Direcții

36 răspunsuri

Surâs   Motto

Este suficient un surâs al vieţii  pentru ca totul să recapete sens…

Constantin Noica

1987 – Promisiunea e sfântă. Când promiți ceva cuiva îi dăruiești o speranță. Când ai grijă să-ți îndeplinești promisiunea, sădești bucurie și încredere!

…

2013 – Promisiunea e o pacoste, D! Veritabil Călcâi al lui Ahile pentru cel care o face. N-are sens să-ți dărâmi lumea pentru a o clădi pe-a altcuiva…

2014 – Ce-ar fi dacă am creiona Promisiunea doar ca pe un simplu surâs al vieții? 🙂

36 de gânduri despre „Direcții”

  3. Mugur

    Promisiunea poate deveni un mod de existență, poate genera un mod de a fi, de a crea, un impuls spre mai binele cuiva, chiar dacă pare un mai puțin bine, la un momentdat! Pe termen lung poate aduce beneficii sufletului tău! Fie și numai datorită respectării cuvântului dat!

    Apreciază

    Răspunde ↓
  5. racoltapetru6

    Orice vorbă poate fi o promisiune, la fel cum o promisiune devine de multe ori o vorbă-n vânt. De aceea mă uit atent la cine-mi vorbește și cu cât promite mai tare, cu atât mă îndoiesc mai mult. 😉

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Ei, dacă nu există formula magică promit! e mai bine să nu iei musai vorbele turuite drept promisiune. Oamenii au așa un dar să spună multe și-apoi să scufunde în balta uitării toată liota de vorbe.
      Să fim înțelegători totuși – puțini știu cum stă treaba cu promisiunea. 😉

      Apreciază

      Răspunde ↓
      1. Ana

        Io m-am lecuit de promis…eu zic incerc sa fac , daca iasa…super , daca nu…macar nu sufar ca nu m-am dat de trei ori peste cap si nu am aruncat buzduganul cale de 100 de leghe…me-ntelegi matale!

        Apreciază

        Răspunde ↓
        1. Bursucel Autor post

          Oh, te-nțeleg perfect… Constat că la capitolul înțelepciune stai mai bine decât mine când vine vorba de promisiuni.

          Ar mai fi și alte capitole, dar pe-alea le las deoparte. 😉

          Apreciază

          Răspunde ↓
          1. Ana

            Pai decat sa ma dau lebeda in ligheanul cu apa , mai bine ma fac soarece pe felia mea de branza 😉
            In plus la mine a contat mutra furiei roz….acolo am simtit ca vreau sa ma sinucid de mutrita dezamagita…deci , pas…promisiunile sunt facute sa fie onorate. 😀
            Am zis!

            Apreciază

            Răspunde ↓
            1. Bursucel Autor post

              Slavă cerului că încă n-am văzut mutrițe dezamăgite gen furia roz. Am avut odată un singur cui în talpă, dar s-a rezolvat trebușoara în mai puțin de jumătate din termenul de prescripție al promisiunii. Că mie așa mi-a intrat în cap – promisiunea are termen de valabilitate de 7 ani de la data emiterii… 😉

              Apreciază

  11. Pingback: Speranța, ce e ea şi la ce ajută ? | prin preajmă

  13. kewathu

    Eu sunt cam dependent de cuvantul „promit”. Am avut parte de o mama care a indeplinit absolut orice promisiune facuta. Si n-au fost putine.

    Am facut promisiuni si inca mai fac.

    Am realizat intimitatea actului promisiunii foarte tarziu, cand am promis unui coleg de serviciu ca-l ajut cu ceva. Retin cat se poate de clar ca in momentul in care am rostit cuvantul, intreg colectivul s-a uitat la mine de parca as fi fost nebun.

    Si da, naste sperante. In cazul meu, promisiunea e singura care-mi poate naste sperante, eu ajungand sa vad dorinta cam in acelasi mod in care o vad budistii inca inainte de a-mi arunca ochii peste scrierile maestrului.

    P.S. Ce-mi place de voi astia care scrieti patru randuri si reusiti a provoca cititorul sa scrie de zece ori mai mult 🙂 Asta e talent.

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Eu tot cred că nu e păcat să promiți și să te și ții de cuvânt. E ca un dar și n-aș putea să mă privez de bucuria pe care ar isca-o gestul ăsta. Apoi… e ca o mănușă aruncată mie însămi. 🙂

      P.S. E adicție curată provocarea… pentru mine cel puțin… 😉

      Apreciază

      Răspunde ↓

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul