Azi nu-mi vorbi! Adu-ți aminte c-ar fi păcat să irosești cascadă de cuvinte! (Iar te-am citat… Să-mi fie cu iertat!)
Ieri, răscolind prin chestiile vechi, am dat de aste dopuri de urechi din fină ceară de albine. Azi le testez cu gând la nu, mai bine… Azi liniștea mi-e chiar trebuitoare, deci nu-mi vorbi! Mai bine ți-ai piti cuvintele-ntr-un fir de floare…
… apoi în voie poți s-asculți și să citești…
Azi poate nu, dar mâine o să-mi mulțumești că nu-mi doresc s-aud că îmi vorbești de ce–ar putea să fie. Condiționalului cel optativ îi țese tiv și-oprește-l la prietenie. 
Bursucel's Blog 
Când invoci tăcerea, mă regăsesc în tine și vreau să mă răsfăț într-o liniște deplină. În duet, dacă se poate, dar mă mulțumesc și cu o societate. Tacită, însă voluntară. În simultanietatea ei milenară.
ApreciazăApreciază
Tăcerea e tare indicată câteodată. Are avantajul de a te camufla cu o liniște măcar de moment, fix cât să-ți poți da un refresh. 😉
ApreciazăApreciază
😉
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru tăcerea-ți parfumată, (D)Răcușor! 🙂
ApreciazăApreciază
Bursucelule, asta numesc eu pledoarie demna de o Lady !
But, trust me
1. Tacerea impusa e forma de cenzura.
2. Tacerea nu e de aur, e o manifestare a lasitatii. Sa ma crezi pe cuvint ca nu vorbesc din carti.
3. Prietenia este frumoasa. Numai ca in viata mai sint si alte lucruri deosebite pe care e de preferat sa nu le ratezi. De ce ar alege cineva limitarea ?
ApreciazăApreciază
Mulțumesc întâi pentru Lady, gândindu-mă că e de bine… 🙂
1. Uneori cenzura are valoarea răului necesar. Cuvintele e știut că au exercitat dintotdeauna o oarecare putere, tocmai de aceea e bună din vreme în vreme și moderarea lor.
2. Luând în calcul că afirmația este clar subiectivă, prefer să nu mă pronunț. Poate pentru că sunt un pic mai tolerantă eu n-aș contesta 100% o zicală consacrată.
3.Nu neg că n-or fi și alte lucruri deosebite, dar nimic nu poate devansa o prietenie. Așa ceva se clădește destul de greu, dar e al naibii de ușor de dărâmat. Și de data asta spun eu că nu vorbesc din cărți. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă dantela de cuvinte însăilate de tine, nu ar lăsa să curgă din ele renunţare, aş spune: minunat! Dar pentru că totuşi n-ai renunţat la comunicare şi ai cerut să fie „pitite cuvintele într-o floare” spun : ai scris o poezie din care se aude inima cum bate transmitând melancolie.
ApreciazăApreciază
Sincer, s-a vrut a fi transpusă nu melancolia, ci eliminarea din context a surplusului de cuvinte care de cele mai multe ori încurcă în loc să ajute. Uneori prieteniile frumoase pot să se șubrezească sau chiar să se rupă definitiv grație vorbelor necugetate, nu? 😉
ApreciazăApreciază
Azi nu-ți vorbesc, numai cuvinte
Aștern pe palida hârtie virtuală
Căci nu vreau să-ți rănesc urechea
Cu-a mele vorbe, cu-al meu glas!
Azi voi tăcea, căci asta-ți este ruga,
Azi numai voi citi și asculta,
Căci asta pare ca să fie vrerea ta.
Poate numai un cânt voi îngâna.
ApreciazăApreciază
Frumos ai mai intrat în joacă, Mugur.Citind cuvintele-ți eu chiar mă bucur și-mi spun că-n astă lume mare primesc și eu în fine ascultare… 🙂
ApreciazăApreciază
Mereu tu ascultare vei primi, chiar dacă lumea-ți pare mai zăludă, mai neascultătoare uneori, sau chiar nebună! Dar fi-vor încercări de-a te aduce spre ale lor țeluri ascunse, ori numai către lumea lor de dor de viață fără reguli!
ApreciazăApreciază
Azi îmi voi pune dopuri în urechi,
Să nu aud, să nu știu de exist,
Asemeni unui autist
Ce nu știe de-i zi sau de e vară!
ApreciazăApreciază
Doar ochelari de cal să nu îți pui… În rest, eu recomand oricui măcar un dop pentru ureche – e garantat efect fără pereche! 😉
ApreciazăApreciază
În plin efect cu ochelari de cal
Eu am să merg până în vârf de deal
Să caut vraja vorbelor savante
Cu care să pornesc itinerante
Tăceri cu farmec de poveste
Și înțelesuri din trăiri celeste!
Doar astfel voi putea-nțelege
Tăcerea ta, cu iz de lege!
ApreciazăApreciază
Cu o dojană blândă – că-i de zis – dezleg tăcerea cea plăpândă…
Pe unde-mi umbli? Iar n-ai scris… Iar am cotrobăit prin curtea-ți virtuală și m-am întors acas’ cu mâna goală… Gândesc că ăst păcat ți-i nepermis, de-aceea-ți cer azi socoteală… 🙂
ApreciazăApreciază
Sub vrajă sunt, cu dopuri în urechi,
Cu ochii prinși în mrejele măiastre,
Învățăcind cu sârg cam cum s-ar face
Frumoase flori, din sunetul bizar
Ce-l scoate lumea-n lume colindând,
Ce-l scoate-ndrăgostitul prea curând,
Ce-l scoate dragostea de prima oară,
Asemănând zvoniri de primăvară!
Și aș mai spune alceva, de nu e cu bănat,
Că ochii mei în lume n-au cătat
Nimic din ce nu-i e permis
Acelui ce la muncă e proscris,
Acelui ce nu știe decât munca
Și poate versul descriindu-ți lunca
În care mult a mai copilărit
Și-n care dragostea a întâlnit!
Mi-ai spus că-i interzis a cuvânta,
Acum, de tac, începi a mă certa?
Așa ar fi a ta cale cea dreaptă?
Așa să procedez cu a mea artă?
Să nu respect cuvântul suveran
Rostit de-un Bursucel trecut de-un an?
Mă iartă de-am greșit în a nu scrie,
Dar sunt prea obosit și-aștept somnul să vie!
ApreciazăApreciază
Mă plimbi cu vorba ba prin luncă, apoi mă-nvălui – zici de muncă! 😯 Aici arunci cu vorbe, bineee! Pe când acasă pe la tine e-așa un vânt printre cuvinte… Hai Mugur, fii băiat cuminte și scrie iute un jurnal… că doar nu-i muncă de canal, nu-i o corvoadă. Uite-aștept să scrii… Așa socot că-i drept! 😉
ApreciazăApreciază
Mereu mă cerți că nu mai scriu nimică,
mereu mă vrei un scriitor mai harnic,
dar cum să fac jurnal de om cuminte
când mintea mea-i plecată-n alte părți?
Căci tot mereu gândesc la treburi grele,
mereu mai aspră-i munca mea de zi,
așa că îmi rămâne mintea goală
pentru a nopților târzii
momente de respiro ce le caut
și tot mai rar mi le găsesc.
Și-atunci jurnalul, deși-l prețuiesc,
rămâne amânat, trimis în haos!
ApreciazăApreciază
de-acord cu tine despre „conditional”, 2na… mi-ai reamintit de genialu’ Oscar Wilde care afirma cam asa:”trebuie sa luam viata si oameni la (timpu’) prezent, nu la conditional-prezent sau conditional-trecut…”
* * *
o tacere cauzata de ceea ce relatezi aici poate fi mai „zgomotoasa”(asurzitoare!) decât ecou’ cuvintelor „în cascada”… ca nici „doapele” de ceara nu-i fac fata… 😉 take care and friendly hugs… ❤ c u asap! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu mă pot compara cu Oscar Wilde nici în vis, dar mă bucur că-l pot lua drept aliat… Azi pot spune că mi-e mai mult decât dragă zicerea lui! ❤
Cu drag te îmbrățișez și eu, Melanie! Cu drag și în tăcere. 🙂
ApreciazăApreciază
Tac! Şi te îmbrăţişez
ApreciazăApreciază
Ehe… frumoasă mai e și tăcerea asta a ta, Potecuță. Scot dopurile din urechi și te-mbrățisez și eu cu drag. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu n-am mai îndrăznit să-ţi zic nimic. Am înghiţit în sec şi am recitit.
ApreciazăApreciază
Draga de tine… Nu mai înghiți în sec… hai să te îmbrățișez! 🙂
Tăcerea era hatârul ce se impune a fi făcut de o persoană care – precum nesăbuitul ce dă vrabia din mână pe cioara de pe gard – ar jindui după schimbarea unei stări de fapt, fără să realizeze în ce se bagă. 😉
ApreciazăApreciază
Sti, bursucelule, cum e sa te bintuie regretul ca degeaba esti realizat material si ca din cauza tacerii ai pierdut fiinta cea mai draga ? Asta numesc eu ca e irosire. Si cind cineva iti limiteaza dreptul la fericire consider ca e iar pierdere. Nu e pacat sa nu lupti pentru ce ai mai drag ?
ApreciazăApreciază
Nu știu cât ajută, dar spun îmi pare rău pentru pierderea ta…
ApreciazăApreciază
Week-end placut !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos, Alioșa. 🙂
Să-ți fie și ție sfârșitul de săptămână pe plac, mai ales că va găzdui Marea Finală… 😉
ApreciazăApreciază
Toate cele bune, din inima-ti doresc
Si a asculta o melodie tare draga mie
Cu drag eu te poftesc :
Cat despre Mica si Marea FINALA
-Brazilia-Olanda
si
– GERMANIA-ARGENTINA,
sa castige cine-i mai bun !!! 🙂 🙂 🙂
O zi frumoasa
cu mancare aleasa
presarata cu frunze de BUSUIOC
( http://aliosapopovici.wordpress.com/2014/07/10/ )
ARDEI IUTI de sta inima-n loc,
CIMBRU cat cuprinde
ROZMARIN ca prinde
LAMAI proaspete verzi
De-ti vine sa nu crezi !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Fara cuvinte 😉
ApreciazăApreciază
Asta da minune! Am zvărlit cât colo dopurile din urechi și-am amuțit…
Bat o mătanie în semn de mulțumire!
ApreciazăApreciază
Eu ti-as mai pune o minune de blues, cum spui, dar daca la asta ai dat-o pe matanii, nu stiu zau cum ai reactiona la cealalta si n-as vrea sa se creada ca incerc sa profit de starea de vulnerabilitate pe care ti-o produc muzicile bune 😉
ApreciazăApreciază
Pune, Sfinția-ta, pune… că numai Bunul poate sta deasupra dumitale și are drept de judecată asupra-ți! 😉
ApreciazăApreciază
Bine, dar pe raspunderea ta 😆
ApreciazăApreciază
Apăi… o pica cerul dacă nu-mi asum eu răspunderea?! 😯
ApreciazăApreciază
Iti mai pun one more blues, dupa care trecem pe Mr. Bean ca sa atenuez starea melancolica in care te-am bagat (la cerere, fara voia mea) 😆
ApreciazăApreciază
Ah, am uitat sa mentionez ca asta e cu bulina rosie, din cauza de imagini 😉
ApreciazăApreciază
Hmmm… asta-i chiar de inimă albastră… Și cu bulina roșie pare că deja s-a movit treaba… 😕
Ei, acu’ ce să fac?! Că deja m-a acuzat x de cenzură! 🙄 Trag nădejdea să nu-i pice vreunui copchil imaginile sub lupă.
Că de restul lupilor nu-mi fac griji c-or urla la lună. Nu le pot băga eu pumnii-n gură, zău!
ApreciazăApreciază
Eu de fapt la „lupi” ma gindeam ca pentru copii astea-s ecuatii fara necunoscute 😉
ApreciazăApreciază
Dopurile de urechi se poartă musai cu ochelari negri. Pentru efect garantat şi eliminarea interferențelor.
Săptămână bună, Bursucel!
ApreciazăApreciază