Of, inimioară!

Pași egali. Ai putea crede că-s studiați, dar nu… Mai repede s-ar potrivi dictați. Da, asta se potrivește mai bine. Dictați de sandalele astea care mă apropie de nori cu 10 cm. Am măsurat, să știi…

Pașii ăștia egali sunt perfecți pentru rochia office. Și-mi scutesc gleznele de surprize neplăcute. Perspectiva unui sfârșit de săptămână ratat din cauza unui prezumtiv accident stupid mă face să calc precaut. Probabil așa pășește în luminiș o căprioară. Totuși îmi spun că e o diferență – ciutei nu i-ar fi deloc anevoie ca la primul zgomot bizar să o rupă la fugă. Mie mi-ar fi imposibil. Din cauza rochiei, din cauza sandalelor, firește! Accesoriile astea…

Realizezi că fără accesorii ne-ar fi mult mai bine? Ne-am căpăta lejeritatea, libertatea de mișcare pe care ne-o îngrădim de bunăvoie. Putem fi curajoși, dar nu într-atât încât să ne preumblâm prin lume lipsiți de accesorii. Cum s-ar mai țuguia buzele la vederea unui asemenea tablou! Cum s-ar mai rotunji ochii…

Rotunjirea asta… Rotunjesc vocalele de-aproape o săptămână și eu abia azi realizez asta! Da, știu, eu și contratimpul mergem de mânuță nu de azi-de ieri. Lasă, asta să-mi fie paguba! Deocamdată mi-s în câștig. Pe plus. Rotunjirea asta a vocalelor, cuminte, fără grabă, de-ai crede că-i mai repede descânt și nu cânt, îmi încălzește sufletul purtat de pașii aceia egali care par studiați. Până acasă unde, odată eliberat din strânsoarea accesoriilor, nu mai e loc de înfrânare. Gonește precum o căprioară speriată și-aproape că atinge cerul. Aproape… Picul de cumpătare îl obligă totuși să păstreze distanța. E drept, doar 10 cm, dar… E liniștitoare distanța asta, dacă s-ar pierde altminteri prin nori? Ce m-aș face eu fără el? Of, inimioară…

Cumva mă pot descurca cu starea asta. Aș putea chiar spune că mi-e bine. Oarecum bine… La o adică nu mă deranjează alternanța pășitului agale cu goana nebună. Și-mi place rotunjirea vocalelor. O pot duce așa muuultă vreme fără să mă plictisesc. Mă-ntreb doar dacă ar fi cuminte să-i spun suflețelului ăsta, căruia-mi pare că tare-i mai place să gonească precum o căprioară speriată, că îi e cerbul luat demult. Să-i spun sau… ?!

17 thoughts on “Of, inimioară!

  1. Ana

    Io-s mai telurica , Bursucica draga , ma stii tu! Asa ca n-am sa ma raportez la poezia postarii tale , ci pen’ca-mi vine sa scriu , zic ca ai dreptate…De n-ar fi morala asta impusa, a societatii umane in care traim si regulile ei de kkt , io-a as pune frunza dinainte si hai la treaba…Pentru mine si 5 cm sunt un chin , la cei 1.74 pe inaltime si 100 de kile indesate pe talpi….iar incorsetarea diafragmei mi s-a parut intotdeauna cea mai stupida inventie….dar nah! vorba ta : se tuguie buzele si se duc orbitele ochilor catre ceafa , a uimire…ceapa mamii ei de regula!

    Apreciază

    Răspunde
  2. calinakimu

    Imaginea devine din ce in ce mai importanta, pe masura ce substanta devine tot mai putin importanta. Forma, rama tabloului, accesorile, recuzita, butaforia, superficialul devin tot mai importante. Asta nu inseamna sa ne imbracam in saci si sa traim in pesteri…Va trebui insa sa descoperim ECHILIBRUL, nu neaparat pe tocuri. Toate momentele sunt unice si cum noi suntem unici, este firesc sa ne comportam spontan, cum ne-o cere momentul si inima.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Imaginea… de cele mai multe ori e dictată de detaliile conjucturii, Călin. Și de așa-zisa evoluție a omului. Dacă Eva s-ar fi rezumat la a respecta indicațiile, nici n-ar fi fost vorba acum de accesorii și nici n-ar mai fi fost nevoie să (ne) căutăm cu lumânarea echilibrul. winking

      Apreciază

      Răspunde
      1. calinakimu

        Cand te subordonezi conjuncturilor, acestea se vor „juca” cu tine…nu tu cu ele…Acestea vor dicta „regulile”.
        Daca Eva n-ar fi ascultat „indicatile”, am fi ratat oportunitatea acestui dialog…si nu numai. Este de discutat „rolul” sarpelui…

        Apreciază

        Răspunde
  3. racoltapetru6

    Lasă-ți suflețelul să spere la un premiu, chiar dacă n-o fi un cerb de aur. Nu-i rău că e cam rebel și se răzvrătește împotriva unor reguli, că e în trend. Multe alte suflete vor să schimbe câte ceva și sunt convins că, până la urmă, vor reuși.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Nu știu ce speră suflețelul ăsta, că mereu mă surprinde cu te miri ce năzbâtie mai găzduiește pe furiș. Dar cântă, Petru. Cântă și țopăie de numa-numa!😆

      Apreciază

      Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Sincer, am preferat să eludez modul ăsta de abordare. Știi doar că de suflet arareori merge de mânuță cu pragmatic
          Totuși… m-am gândit odată la aspectul ăsta – mă refer la momentul în care m-a deranjat teribil mirosul unui pulover tare fain. Parcă era un sac de chimicale cu baierele nelegate! De-atunci prefer să-mi fac puloverele singură. Dar asta-i altă poveste…🙂

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s