Nici da, nici ba…

Ploaie, orice mi-ai spune îi cam tot degeaba! Cu stropii-ți cam prea mari și – testat un picuț mai devreme – cam prea reci pentru gustul meu, n-ai cum să mă convingi pe de-a-ntregul să-ți spun Da! cu voioșie și să te-mbrățișez cu tot cu lacrimile-ți de crocodil.

Nici Ba! nu-mi vine să-ți strig așa în față, e drept… Te-ai pune pe jelit și mai abidir și unde-am ajunge? Reedităm potopul? În asemenea vremuri? Nu tu Arcă… greu de găsit un alt Tata Noe în zilele noastre… Nici așa nu merge.

Tu, Ploaie, îți amintești că odată ai crezut că poți topi cu stropii ăia ai tăi mult prea mari și – desigur – mult prea reci pentru gustul meu rânduri dintr-o carte? Așezat cumințel în pagină stătea atunci Arta diplomaţiei constă în a-l ţine pe adversar în expectativă. Așa că, uite – de dragul tău, să-ți mai treacă un picuț necazul, spun iar Poate…

16 thoughts on “Nici da, nici ba…

  1. Oana

    Deci așa, Bursucel…te-ai hotărât să ții Ploaia în șah… Știi, pentru că ai acuzat-o că a avut lacrimi de crocodil, mi-a șoptit că n-o să(-ți) mai plângă. Mai bine cu Soare! Așa-i!
    Cu drag te îmbrățișez.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Lasă Ploaia, nu se face să te-mbeți cu apă rece! Ia încearcă horincuță și să vezi ce iute-ți trece… Că prostia-mi pare mie că-i un fel de anti-strop – parcă vezi că îi rezită și temutului Potop!🙄

      Apreciază

      Răspunde
  2. Mugur

    Nici da , nici ba , nici poate ,
    Ci numai tu, pe spate
    Îți pune-o pelerină,
    Uscată să rămâi.

    Și lasă atunci ploaia
    Să-ți ude-a ta grădină,
    Cu câte o sulfină
    Ascunsă printre flori.

    Nu-ți fie teamă de potop,
    Chiar dacă ploaia ropotește,
    Căci Tata Noe pune-un dop
    Și norii n-or mai crește!

    Ci doar privește veselia
    Și bucuria din zăvoi,
    Căci au să crească fire noi
    De iarbă și de flori, zâmbind!

    Apreciază

    Răspunde
      1. Mugur

        Răgazul tău e de poveste,
        La fel cu OOle-ți răscoapte!😀
        Mai bine să ne dai de veste
        Că ploaia s-a pierdut în… noapte!

        Deci, ai scăpat de-a ei povară,
        Nu te mai doare-n picuri reci,
        Afară-ncepe a fi vară,
        Iar soarele-ți face poteci
        Spre malul mării ce, spre seară,
        Te-o-mbrățișa cu valuri, zeci!🙂

        Apreciază

        Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s