Ca după o zi lungă…

Nu știu cum sunt alții, dar la mine se pare că atenția pe care o acord loculului în care mă aflu este invers proporțională cu durata timpului pe care îl mai am de petrecut acolo. Chestia asta seamănă cumva cu nevoia de a te afla mai multă vreme lângă o persoană despre care știi că în scurt timp va trece dincolo. Sau pe care nu vei avea ocazia să o revezi prea curând.

În fine, în astfel de perioade am obiceiul să caut cu obstinație frumosul. Să-mi imprim pe retină ba un petic albastru de cer, ba un verde pe care pășesc sau care-mi foșnește în bătaia vântului. Și-mi păstrez în memoria olfactivă un ceva caracteristic vremii respective. Azi a fost miros de salcâm. Demențial! N-aș greși dacă aș spune niciodată salcâmii nu m-au răsfățat într-atât! Nu ziua…

Ar fi atât de multe de spus… Poate altădată, poate în acea dată când va fi vremea amintirilor, a zâmbetului iscat de-o boare cu iz de salcâm înflorit. Deocamdată plantez aici obsesia de azi… Ea este cea care mi-a insuflat imboldul așternerii rândurilor, așa că n-o puteam lăsa de izbeliște.😉

32 thoughts on “Ca după o zi lungă…

  1. Drugwash

    Mi-era teamă că te-am pierdut printre… meandrele concretului.🙂 Se poate să ne laşi pe toţi tînjind aşa…? Of, crudă-i viaţa, crudă-i soarta!🙄

    Hai că a înflorit socu’ şi-acu-l scutură ploaia şi vîntu’! Hai în vacanţă. Hai!🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Mugur

    E nebunia salcâmilor în floare, e primăvară pe afară și în gând, e plin de floare-afară, și e soare, se joacă tinerețea-n noi râzând!

    Înnebunim și noi cu floarea toată, iar gândul șturlubatic face feste, căci ne-amintim de-un suflet cald de fată ce-a fost aici, dar acum nu mai este. Căci a plecat în țările mai calde, în pribegia călătorilor hoinari, uitând în pulbere să se mai scalde, precum o pasăre din cele nu prea mari.

    Apreciază

    Răspunde
      1. Mugur

        Să fie nebunia din floarea de salcâm? Să fie numai gândul ce pare un nebun? Eu cred că-i numai prețul ce i-l dăm frumuseții, pentru că se ivește în plinătatea vieții.
        Și-nclin să cred că ai dreptate, prețăluim adesea toate abia când nu mai sunt cu noi, lăsându-ne săraci și goi.
        Poate-ar mai fi ceva de zis despre acest alb paradis, dar iată, vremea a trecut, iar florile-au plecat demult.

        Apreciază

        Răspunde
  3. Ileana

    Buna seara si bine ai revenit❤
    Ma tot chinui sa fur pisicuta si…e bai ca nu merge cum vreau eu😉 treb sa ma loghez cred, ca apoi sa fac mai multe, maine ma ocup numai de pisica😉
    Iar pana acum sa stii ca i-am dat sa pape, am vb cu ea :)…treaba multa monser …😉 Somn usor Doinita !

    Apreciază

    Răspunde
  4. calinakimu

    Inteleg despre ce vorbesti, inteleg „nevoia” de a opri ceva, de a imortaliza cumva clipa…Nu vreau sa te dezamagesc, din contra…dar orice „imortela” a trecutului…este moarta. Si este minunat ca este asa. PREZENTUL este incarcat cu mult mai mult frumos, minune…decat putem duce. Bucura-te de minunea CLIPEI vesnice, nu cara nimic cu tine…Lasa in tine cat mai mult spatiu in care sa te misti in voie…A cauta frumosul…este un semn de orbire…De fapt nu ne acordam „prezent” pentru a ne bucura de el…fiind preocupati doar de trecut ca amintire si de viitor ca speranta.

    Apreciază

    Răspunde
      1. calinakimu

        Ce-i aia să avansezi?! Ai un scop, ştii unde şi cum arată avansul tău…Tu EŞTI avansata, noi toti suntem AVANSAŢI, doar suntem oameni?! Vrei sa fii mai mult decat OM !…(?!) Sau ai un model cu care vrei sa te identifici?! Nu vrei sa fii TU…TU însăti in TOT ceea ce gândeşti si faci?! Vrei să acumulezi cunoştinţe pentru o anumită meserie?! Daca da, este foarte bine, dar eu vorbeam de o calitate care in sine este perfectă…aceea de OM, care trebuie doar DESCOPERITĂ.

        Apreciază

        Răspunde
      1. Ana

        Maci si alte floricele…e ok! dar nu-mi mai ajunge concediu’😦
        Da , pensie Bursucelule….ca asa m-am saturat de servici , de oras , de agitatie , de stres , de tot ce e aici…vreau sa-mi iau o chirpica la tara , sa cultiv gradina cu zarzavat , sa am o livada micuta si iarna sa stau sa motai cu Samir la gura sobei…Asta imi doresc!

        Apreciază

        Răspunde
  5. Mihai

    Ce stare de ‘șmecher’ induce melodia de fundal :))

    Eu prefer să hoinăresc de asemenea , fac o poză la vreun copac sau o dărâmătură de casă și memorez amintirea acolo.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ei, știi și tu cum e – câte bordeie, atâtea obiceiuri… Până la urmă tot farmecul lumii ăsteia stă în modul aparte al fiecăruia de a vedea, simți și înmagazina ceea ce îl impresionează.😉

      Vezi, ție melodia ți-a indus starea de șmecher, pe când mie mi-a insuflat nevoia de a împărtăși bucuria unei zile pline de frumos.🙂

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  6. mcooper801

    mare dreptate ai cand spui ca proportional este timpul acordat lucrurilor dragi…chestia cu salcamii minunati dureaza atat de putin , incat in comentariul tau parca le am simtit miresma neasemuita…seara frumoasa…

    Apreciază

    Răspunde
  7. Ileana

    Rasaritul incepe cu prima raza de soare…ploaia incepe cu prima roua…focul incepe de la prima scanteie…iar fericirea?…mereu de la primul zambet! …O seara frumoasa si linistita!
    Dawn begins with the first ray of sunshine … rain … fire dew begins with the first start at first spark … and happiness? … Always the first smile! .. A beautiful evening and quiet!


    Apreciază

    Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s