Restaurare

17 răspunsuri

Am auzit de nu mai știu câte ori că Noaptea e un sfetnic bun. În așteptarea lui Moș Ene mi-am dăscălit Speranțele întru liniștirea-mi să fie numai ochi și urechi – să nu se trezească vorbind neîntrebate, să nu țopăie dintr-un loc într-altul căutând joaca. Și să nu care cumva să ațipească… Să-mi spună imediat ce m-oi trezi ce și cum au vorbit, că e o Situație prea serioasă și Rezolvarea nu prea suportă amânarea.

Ei, aș! Mai bine vorbeam cu Pereții, că ăștia cică au urechi! De cum m-am trezit am dat cu ochii de dragele-mi Speranțe adormite… Le-am privit întâi un pic încruntată, am vrut să le smulg din brațele Somnului, dar nu m-a lăsat Sufletul. Mi-a șoptit Lasă-le, Fată! Uite ce frumos dorm ele așa îmbrățișate… Mai bine pune-ți Mintea la contribuție că prea se sumețește că ea e cea mai cea!

Avea dreptate… Mi-am cules ușor Zâmbetul din somnul liniștit al Speranțelor și i-am cerut Minții cu un calm împăciuitor să analizeze ea Situația.

Mdea… mi-a zis Mintea apoi… nu mi-s prea odihnită. Au făcut așa o larmă Speranțele peste noapte! Chicoteau, țopăiau într-un picior, ba chiar au făcut și-o horă! Și-am auzit ca prin vis că ziceau de-un… Compromis… În fine, tot ce pot să-ți spun e că din Situație trebuie eliminat colțul ăla brun.

I-am mulțumit Minții în gând și-am eliminat maroul în primul rând. Următoarea lămurire mi-or da-o Speranțele după trezire.

Acu’ aștept. Între timp, până găsesc Rezolvarea încerc cu degetul marea. Poate nu-i tocmai înțelept, dar cumva Situația tre’ s-o îndrept… Fiindcă de vreau să-mi folosesc Zâmbăricii în continuare se impune musai restaurarea de culoare.

17 gânduri despre „Restaurare”

  1. Oana

    Ce frumos ai scris… am citit aşa cu mâinile ţinându-mi obrajii să nu cadă pe taste de melancolie.
    Dacă până şi eu am reuşit să zâmbesc la imaginea speranţelor adormite îmbrăţişat, restaurarea ta de culoare e… floare la ureche, Bursucel!

    Apreciază

    Răspunde ↓
  4. Ana

    Bursuco, să nu te superi, da’ profana de mine n-a priceput o iotă, deși mi-a plăcut mult cum ai croșetat cuvintele astea…
    Io zic așa: dacă încerci marea cu degetu’ e drăguț, poți afla că e udă. De ce nu te bagi cu picioarele? Io așa procedez! 😉 Picioarele au multe terminații nervoase și poți simți muuuult mai multe decât cu un deget… cum ar fi temperatura, vâscozitatea, consistența… Știi tu, chestii d-astea fizico-chimice!
    În plus, dacă ștergi cu clor petele riști să rămână pătat cu galben. Io aș alege să dau cu var peste tot și aș renova complet… Aș da și un gled – așa… de control – ca să fiu sigură că nu mai apare nici o pată ever…
    Cât despre pitici, zâmbărici… Whatever… Hai măh, că și ei fac zilele să arate colorat, chiar și pe furtună… Pă bune! 😀 😉 😛

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Ia uite ce frumos îmi scriseși tu mie, Anăăă! Îi numa’ bun de pus în ramă… 😯
      Fată, io mi-s finuță până la un punct, de-aia fac testarea mării întâi cu degetu’… 🙄 Abia după atingerea punctului urmează băgarea piciorului. Deh, știi și tu cum e cu procedurile, nu?
      La pete – de acord total! Var nestins întâi, că le stinge de numa’-numa’… Să fiu sigură că apoi nu mai mișcă nimic în front pe pată. 😉
      La pitici și zâmbărici nu renunț nici sub amenințarea tăierii codiței. Păi dacă eu nu mi-i apăr, ce? O să vină vecinu’ să mi-i ocrotească? 😕

      P.S. Ană, nu te necăji de nu-nțelegi uneori vreo iotă din ce scriu… Și mie mi se mai întâmplă pe la alții și-n momentul ăla îmi amintesc de faptul că nici măcar Marele Eminescu n-a fost înțeles la vremea lui de contemporani. 😆
      P.P.S. Da, da, știu, e dezaxată un picuț ideea aia cu Eminescu, dar măcar am o formă de consolare până la urmă… 😳

      Apreciază

      Răspunde ↓
      1. Ana

        Pai acu’ nu prea cred eu ca chiar am scris de pus pe rana…de fapt sunt sigura ca nu…dar ma straduiesc si io…ca dupa cum vezi, mi-i naturelu’ sa ma bag ca musca…:P
        Dar macar am fost de acord la pete…si zambarici. 😀

        Apreciază

        Răspunde ↓
  5. racoltapetru6

    Să nu cauți o rezolvare ușoară, că nu „ezistă”! Trebuie să te împaci cu toate și să le iei pe fiecare separat: Noaptea, Visele, Mintea, Compromisurile… Și astfel vor veni și Zâmbăricii care să te(ne) înveselească. 😉

    Apreciază

    Răspunde ↓
  6. equinoxio21

    Hi. Bonjour. Hola. I definitely will have to learn Romanian! Google translation is a catastrophe! Anyway, thanks for the visit and liking the monkey incident! 🙂
    Bon week-end. (What’s left of it)
    Brian

    Apreciază

    Răspunde ↓
  7. Iustina

    Nu ştiu la ce ţi-au fost ţie Gândurile când ai scris, dar eu m-am regăsit Toată în Rândurile tale. Să-mi fie de bine pentru citire 🙂 iar ţie numai Rezolvări bune îţi doresc.

    Apreciază

    Răspunde ↓

Grăiește, nu-i bai!