Pro-ces

(ad-hoc, cu ușile închise și fereastra deschisă)

Ca o întâmpinare, în așteptarea perfectului Stâlp al Infamiei pe care pare-se că încă îl mai cauți, am hotărât c-ar fi mai bine să-mi judec cauza de capul meu. Ăl imperfect. Fără amânări. Un singur termen.

Rechizitoriul mi l-am croit cu grijă, la rece, de-a dreptul meticulos, așa cum numai o Fecioară ar ști să-l redacteze. Fără omisiuni, fără vicii de procedură. (În ăst răstimp deja am stabilit – în viața viitoare procuror mă fac!)  Toate capetele de acuzare mi le-am scris pe nerăsuflate. Nici mie nu mi-a venit a crede cum s-au putut buluci atâtea deodată! Am realizat abia când mi-am adus la cunoștință cap-coadă, pe ton egal, toate grozăviile făptuite cu voie sau fără de voie. M-am felicitat în sine-mi pentru singura-mi decizie înțeleaptă, aceea de a renunța chiar și la apărarea din oficiu. Din principiu. Să-mi economisesc măcar timpul și să scurtez circul. Să-l cruț pe bietul avocat de umilința inutilității.

Deliberarea a trecut rapid, cât ai zice pește! M-am găsit vinovată de toate, absolut de toate și m-am condamnat la prietenie unilaterală. Fără drept de apel din parte-mi. Doar cu dreptul de a-mi aminti anual de ziua în care afurisita aia de prietenie era biunivocă și bilaterală. Mai presus de orice judecată.

Acum, conștientizând că toate căile de atac sunt epuizate, îți spun că biet Stâlpul ăla nu-și mai găsește pe-aici rostul. Vezi, n-a fost consemnat în încheiere și n-ai putea reveni cu o moțiune în timp util. E drept, ai putea iniția un alt proces. De capul tău. Însă de sentința asta n-ai cum să te-atingi. Că-i definitivă și irevocabilă…

P.S. Mai în joacă, mai în serios, e musai de precizat – exceptând ușile închise și fereastra deschisă, orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare. Parcă așa se spune…

37 thoughts on “Pro-ces

      1. Cristian

        Unul mai slab de „maduvă” se duce la doctor şi îl roagă să-i dea nişte pilule pentru potenţă. Doctorul îi dă pilulele respective şi îi spune să vină din nou după ce le încearcă. Înainte de întâlnire, bagă ăsta pe gât câteva pilule şiiiii… A doua zi la doctor:
        – Cum a fost, mă?
        – Aaaa, foarte bine! Pe masă în bucătărie, pe maşina de spălat, sub duş, pe pat, sub pat, unde s-a putut…
        – Şi ea ce-a zis?
        – Ea ? Aaaa… Ea n-a venit!
        Tot unilaterală e şi asta, nu ?

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde
  1. Mugur

    Într-un proces, cu stâlpul infamiei doar evocat, dar revocat la fine, cu o prietenie de-o zi, în rest doar praf, nu înțeleg de ce te vrei pe tine doar exponent al unui unicat. Doar unilateral prietenia? Nu este termenul de dicționar. Prietenia vrea mereu să fie un atribut în doi, neapărat!
    Doar singură ești vinovată? Și asta fără drept de-apel? Când sunteți doi, pedeapsa-i meritată a se-mpărți cu ea și el la fel!
    Așa că n-o să mearg-a ta sentință, ea va fi atacată, chiar pe fond, se cere foarte iute judecată de ‘nalta curtea de apel.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
      1. Mugur

        Întâi de stâlpul imfamiei, apoi de ștreang ne faci vorbire, rămâne numai ghilotina, sau rugului să-i dăm de știre!
        Nu ești numai tu vinovată, ca tine încă mulți mai sunt, cu plete negre, cu cravată, poate chiar cu părul cărunt!
        Deci nu vei fi tu pedepsită, ci doar ideea pusă-n joc. Nu este joc procesu-acesta? Eu așa zic, și vreau să-l joc!

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
          1. Mugur

            Vrei să mă bați? În joacă sau real? Noroc că nu ne-am întâlnit pe val , căci sigur tu m-ai bate, ai și gheare, și colți, și gura ta e mare, ai și blăniță, care te păzește, ba chiar și vizuină! Tac precum un pește!
            Cu Bursuceii nu e de glumit, mai bine-n fuga mare m-am zbughit spre alte zări, mai calde și mai bune, sau oriunde, departe-n astă lume!😀

            Apreciază

            Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              😯 Privind la la colbul ridicat în zare, iscat de fuga-ți (ce-o ghicesc pripită și-n zor mare), îmi spun că nu mai are rost cântatul. Doar fluier… a mirare… Să fiu așa o sperietoare?!?🙄

              Apreciat de 1 persoană

            2. Mugur

              Mă sperii eu chiar și de umbra mea, dar de un Bursucel cu gheare-n zare! E rușinoasă fuga, dar e tare de ajutor ca să mă pot scăpa.😯
              Așa că îmi urmez calea bătută, îmi văd de drum, cu fuga partener, asta ca să nu ma mai simt stingher, și să nu-mi fie joaca pre_făcută.😀

              Apreciază

  2. racoltapetru6

    Eu îți găsesc circumstanțe atenuante, chiar dacă n-am făcut Dreptul. Ai fost influențată negativ de sentințele numeroșilor nelegiuiți, transmise pe toate canalele, și ai ajuns să fii prea dură cu tine. Așa că ai dreptul la prietenie bilaterala pe viață!🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ar fi o idee să dau vina pe TV, Petru. Că mereu e binevenit un țap ispășitor… Dar n-ar fi drept, că eu și cutia bolnavă de logoree nu prea ne intersectăm privirile. Pe motiv de exilată din cameră.😉

      Apreciază

      Răspunde
  3. papagigli

    Ei, brava! Adicatelea, cum ar veni, ma consideri prieten in urma unei hotariri judecatoresti, irevocabile, nu pentru ca ai avea oaresce sentimente vis-a-vis de firea mea dezinteresat prietenoasa! La asa afront, chiar nu ma asteptam, don’soara. 😛 😆

    Apreciază

    Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s