Cu Dopuri în Urechi

FoiAzi nu-mi vorbi! Adu-ți aminte c-ar fi păcat să irosești cascadă de cuvinte! (Iar te-am citat… Să-mi fie cu iertat!)

Ieri, răscolind prin chestiile vechi, am dat de aste dopuri de urechi din fină ceară de albine. Azi le testez cu gând la nu, mai bine… Azi liniștea mi-e chiar trebuitoare, deci nu-mi vorbi! Mai bine ți-ai piti cuvintele-ntr-un fir de floare…

… apoi în voie poți s-asculți și să citești

Azi poate nu, dar mâine o să-mi mulțumești că nu-mi doresc s-aud că îmi vorbești de cear putea să fie. Condiționalului cel optativ îi țese tiv și-oprește-l la prietenie. happy

40 thoughts on “Cu Dopuri în Urechi

  1. racoltapetru6

    Când invoci tăcerea, mă regăsesc în tine și vreau să mă răsfăț într-o liniște deplină. În duet, dacă se poate, dar mă mulțumesc și cu o societate. Tacită, însă voluntară. În simultanietatea ei milenară.

    Apreciază

    Răspunde
  2. x

    Bursucelule, asta numesc eu pledoarie demna de o Lady !
    But, trust me
    1. Tacerea impusa e forma de cenzura.
    2. Tacerea nu e de aur, e o manifestare a lasitatii. Sa ma crezi pe cuvint ca nu vorbesc din carti.
    3. Prietenia este frumoasa. Numai ca in viata mai sint si alte lucruri deosebite pe care e de preferat sa nu le ratezi. De ce ar alege cineva limitarea ?

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Mulțumesc întâi pentru Lady, gândindu-mă că e de bine…🙂
      1. Uneori cenzura are valoarea răului necesar. Cuvintele e știut că au exercitat dintotdeauna o oarecare putere, tocmai de aceea e bună din vreme în vreme și moderarea lor.
      2. Luând în calcul că afirmația este clar subiectivă, prefer să nu mă pronunț. Poate pentru că sunt un pic mai tolerantă eu n-aș contesta 100% o zicală consacrată.
      3.Nu neg că n-or fi și alte lucruri deosebite, dar nimic nu poate devansa o prietenie. Așa ceva se clădește destul de greu, dar e al naibii de ușor de dărâmat. Și de data asta spun eu că nu vorbesc din cărți.😉

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  3. StropiDeSuflet

    Dacă dantela de cuvinte însăilate de tine, nu ar lăsa să curgă din ele renunţare, aş spune: minunat! Dar pentru că totuşi n-ai renunţat la comunicare şi ai cerut să fie „pitite cuvintele într-o floare” spun : ai scris o poezie din care se aude inima cum bate transmitând melancolie.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Sincer, s-a vrut a fi transpusă nu melancolia, ci eliminarea din context a surplusului de cuvinte care de cele mai multe ori încurcă în loc să ajute. Uneori prieteniile frumoase pot să se șubrezească sau chiar să se rupă definitiv grație vorbelor necugetate, nu?😉

      Apreciază

      Răspunde
  4. Mugur

    Azi nu-ți vorbesc, numai cuvinte
    Aștern pe palida hârtie virtuală
    Căci nu vreau să-ți rănesc urechea
    Cu-a mele vorbe, cu-al meu glas!

    Azi voi tăcea, căci asta-ți este ruga,
    Azi numai voi citi și asculta,
    Căci asta pare ca să fie vrerea ta.
    Poate numai un cânt voi îngâna.

    Apreciază

    Răspunde
      1. Mugur

        Mereu tu ascultare vei primi, chiar dacă lumea-ți pare mai zăludă, mai neascultătoare uneori, sau chiar nebună! Dar fi-vor încercări de-a te aduce spre ale lor țeluri ascunse, ori numai către lumea lor de dor de viață fără reguli!

        Apreciază

        Răspunde
      1. Mugur

        În plin efect cu ochelari de cal
        Eu am să merg până în vârf de deal
        Să caut vraja vorbelor savante
        Cu care să pornesc itinerante
        Tăceri cu farmec de poveste
        Și înțelesuri din trăiri celeste!
        Doar astfel voi putea-nțelege
        Tăcerea ta, cu iz de lege!

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Cu o dojană blândă – că-i de zis – dezleg tăcerea cea plăpândă…
          Pe unde-mi umbli? Iar n-ai scris… Iar am cotrobăit prin curtea-ți virtuală și m-am întors acas’ cu mâna goală… Gândesc că ăst păcat ți-i nepermis, de-aceea-ți cer azi socoteală…🙂

          Apreciază

          Răspunde
          1. Mugur

            Sub vrajă sunt, cu dopuri în urechi,
            Cu ochii prinși în mrejele măiastre,
            Învățăcind cu sârg cam cum s-ar face
            Frumoase flori, din sunetul bizar
            Ce-l scoate lumea-n lume colindând,
            Ce-l scoate-ndrăgostitul prea curând,
            Ce-l scoate dragostea de prima oară,
            Asemănând zvoniri de primăvară!

            Și aș mai spune alceva, de nu e cu bănat,
            Că ochii mei în lume n-au cătat
            Nimic din ce nu-i e permis
            Acelui ce la muncă e proscris,
            Acelui ce nu știe decât munca
            Și poate versul descriindu-ți lunca
            În care mult a mai copilărit
            Și-n care dragostea a întâlnit!

            Mi-ai spus că-i interzis a cuvânta,
            Acum, de tac, începi a mă certa?
            Așa ar fi a ta cale cea dreaptă?
            Așa să procedez cu a mea artă?
            Să nu respect cuvântul suveran
            Rostit de-un Bursucel trecut de-un an?

            Mă iartă de-am greșit în a nu scrie,
            Dar sunt prea obosit și-aștept somnul să vie!

            Apreciază

            Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              Mă plimbi cu vorba ba prin luncă, apoi mă-nvălui – zici de muncă!😯 Aici arunci cu vorbe, bineee! Pe când acasă pe la tine e-așa un vânt printre cuvinte… Hai Mugur, fii băiat cuminte și scrie iute un jurnal… că doar nu-i muncă de canal, nu-i o corvoadă. Uite-aștept să scrii… Așa socot că-i drept!😉

              Apreciază

            2. Mugur

              Mereu mă cerți că nu mai scriu nimică,
              mereu mă vrei un scriitor mai harnic,
              dar cum să fac jurnal de om cuminte
              când mintea mea-i plecată-n alte părți?
              Căci tot mereu gândesc la treburi grele,
              mereu mai aspră-i munca mea de zi,
              așa că îmi rămâne mintea goală
              pentru a nopților târzii
              momente de respiro ce le caut
              și tot mai rar mi le găsesc.
              Și-atunci jurnalul, deși-l prețuiesc,
              rămâne amânat, trimis în haos!

              Apreciază

  5. Mélanie

    de-acord cu tine despre „conditional”, 2na… mi-ai reamintit de genialu’ Oscar Wilde care afirma cam asa:”trebuie sa luam viata si oameni la (timpu’) prezent, nu la conditional-prezent sau conditional-trecut…”
    * * *
    o tacere cauzata de ceea ce relatezi aici poate fi mai „zgomotoasa”(asurzitoare!) decât ecou’ cuvintelor „în cascada”… ca nici „doapele” de ceara nu-i fac fata…😉 take care and friendly hugs…❤ c u asap!🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Nu mă pot compara cu Oscar Wilde nici în vis, dar mă bucur că-l pot lua drept aliat… Azi pot spune că mi-e mai mult decât dragă zicerea lui!❤

      Cu drag te îmbrățișez și eu, Melanie! Cu drag și în tăcere.🙂

      Apreciază

      Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Draga de tine… Nu mai înghiți în sec… hai să te îmbrățișez!🙂

      Tăcerea era hatârul ce se impune a fi făcut de o persoană care – precum nesăbuitul ce dă vrabia din mână pe cioara de pe gard – ar jindui după schimbarea unei stări de fapt, fără să realizeze în ce se bagă.😉

      Apreciază

      Răspunde
  6. x

    Sti, bursucelule, cum e sa te bintuie regretul ca degeaba esti realizat material si ca din cauza tacerii ai pierdut fiinta cea mai draga ? Asta numesc eu ca e irosire. Si cind cineva iti limiteaza dreptul la fericire consider ca e iar pierdere. Nu e pacat sa nu lupti pentru ce ai mai drag ?

    Apreciază

    Răspunde
      1. Aliosa

        Toate cele bune, din inima-ti doresc
        Si a asculta o melodie tare draga mie
        Cu drag eu te poftesc :

        Cat despre Mica si Marea FINALA
        -Brazilia-Olanda
        si
        – GERMANIA-ARGENTINA,
        sa castige cine-i mai bun !!! 🙂 🙂 🙂
        O zi frumoasa
        cu mancare aleasa
        presarata cu frunze de BUSUIOC
        ( http://aliosapopovici.wordpress.com/2014/07/10/ )
        ARDEI IUTI de sta inima-n loc,
        CIMBRU cat cuprinde
        ROZMARIN ca prinde
        LAMAI proaspete verzi
        De-ti vine sa nu crezi !!! 🙂 🙂 🙂
        Aliosa.

        Apreciază

        Răspunde
  7. papagigli

    Eu ti-as mai pune o minune de blues, cum spui, dar daca la asta ai dat-o pe matanii, nu stiu zau cum ai reactiona la cealalta si n-as vrea sa se creada ca incerc sa profit de starea de vulnerabilitate pe care ti-o produc muzicile bune😉

    Apreciază

    Răspunde
      1. Bursucel Autor articol

        Hmmm… asta-i chiar de inimă albastră… Și cu bulina roșie pare că deja s-a movit treaba…😕
        Ei, acu’ ce să fac?! Că deja m-a acuzat x de cenzură!🙄 Trag nădejdea să nu-i pice vreunui copchil imaginile sub lupă. praying
        Că de restul lupilor nu-mi fac griji c-or urla la lună. Nu le pot băga eu pumnii-n gură, zău! oh go on

        Apreciază

        Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s