Fără doar și poate…

… m-aș putea împăca cu gândul că e posibil să-mi fie dat să nu mai revăd nicicând o anumită persoană. Găsesc că e cumva firesc. Oamenii vin și pleacă. Azi îmi spun că oamenii seamănă cu vântul

Nefiresc mi-ar părea să-mi fie interzisă bucuria lucrurilor simple. Să nu-mi pot clăti privirea-n azuriu. Să-mi lipsească albul pufoșeniilor în care-mi ascund sau care-mi iscă gânduri năstrușnice. Să tânjesc după verdele crud al ierbii abia încolțite. Să nu-mi fie dat să revăd Primul zâmbet al Primăverii…

Primul zâmbet al Primăverii

…ar fi ca un sfârșit, ca și cum mi s-ar interzice să zâmbesc…

37 thoughts on “Fără doar și poate…

  1. Mugur

    Oare i s-ar putea interzice unui Bursucel ceva? N-aș crede! Cu atât mai puțin zâmbetul, care este reprezentativ pentru el.

    Dar văd că la tine a sosit primul zâmbet al primăverii, așa că nu te mai plânge!

    Apreciază

    Răspunde
  2. GEGELUTZ

    Ai dreptate. Mulţi dintre noi uităm cât suntem de binecuvântaţi pentru ceea ce avem şi nu ştim să profităm de frumuseţile care ne înconjoară.
    Da’ cu mărgeluţele din spatele ghioceilor ce faci? Minuni minunate?

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Da. Păcat că se străduiesc alții îndeajuns de tare în încercarea de a ne răpi bucuriile astea atât de simple…
      Mărgeluțele sunt încă la stadiul de caleidoscop. O simplă scuturare a ambalajului naște altă minune!🙂

      Apreciază

      Răspunde
      1. GEGELUTZ

        Aaa, am inteles! Am avut si eu asa ceva cand eram mica numai ca era un tub care avea pe dinauntru 3 oglinzi si in capat niste bucati de sticla colorate, care, agitate, luau diverse forme…destul de ingenioasa chestie. Daca ma chinui putin, s-ar putea sa-l mai gasesc acasa, la parinti. Scutura-le si pentru mine o data, vrei? Te rooog! 🙂

        Apreciază

        Răspunde
  3. racoltapetru6

    Oamenii se învechesc, îmbătrânesc și dispar din viața noastră, dar natura se împrospătează în fiecare an, uimindu-ne de fiecare dată. Chiar dacă-i uneori capricioasă, ea rămâne un termostat al sentimentelor noastre.
    Să fii iubită și mereu iubitoare, Bursucel!🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Oamenii sunt trecători, dar – mă refer la cei dragi – nu dispar definitiv din memorie. Chiar în pofida perspectivei de a nu-i mai revedea. E un dat al firii și îl putem accepta de voie – de nevoie.
      Natura însă… ea va supraviețui inclusiv trecerii noastre. Atâta vreme cât i se va permite, firește!😉

      Mulțumesc pentru urarea asta a ta… mi-ai amintit pentru a nu știu câta oară să-i mulțumesc Bunului. Dintotdeauna a avut grijă să iubesc și să fiu iubită. Uneori, îmi spun, prea multă grijă!😆

      Apreciază

      Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Sper să rămână așa – Natura să-și păstreze obiceiul de a ne surprinde la modul plăcut cu fiecare revenire.🙂

      P.S. Cu Oamenii să fim îngăduitori – natura lor, fiind imperfectă, le conferă deseori predictibilitatea.😉

      Apreciază

      Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Bien touché!😆
          Papa, spun drept – Ghioceii mei erau pe moarte când i-am primit, cică erau ultimii nevânduți și au iscat așa o compasiune că n-a mai contat gradul de veștejire.😉

          Apreciază

          Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Vasul londonez e o căniță tare încercată, biata de ea… N-a supraviețuit drumului (și-a pierdut tortița) și dacă nu erau Ghioceii cred că acum ar fi fost în tovărășia sticlelor și borcanelor destinate reciclării. Mi-ai dat o idee – am un pachet de Fimo, poate reușesc s-o însănătoșesc…😉

      Apreciază

      Răspunde
  4. Oana

    Gata-gata să-mi răpească și mie ‘prea multele introspecții’…bucuria zilei, a primăverii, a zâmbetului acela autentic pe care nu l-am pierdut. Dar nu le-am lăsat. Le-am strâns frumușel, am căzut la pace cu ele și acum…zâmbesc🙂
    Ție îți doresc o primăvară cum nici n-ai visat…adica așa de bună să-ți fie, Bursucel!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Deocamdată exercițiul ăsta de imaginație – în semn de replică a unui prezumtiv what if? – mi-a limpezit gândurile. Nu se cuvine să intrăm în anotimpul primenirilor cu sufletul îndoit de dileme, nu?!😉

      Să ne fie Primăvara început de bucurie nouă, Oana! Tuturor…🙂

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s