Ce fantasmă ți-ar putea stăpâni bruma de minte și te-ar îndemna să uiți că tot ceea ce cuiva îi priește ție îți prisosește? Doar din dragul de a savura momentul în care conștientizezi că ai mai încălcat o regulă? Doar din nevoia de a-ți contempla pseudo-zâmbetul de satisfacție?
De ce? De ce-ai alege să furi crâmpeie de vise? Personalizate fiind, nu te-ar îmbrăca nicicum. Ai realiza că o mânecă ți-e prea scurtă… că gulerul te cam strânge… Probabil cel puțin un nasture s-ar desprinde și s-ar rostogoli în cel mai îndepărtat ungher. Poate sub divan. Tu n-ai putea încape acolo să-l recuperezi, nu? Ce te-ai face atunci?!
Ai reconstrui fiecare fărâmă de vis bucată cu bucată și-apoi, într-o primă fază, ți-ai privi admirativ în oglindă opera? Vei constata probabil în secunda imediat următoare că te afli în mijlocul unuia din visele tale, vis pastelat în alte culori, poate nu tocmai pe gustul tău. Cum ai reacționa? Ți-ai schimba gusturile sau ai arunca pur și simplu visul la gunoi?
Nu ți s-ar iți în minte instant cuvântul irosire? Timp… răbdare… culori…
Dacă ți s-ar pune în palmă una din comorile oarecare probabil ai refuza-o cu o politețe exagerată, amintind că aproape nimic nu îți lipsește. Și-atunci… De ce-ai alege să furi crâmpeie de vise? Doar pentru a-ți prepara din vreme în vreme cafeaua cu apă de mare?
Uite… Poți presăra la nevoie picul de nisip și-o poți servi eventual direct din scoică. Picătură cu picătură. Poate așa-ți vei aminti într-un final cine este adevăratul dușman al binelui…
Mă feresc pe cât pot să irosesc sentimente sau lucruri și detest când vă că alții o fac. Îmi place visul meu și nădăjduiesc să-i văd pe toți mulțumiți de al lor, fără să atenteze la cel care li se pare mai promițător. Atunci ar fi și al meu mai minunat. Logic, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Logic, Petru… Logic…
De-ar avea toți picul de înțelepciune taaare fain ar fi! 😉
ApreciazăApreciază
❤ ❤ ❤ BURSUCEL ! 🙂
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te imbratisez si eu ! 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă culcușesc și eu lângă volumul lui Cehov, probez scoicile în chip de cercei, apoi încerc fără poante, în lumina inimioară a verigii de argint, toate valsurile lui Chopin! 🙂
ApreciazăApreciază
Uite și o floare, să-ți înveselească rochia de bal!
ApreciazăApreciază
Ooo, mulțumeeesc! Acum că ai adus daruri, eu îți ofer pepene, că nu am altceva…
Pupicei!
ApreciazăApreciază
Fee, pepenele ăsta va fi mai apoi numai bun de felinar întru sporirea luminării… 😉
ApreciazăApreciază
Ce frumușel vezi tu lucrurile!
ApreciazăApreciază
Să vezi ce-o să ne mai zâmbărească Pepenele ăsta din fereastră! 😆
ApreciazăApreciază
Desigur că e ceva mai mult decât un Orb cu Fața de Cartof!
ApreciazăApreciază
Pfiuuu, ce Figură! Tre’ să-i punem musai și-o pălărie… hmmm… poate trasă ștrengărește pe ochi?! 😕
ApreciazăApreciază
Orice accesoriu e acceptat cu drag!
ApreciazăApreciază
Regret supărarea ce ți s-a așternut drept covor în față. Ți-aș lua visul, să-i redau aspectul inițial, să-l poți avea neștirbit de nimic!
Am încercat sa mă așez și în postura persoanei pe care o cerți. Dar eu cred că viața se vede diferit de la niveluri diferite.
Nu, nu este drept să încerci a fura sau a schimba nici un crâmpei de vis care nu-ți aparține!
Uneori, nici cu visele proprii nu știi cum să procedezi, dacă îți pare că un colțișor nu se mai potrivește bine!
Să-ți fie visele împlinite integral, chiar dacă unii ți le vor schimbate!
Să ai o zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
E doar o pală de mâhnire, Zurbagiule. Am așternut din cauza ei doar o simplă expunere izvorâtă dintr-o analiză simplistă și de bun-simț.
Cum să-ți mulțumesc pentru urările-ți frumoase? Ți-ar prinde bine un ceva verde?
ApreciazăApreciază
Tocmai mâhnirea nu-i bine să apară atunci când visele se înfiripă, căci uneori este destul o clipă și ele se destramă în neant!
Mulțumesc! Cui nu i-ar prinde bine un astfel de verde? 😉
ApreciazăApreciază
Vise frumoase din cantecul scoicilor de mare ! Sa se implineasca si sa mai fie, cate fire de nisip si scoici !
ApreciazăApreciază
Mulțumesc cu drag, Fată Albastră!
ApreciazăApreciază
Lasă-i pe alții să se irosească, iar tu să-ți vezi de vise înainte, căci tu ești Bursucel cuminte și nu-i frumos ca zâmbetul să-l pierzi! 🙂
ApreciazăApreciază
Promit să-mi păstrez zâmbetul, Mugur, că nu-mi stă deloc bine încruntată, zău!
ApreciazăApreciază
Nu cred să existe cineva căruia să-i stea bine încruntat!
Deci zâmbet pe toată fața! 🙂
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Mugur. Mi-s zilele astea într-atât de ciudate, încât orice urare de zi frumoasă îmi prinde bine…
Toate cele bune să-ți însoțească pașii! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Am chelit de cînd mă scarpin în cap a mirare şi îndoială. Ba mi-a albit şi barba. 🙄
ApreciazăApreciază
Pune iute pletele la loc, (D)Răcușor, că n-am pe stoc tichie de mărgăritar… 😉
Hai, te scap de cea mirare cu o caldă-mbrățișare?!
ApreciazăApreciază
Din aşa îmbrăţişare nu mai am scăpare şi-apoi – cum mă ştii nebun – extensii am să-mi pun! 😆
ApreciazăApreciază
Nu lăsa pe nimeni să atenteze la visele tale. Cine încearcă asta, nu e demn de sufletul tău şi nu are ce căuta în preajma lui.
ApreciazăApreciază
Ei, Potecuță, dacă n-aș cunoaște marfa nici nu mi-aș obosi mintea. Mi-aș spune că mai mult nu am ce cere și mi-aș îndrepta atenția oriunde altundeva.
Pot să înțeleg că prietenia adevărată presupune grijă, dar mi-e greu să accept că în numele grijii unii își pot atribui drepturi închipuite. Se pare că grija asta întunecă uneori minți luminate și tare-i păcat…
ApreciazăApreciază
Bună să-ți fie seara Bursucel ! Apropo de perlă… fir de nisip, se spune și că perla este un simbol al curăţiei. Ea reflectă toate culorile curcubeului ROGVAIV: Realizare, Onestitate, Grabnic în facerea binelui, Vindecare prin iubire și veselie, Ascultare prin receptivitate, Intuiție prin viziune, Virtuți. Toate cele bune !
ApreciazăApreciază
Bună să-ți fie și ție ziua, Georgeta! Aparte ca un zâmbet încrustat într-o perlă… 🙂
Definiția asta… se vede treaba că nu degeaba mi-e mie drag Curcubeul! 😉
ApreciazăApreciază
Mi-au trebuit mulți ani să îmi dau seama ce anume irosește cel mai mult timpul. Ce ne face să îl risipim în modul cel mai cras. Oboseala.
ApreciazăApreciază
Da… de-ar fi doar oboseala fizică ar fi poate mai ușor de ieșit la liman…
ApreciazăApreciază
Scoici, Cehov si-o verigheta! Care-o fi semnificatia? In mod sigur nu e vorba de Cehov, doctorul, ci de dramaturg. Sa fie oare „Cererea in casatorie”, sa fie oare „Nunta” sau poate „Cintecul lebedei”? In fine, nu stiu si nu vreu sa speculez, pentru ca cel mai timpit lucru e sa vorbesti in necunostiinta de cauza, dar m-a frapat un amanunt.
Nu cumva asteptarile tale sunt exagerate de la o „bruma de minte”? Asta pe de-o parte, iar pe de alta, nu mi te-as fi putut imagina partenera unei minti inguste. Dar, again, poate am citit eu mai mult decit ai scris, caz in care imi cer scuze.
ApreciazăApreciază
Prefer să tac, să nu mai isc și alte discuții inutile. Spun doar că nu pot rămâne în papucii proprii când realizez că, dând un deget cuiva, mă trezesc că mi se flutură pe sub nas un potențial act de proprietate pe toată mâna. Nu e corect…
P.S. Ai intuit bine, Papa, n-am cum să rezist lângă o minte îngustă. Sau lângă una instant îngustată. 🙂
P.P.S. Dintre toate piesele enumerate de tine Cererea în căsătorie a lui Cehov mi-e tare dragă… ca și Cameleonul… sau Ursul… 😉
ApreciazăApreciază
Buna dimineata, ” Bursucel ” !
” Iti multumesc ”
pentru ca ma ” ocolesti ” !!! 😦 😦 😦
O zi frumoasa ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Zi frumoasă și ție, Alioșa! Cu zâmbet… 🙂
ApreciazăApreciază
Am citit de multe ori postarea asta a ta… şi nu îţi spun câte gânduri mi-au trecut prin minte… inclusiv despre „mai binele” – duşman continuu al binelui…
Dacă-mi dai voie, te îmbrăţişez… cum pot, aici, în casa ta curată.
ApreciazăApreciază
Cu drag, Oana, cu mare drag! 🙂
ApreciazăApreciază
Bursucel in butoias? 😯
ApreciazăApreciază
Eh, se mai întâmplă… 😳
Dar încă am zâmbet, plus dințișori și gheruțe, G. Astea garantat îmi asigură evadarea din butoiaș! 😉
ApreciazăApreciază
Zgraptina daca ai nevoie de ajutor 😆
ApreciazăApreciază
Hmmm… ăsta-i un nou remediu anti-butoiaș?! 😯
ApreciazăApreciază
Poate fi si remediu antibutoias, dar mai degraba asa fac bursuceii care nu ajung la iesire si zgraptina pe peretii butoiasului, poate-i aude cineva 😆
ApreciazăApreciază
Butoiașele astea au un viciu de fabricație cred… cel puțin când vine vorba de Bursucei. 😆
ApreciazăApreciază
In mod sigur cineva se face vinovat poentru ca nu a respectat dimensiunile, cred 🙄
ApreciazăApreciază
Errare humanum est… 😉
N-are niciun rost să dăm cu piatra acum. E tardiv – Butoiașu-i deja grămăjoară de așchiuțe! 🙄
ApreciazăApreciază
Apoi asa spune. De fapt cu asta trebuia sa incepi. 🙂
ApreciazăApreciază
Mno… speram să fi remarcat că știrea îi cam… răsuflată de ceva zilișoare bune. 😉
Aplicăm azi Fuse, fuse și se duse! 😆
ApreciazăApreciază
Gata, am adaugat-o, Bursucel 😆
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază