S(-)ofist(r)icat…

31 răspunsuri

shit_happensPornisem de la cu totul altceva… De la Pânza de Păianjen – cartea Cellei Serghi. Mi-am amintit azi ieri că acum ț ani, după ce am terminat-o de citit, i-am spus Mamei că-mi doresc tare-tare și eu o rochie albă tivită cu pisici alergând după gheme. M-a privit Mama mirată de așa cerere. Din creștet până-n tălpi. Și-a fixat privirile pe vânătăile ce-mi stăpâneau cu veselie gleznele, a clătinat din cap și-apoi mi-a spus N-are rost efortul – n-ai îmbrăca-o… Ar spori doar numărul hainelor care ocupă locul în șifonier degeaba! Pe undeva avea dreptate… don't tell anyone

Mai am și acum ceva din practicul de altădată. Prefer blugii, chiar dacă în garderobă am și rochii. Blugii îmi dau senzația de lejeritate. Mi-s dragi rochiile, dar până mă decid să îmbrac una… he he! Mai luna trecută cochetam cu ideea de a-mi lua una cu maci. N-am găsit niciuna care să-mi fie pe plac, așa că m-am potolit. Ieri m-am pornit în căutare pe net din nou – de data asta am vrut-o iar pe aceea cu pisici și gheme. Știu, mi-s incorigibilă și-mi doresc mereu exact ce e mai greu de găsit. Am dat peste altceva în schimb – o imagine familiară mi-a atras atenția, coincidența era prea mare, iar tentația… hypnotised

Buuun! Acum am ajuns la acel ceva! Și nu-i bun, că nu-mi miroase-a bine! Adică… ce naiba te poate convinge să porți un tricou cu Please, kill me?!? E disperarea într-atât de mare, generată de hidoșenia boarfelor aruncate pe dânsu’ ? Nu știu cât au încasat băieții pentru pedeapsa asta…

Uite, recunosc, întâi m-am cam prăpădit de râs privindu-i. Și dacă nu făceam escală într-o altă curte virtuală  înainte de a mă apuca de scris, probabil n-aș fi pomenit nimic despre obediență. Aș fi făcut doar haz de necaz și n-aș fi privit colecția asta de… modă ca pe un experiment cu pe oameni. Aș fi zis prefer să mă omoare cu zile muzica decât boarfele purtate! Cam așa… daydreaming

Acum las de la mine – de gustibus non est disputandum… La urma urmei cine pisici mi-s eu să-l iau la bani mărunți tocmai pe Designer? Mai bine pun de-o cafea, că tot mi-am fost cap limpede și-n noaptea asta. Eu o fac, voi o beți… important e ca toată lumea să fie fericită! Poate doar băieții ăia or fi cu lacrimi pe obraz… Să le fie de bine, că doar nu i-am îmbrăcat eu?! it wasn't me

Cum spuneam – cafeluța îi gata! Azi se servește musai cu zâmbet, că doar e vineri! happy coffee

31 de gânduri despre „S(-)ofist(r)icat…”

    1. Bursucel Autor post

      Știi ce e mai ciudat? Eu m-am obișnuit cu mine așa cum sunt, dar nu consider că e chiar ceva de invidiat. Mi-amintesc că acum ceva ani buni aveam colege de sală care voiau să slăbească să m-ajungă din urmă, în vreme ce eu tânjeam să mă îngraș. Totul e relativ, nu? Inclusiv accesoriile. 😉

      Apreciază

      Răspunde ↓
  8. GEGELUTZ

    Că te-ai prăpădit tu de râs, e de înțeles, că și eu m-am, dar nu pricep cum de-au fost băieții atât de serioși în timpul defilării. Or fi văzut multe la viața lor, săracii, și probabil nu-i mai impresionează o pereche de pufoșenii de mănuși până la genunchi și de un albastru delicat. 😀 Pânza de Păianjen mi-a plăcut mult. Rochițe și fustițe am și eu prin dulap dar nu le port aproape niciodată. Am crezut că numai eu sunt așa, sucită. 🙂

    Apreciază

    Răspunde ↓
  10. rocsy neagu

    Mi-ar prinde bine și mie o cafea. Doar ca nu mai am lapte și nu pot s-o beau fără. Am căutat pentru tine o rochie albă cu pisici care aleargă după gheme, dar n-am găsit nimic. Promit că, dacă vreodată găsesc așa ceva, o să-ți fac cadou 🙂
    O seară minunată îți doresc! Te îmbrățișez.

    Apreciază

    Răspunde ↓
  11. papagigli

    Sincer, desi nu stiu daca ma crezi, nu mi-am dorit niciodata o rochita cu maci sau cu pisici. 😆 La o fusta de scotian poate m-as fi indoit, dar cum nu sunt vreo Charlize Theron, m-am reorientat, desi metaforic vorbind, nu s-ar putea spune ca sunt cel ce poarta pantaloni in familia noastra 😆

    Apreciază

    Răspunde ↓

Grăiește, nu-i bai!