul subiect, dincolo de fazele… hm… mai neortodoxe. 😉
„Adam and Eve” (2005)
Iniţial l-am reţinut datorită lui Emmanuelle Chriqui care arată de nu se poate acolo, însă pe parcurs am înţeles că e mai mult decît „o bucată bună” în filmul ăla.
Ca de obicei, depinde de gusturi. Vizionare plăcută! 😉
ApreciazăApreciază
Nah, că era să mă ard! Băgam că e mâna în foc că tre’ să fie blondă Emmanuelle Chriqui – noroc c-am verificat între timp… 😳
O să-i zic personajului despre recomandare – e posibil să-l fi văzut, mai ales că ai mai menționat și fazele alea mai … neortodoxe.
Deși nu știu cât ajută, că la capitolul încăpățânare ne cam batem con brio pentru locul I…
ApreciazăApreciază
Hai că nu sînt atît de extremist în ce priveşte culoarea penajului! 😉
Eu am cîteva filme mai dragi mie – printre care şi susnumitul – pe care le revăd din cînd în cînd, atunci cînd starea interioară mă îndeamnă. Sînt ca nişte markere temporale, unele chiar cu multiplu înţeles. Demult, cînd aveam timp, corectam subtitrări la filmele care-mi cădeau în mînă şi aşa, reluînd unele faze de mai multe ori, ajungeam să înţeleg în profunzime sensurile care poate scapă la o primă (şi superficială) vizionare.
Să ştii că de multe ori ajută să faci un efort de „deplasare” şi să priveşti chestiunea şi din alt unghi. 😎
ApreciazăApreciază
Mdea… cu ultima frază te poți numi lejer avocatul diavolului… Eforturile de deplasare te cam aruncă din lac în puț. Un singur pas e suficient. 😉
ApreciazăApreciază
Păi dacă-i frate-meu, cineva tre’ să-l apere şi pe el, nu? 😀
Zicea cineva în film: „Things that are worth having are worth waiting for”. Şi cred că de fapt asta e esenţa. 😉
ApreciazăApreciază
bursucel, decit table mai bine carti. 66 nu joci ? eu cred ca ai mereu un as in mineca. de atuuri ce sa mai spun ?
ApreciazăApreciază
Ei, ce să mai spui? Nu mai spune nimic, zău, că mi-e că mă mut la masa de poker apoi și nu-i a bună!
ApreciazăApreciază
Nu e dosit deloc … Wow, ce dor !
ApreciazăApreciază
Doru’ ăsta mi-a amestecat culorile azi. Și mă scoate din papuci, că nu-s eu de vină că umblă brambura și-apoi se plânge că-i cu genunchii zdreliți.
Mie mi-e cam dor de mine, zău!
ApreciazăApreciază
black and white… ca si viata! 😉 am revazut recent un documentar despre CC si ultimii ani petrecuti la Vevey(Elvetia)… un mit, o legenda vie… cre’ca un gri-perla ti-ar „veni” la fix, simple and classy… 🙂
ApreciazăApreciază
Posibil. Sincer, n-am mai îmbrăcat demult ceva gri. O să încerc odată. 😉
Toate cele bune, Melanie! Cu tot dragul. 🙂
ApreciazăApreciază
preferi jocul de poker ? stii sa joci la cacialma ?
ApreciazăApreciază
Cineva – posibil să știi persoana – mi-a zis odată că dacă intri în haita lupilor trebuie să urli ca ei. Nu prefer musai pokerul, dar dacă e necesar joc, chiar și la cacialma. Doar dacă miza sunt bețele de chibrituri.
Altminteri… nu-mi plac trișorii – mi-e urât de cei care-și dosesc cărți măsluite cu gând să câștige cu orice preț potul.
E o simplă chestie de fair-play, aș spune…
ApreciazăApreciază
come on bursucelule, ai memorie pe masura incapatinarii.pentru asta meriti o cafea, stii ?
ApreciazăApreciază
Nici dacă sunai din trompetă nu reuşeai să-ţi trădezi starea aşa cum ai făcut-o cu griul tău ! Şi cum să nu înţeleg când mă scald în aceeaşi culoare şi cu siguranţă pe acelaşi motiv : pentru toţi şi toate am timp,. numai pentru spiritul meu, nu! Mă caut şi nu mă găsesc, sau mă caut şi mă găsesc pretutindeni… dar în afara sufletului meu.
ApreciazăApreciază
Da… mi-era tare dor de Mine.
Mi-e gri când mă trezesc cu Zâmbetul furat de frustrările altora. Mă simt văduvită exact de ceea ce-mi este mai drag.
Să-ți fie senină ziua, Aurora! 🙂
ApreciazăApreciază
Io am crezut ca te bucurai ca Germania a „exterminat” Brazilia , asta noapte , la fotbal! 😛
ApreciazăApreciază
Nu mi-a ars de fotbal, Ană… am eu alte meciuri în vizor acum…
ApreciazăApreciază
Am priceput…sa castigi toate meciurile tale 🙂
ApreciazăApreciază
Chestie de gust. Unii au o atracție prea mare spre gri, alții nu-l suportă nici măcar ca o pauză între culorile prea vii. Aș zice să-i dai fiecărei culori o șansă, fiecărui personaj un rol.
ApreciazăApreciază
La concluzia asta am ajuns și eu, Petru. Încă mai arunc din vreme în vreme mărgăritare la porci, dar tot trag nădejdea că va veni și momentul când m-oi lecui de meteahna asta. 😉
ApreciazăApreciază
Viața e prea colorată, ca s-o vedem în nuanțe de gri. Totuși, uneori tocmai acest gri ne definește trăirile
ApreciazăApreciază
Eh, așa-i când se bulucesc culorile și se calcă una pe alta pe picioare… nu le mai distingi din gri… 😐
ApreciazăApreciază
Corect!
ApreciazăApreciază