Întâi o să cer picul de înțelegere… e a treia zi de când am revenit de la Sulina și tot a treia în care mă bântuie gândul de întoarcere. În valuri… iar și iar, viral de-a binelea… Mi-e clar că doar cura de nisip fierbinte alternat cu îmbăieri succesive în mare mă poate scăpa de belea. Ah, și mi-ar mai prinde bine să mă fac uitată undeva la țărm, cu privirea pierdută pe-ntindere de ape din care soarele să-mi ureze Bună dimineața! 🙂
De trei zile cafeaua-mi are gust anapoda, țigara-mi sfârșește prin a se irosi de capul ei, iar eu… Ei, eu mi-s încă învăluită-n plasa hipnotic-aurie a unui răsărit…
Privesc ceașca-mi verde, atât de dragă până mai acum ceva vreme, care mă privește mirată la rându-i în așteptarea sărutului. Mă simt cumva încurcată – cum s-o fac să priceapă că e un ceva schimbat? 😕
La mal de mare am realizat că mi-e tare fain și ușor să spun Bună dimineața! la 6,00 a.m. Că mă pot lipsi de laptop și telefon… Că mi-e suficientă Cartea pentru a umple răgazul pe care arșița mi-l impune la amiază.
Că mă pot aduna perfect și complet atunci când nisipul fin mă acoperă… Că bateriile mi-s full la prima oră a dimineții și că mi-e indiferentă culoarea ceștii în care-mi savurez prima cafea dacă privirea mi-e scăldată în unduirile Băltoacei Sărate…
Hmmm… cer deci pic de îngăduință pentru faptul că oricât ar pocni cineva din degete eu tot mi-s dusă cu gândul aiurea. Ar trebui să deretic un pic prin ograda asta… Am încercat și azi, și ieri, și alaltăieri să mă reintegrez în peisajul actual. Cam fără rezultate certe, recunosc… La fiecare poticneală mi-am ridicat umerii arși de sărutul soarelui gelos pe îmbrățișarea mării și am zâmbit cu îngăduință. L-am luat în brațe pe Și mâine e o zi! 🙂
Acum vă mai spun doar Bucurați-vă de sărbătoare și simțiți-vă bine chiar dacă nu sunteți aniversații zilei! Și plec iar… E vremea lui Feelin’ Alright… deocamdată… 😉
Bursucel, eram prin zonă și…te-am prins aici prezentă! Virtual, preț de o secundă, două, cât să-ți urez zile frumoase prin sărătura aia de băltoacă (ești și rămâi poetă, deh) 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc de urări, Oana! Nuuumai eu mă pierd când ajung prin zonă, de parcă m-as plimba pe nisipuri mișcătoare. Dar îmi revin eu, nicio grijă!
ApreciazăApreciază
E ca atunci cand ne intoarcem acasa… un sentiment de Bine si de Liniste… Pentru cateva clipe, ai reusit sa ma teleportezi acolo pe nisipul de unde ai privit rasaritul de soare si ai gustat din plin inceputul unei noi zile. Foarte frumos scrii, Bursucel!
Cu drag
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Camelia!
E chiar aparte locul acela…
ApreciazăApreciază
Bine ai revenit, Bursucel micuț și drăgălaș! M-am temut să nu te fi ars prea tare soarele ăsta nemilos, dar tare-aș vrea să știu cât de tare te-a bronzat. Iar dacă nu-ți priește cafeaua, îți recomand o nouă rețetă din cele pe care le-am postat la mine.
Să-ți fie seara de Sf. Maria Mare binecuvântată, dragă prietenă! 🙂
ApreciazăApreciază
Ajung eu să le recuperez pe toate, Petru, inclusiv rețeta cea nouă de care-mi scrii. 😉
Să-ți fie și ție Luni ăsta blâns și-nțelegător!
ApreciazăApreciază
‘Tomorrow’ is the only day we never actually get to live…
ApreciazăApreciază
Ei, măcar pe moment m-a mai amăgit gândul că pot spera la o stare pe care în acel azi n-o aveam… 😉
ApreciazăApreciază
Gînduri, dorinţe, speranţe… de prea multe ori rămîn doar bagaje împachetate ale unor călătorii irealizabile. Mă bucur că ai reuşit să-ţi aduci unele dintre ele în prezentul deja proaspăt trecut. Acum ai alte bagaje: cele ale unor amintiri plăcute. 😉
Bine ai revenit printre noi!
ApreciazăApreciază
Stii melodia aia cu „sand in my shoes” de la Dido ? Acu’ se potriveste cu postul tau de azi … Zau asa ! 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar că mi se potrivește!
ApreciazăApreciază
Chiar azi dimineata mi-a trecut prin gand sa fac o vizita de cateva zile prin Delta, eventual chiar la Sulina, unde n-am fost niciodata.
Se pare ca merita, dupa felul in care te simti tu. 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, dacă-ți plac locurile cât mai puțin atinse de aripa civilizației, merită mers la Sulina… 🙂
Eu mi-s incorigibilă – m-aș întoarce și azi acolo! 😆
ApreciazăApreciază
Bursucelo, mi-a placut prima poza. Ar fi fost o poza moarta, desi contine ceva viata 😉 Dar stearsa, fara zvinc daca pedichiura ta nu i-ar fi dat acele valente cromatice care s-o scoata din anonimat. Reusita, zau asa!
Referitor la vacanta, ce-as putea spune? Poate doar ca nu te inteleg intrucit sunt indragostit de munca, dupa cum explic in versurile de mai jos 😆
ApreciazăApreciază
Păi se putea să las eu fără culoare amintirea aia? 😆
Cu madam Munca am avut mereu o relație parcă prea strânsă până acum… încerc și eu cum pot s-o mai temperez, că prea mi s-a insinuat în toate… 👿
ApreciazăApreciază
iubita mea, sa ne-aruncam in valuri … vacanta placuta !
ApreciazăApreciază
Că bine zici, July! Doar că-i gata cu vacanța… Chestiile astea faine durează al naibii de puțin…
ApreciazăApreciază
Sunt bune clipele astea, de scăldat în lumi proprii, lumi ancorate totuși în prezentul naturii.
ApreciazăApreciază
Da, da… tare faine clipe!
ApreciazăApreciază
Te vei scălda în razele de lună,
Vei sta-n nisipul stelelor din jur,
Tot așteptând ca soarele să vină
Să încălzească atmosfera împrejur!
Atunci, în balta ta cu-apă sărată
Te vei scălda din nou cu drag și dor,
O vei îmbrățișa cu drag pe toată,
De parc-ar fi cel mai aprig amor!
ApreciazăApreciază
Mugur… Mugur… 🙂
Până atunci o să îmi păstrez amintirile…
ApreciazăApreciază
Și mâine e o zi, tu ai dreptate,
Îți vei păstra pentru atunci amintirile toate,
Dar mâine este un iluzoriu viitor,
Pe care-l vei trăi, poate cu dor!
ApreciazăApreciază
E drept, si maine-i o zi si speram intotdeuna ca va fi mai buna, mai pe sufletul nostru. Se pare ca la tine functioneaza.
Leneveala placuta!
ApreciazăApreciază
Uneori, strategia asta cu și mâine e o zi e tare bine-venită – te scapă de sentimentul de părere de rău și de ridicatul din umeri în semn de neputință… 😉
Și daaa, poți lenevi în voie măcar o zi! Uite cum m-ai prins tu! 😆
ApreciazăApreciază
Fara club, fara scobaltaiala, fara un apus de soare sau un cer instelat pe nisipul marii ??? 😯
ApreciazăApreciază
Ba cum nu?! Am prins chiar și Întâlnirea cu Super-Luna programată pe 10 august! 🙂
Doar că n-am avut eu timp să le-nșir pe toate… 😉
ApreciazăApreciază
Ai ne sa povestesti tu la iarna, la o cana de vin fiert 😉
ApreciazăApreciază
Mai ştii povestea ce ţi-o înşiram despre satul ăla dunărean şi despre vaporul intrat în casa omului? Uite, mai mult aici: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/misterul-scufundarii-navei-rostok
ApreciazăApreciază
He he… cum să uit așa ceva?!
ApreciazăApreciază
” Si maine e o zi, nu ?! ”
Dar, ce facem cu zicala :
– ” Nu lasa pe maine, ce poti face azi ? ”
Daca vrei, poti !
Nici eu nu am luat LAPTOPUL cu mine la intalnirea de 45 de ani de la absolvirea liceului militar si nu-l voi lua nici la intalnirea ( 29-31/08) de 42 de ani de la absolvirea scolii militare de ofiteri activi de la Buzau si nici la Statiunea BALTATESTI
( http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/06/12/ )
unde ma voi odihni doua saptamani ( 01-15/09 ) si voi revizita salba de manastiri din jud. Neamt …………
Pentru navigat pe NET si scris pe BLOG,
” Si maine e o zi, nu ?! ” 🙂 🙂 🙂
O sambata frumoasa si-o duminica minunata ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Vezi? La capitolul ăsta se poate aplica o excepție și se poate renunța la Nu lăsa pe mâine ce poți face azi! 😉
Să-ți fie sfârșitul de săptămână plin de bucurie, Alioșa! 🙂
ApreciazăApreciază
Petrecerea timpului alături de tine înseamnă ceva frumos pentru mine…un prieten adevărat e greu de găsit, dificil de părăsit și imposibil de uitat!!! O searä pläcutä!
ApreciazăApreciază
E tare mult adevăr fraza aceasta a ta… 🙂
Seară liniștită și croită ca pentru sufletul tău, Ileana! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O seara binecuvantata! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În trecerea de timp și vremi,
Mai vrei băltoaca tu să-ți chemi?
Și să îi spui că o iubești
Ca pe frumoasa din povești?
ApreciazăApreciază