Pfiuuu, iar am comis-o! Și n-a fost cu intenție… doar că n-am putut să mă abțin și pace! Mdea, ăsta e cusurul meu…
M-am trezit dimineață cu un chef nebun de gătit. Din vreme în vreme înveselesc Bucătăria cu prezența-mi pitorească. Și-i împrumut culoare din belșug cu rochia-mi roșie cu floricele. Dacă era vineri, scriam Jurnalul. Așa… doar consemnez cum am mai vrăjit eu Bucătăria.
Buuun! Pentru că tot eram plină de elan muncitoresc am pândit-o pe fosta colegă de birou. Am speriat-o cu un Bau! și-ntre două guri de cafea și-un fum de țigară am întrebat-o Ce zici de-o ciorbă de burtă? Și cum n-a avut nimicuța împotrivă… m-am pus pe cale spre magazin după cele trebuitoare. Cineva tre’ să facă piața și duminică, nu?
La întoarcere, mă sună o prietenă să afle dacă mi-s încă întreagă, să știe ce mai fac… chestii de-astea, ca-ntre fete! Și-mi dă ghes Bunul să-i zic și de proiectul meu. Fată, fie-ți milă de mine și nu-mi strica ziua de plajă! Că de-o săptămână visez să stau despuiată toată ziulica pe plajă. Nu fi știi tu cum!
Mdea… fiindcă prietenul la nevoie se cunoaște am ajuns acasă și am tras de timp cât am putut. Cu mare părere de rău, dar ce să fac? Am pus vinete la aburi – că asta cică nu se numește gătit – am făcut un mujdei de usturoi cu iaurt și smântână, am tăiat roșii și-am făcut un tortuleț a la Ana. Cam așa…
Am blurat imaginea de necaz… că-ntre timp m-a sunat Prietena și m-a luat cam pe ocolite cu-ntrebarea Fată, sper că n-ai stat nemâncată până acum. Ia zi, ce-ai băgat la ghiozdănel? Când i-am zis ce-am mâncat s-a oțărât la mine cu un Ei, parcă-ți stătea în gât brânza de capră cu roșii… Cum spuneam – prietenul la nevoie se cunoaște. De prietene nu se pomenește cuvințel.
Totuși îi dau picul de dreptate și n-o șterg din lista de prieteni pe motiv c-ar fi în stare să mă pună să mănânc doar uscături. Partea proastă e că, mai nou, de fiecare dată când gătesc se-ntâmplă ceva. Natura se dă de-a berbeleacu’ în cinstea evenimentului. Bine că n-am Oceanu’ la doi pași, că mă ploconea cu vreun tsunami de toată frumusețea!
Acum mi-e ciorba pe foc și-afară o cam pune de-o furtună. S-a hărnicit și nea’ Ilie iar și-mi bubuie în urechi tunetele ‘mnealui. Da’ nu mă las eu speriată de hărmălaia lui și nu-i fac hatârul să-nchid fereastra. E răcoare și mi-e bine așa, Sfinte! Ce-ți veni să-mi agasezi urechile?
Mă uit cum plouă și parcă mi se strânge sufletul. Sper să fi ajuns pe vreme bună acasă prietena asta a mea… Prefer să-mi zâmbească, așa cum poate o să zâmbiți și voi, nu s-arunce cu roșii stricate după mine. Că-i musai să ne fie săptămâna cea nouă adunătură de bucurie, nu?
Să îţi spun un secret pentru reuşită sigură? Când mai găteşti, ne chemi pe noi la masă. Am zis! 😉
Arătă bine tortul tău, am zis de când am văzut la Ana că fac şi eu dar nu m-am vrednicit până acum. Eu am programat un piept de pui cu ceva sos pentru seara asta. Te invit? Adică te invit. Vrei? 😀
ApreciazăApreciază
Tortul ăsta al Anei e o nebunie, Potecuță. dacă te hotărăști să-l faci, pune vinetele pe grătar, că sigur iese și mai fain! 😉
Cât despre invitație – data viitoare când faci piept de pui cu sos mi-s pe poziții. Cu furculița și cuțitul în neliniștită așteptare! 😆
ApreciazăApreciază
Aha, vorbim bucatareli. Bine, uite si de la mine ceva idei
ApreciazăApreciază
Văzut, plus consemnat un Wow! 😎
ApreciazăApreciază
Ti-a placut? Ca de vazut il vad ca arata demential…zau ca as hali…o sa-mi mai fac! 🙂
ApreciazăApreciază
Mai întrebi? 😯 E mai faină decât rețeta pescuită în Franța chiar! 🙂
Am mai făcut o tură, e în frigider acum. Sunt curioasă să văd cum îi e gustul când o faci uitată câteva ore bune la rece. 😉
P.S. Am zis săru-mâna! 🙂
ApreciazăApreciază
Pai ma bucur ca ti-a placut! 🙂
ApreciazăApreciază
Impardonabil de formidabil 😉 Bine ca-s mincat, dar te-as intreba ce licoare zace-n paharul ala cu picior?
ApreciazăApreciază
Impardonabilă întrebare, Sfinția-Ta. Ei, acu’ tre’ să mă spovedesc – îi suc Sauvignon blanc. Adică era… 😉
ApreciazăApreciază
Of, ca mult imi mai plac spovedaniile de bine 😉 Ia sa-mi pun si eu un Pinot Grigio ca sa-ti inteleg mai bine pacatul 😆
A toi, sis!
ApreciazăApreciază
Amin, Sfinte Părinte! 😆
ApreciazăApreciază
Încep să nu te mai recunosc!
Tu, care la fiece „jurnal” ne amăgei cu bucătăria, acum vii cu două preparate, să ne iei ochii și să ne pui „pe jar” papilele gustative! Că deja îmi lasă gura apă gândind la ciorba de burtă!
ApreciazăApreciază
Hmmm… cu ciorba am cam scrântit-o, chiar dacă n-a vrut nimeni să recunoască și în semn de convingere au lins farfuriile. Încă mai cred că au adoptat strategia laudă… bucătarul și trimite-l la cratiță! 😉
ApreciazăApreciază
Eu nu adopt astfel de „poziții”, eu spun direct dacă nu-mi place. Nu de alta, dar mă pot trezi invitat și la a doua porție și nu știu zău cum m-aș descurca!
Și nu cred că nu ai reușit ciorba, tocmai tu, marele bucătar!
ApreciazăApreciază
Ei, uite-așa mesean îmi trebuia mie – să-mi pună farfuria-n cap pe post de fes! 😆
Eu zic că smântâna m-a salvat, că era taaare bună! 😉
ApreciazăApreciază
Cu farfurii în cap nu te-ai alege de la mine, dar vorbe adevărate ai avea. Nu știu de ți-ar plăcea asta, dar …
La ciorba de burtă, smântâna și oțetul mai pot salva câte ceva. Și ardeiul iute-iute! 😉
ApreciazăApreciază
Lasă, data viitoare o să-mi iasă perfectă! N-are cum să fie altfel, că mi-s încăpățânată ca un catâr doar!
E bună și-ncăpățânarea asta câteodată… 😉
ApreciazăApreciază
Tu crezi în perfecțiune?
Dr perfecțiunea nu există decât în „Creație”, aceea Divină! Oare ai atins Divinitatea?
ApreciazăApreciază
O ciorbă de burtă poate și mai ales trebuie să fie perfectă, altminteri e doar irosire inutilă de resurse. 😉
ApreciazăApreciază
Iată o profesiune de credință ce merită a fi reținută!
ApreciazăApreciază
Vezi dacă n-ai un bărbat prin preajmă?! Ce mai încingea el grătarul și punea pe el ceafa de porc, micii, pulpele de pui, vinetele, ardeii, roșiile…! Tu nu trebuia decât să i le pui alături, plus ceva licori reci pentru hidratare! 😉
ApreciazăApreciază
Deh, fiecare cu (ne)norocul lui! 😆
ApreciazăApreciază
Hm, ce sofisticatenii! 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, ești tu prea plină de înțelegere, Fee… 🙂
ApreciazăApreciază
Da’ stiu ca ai condei, Bursucel! Plina de viata si de umor…
Mi-e drag sa te citesc!
ApreciazăApreciază
Ei, de-aș fi avut și Timp pe măsura dorinței mele…
M-au bucurat rândurile tale, Camelia. 🙂
Și-n același timp m-am simțit aiurea că răspund așa cu întârziere…
ApreciazăApreciază
am dat peste aceasta reteta si m-am gândit la tine… bon appétit! 🙂
http://www.huffingtonpost.fr/christophe-duhamel/cuisine-a-laubergine_b_5630432.html?utm_hp_ref=france
ApreciazăApreciază
Mâine nu-mi pun șorțul în brâu, dar duminică… 😉
Mulțumesc cu drag, Melanie! 🙂
ApreciazăApreciază
que rico!!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană