47 de gânduri despre „Stat(orn)ic

  1. Ana

    E faina imaginea…! Nu ma pricep la poezie si nici nu-s in stare romantica ( la 35 de grade Celsius cate is p-afara , nici nu iti vine sa fi romantic) , insa mie imi plac futurii…cand aveam aparatul foto , am fotografiat unul , nu credeam ca e poza facuta de mine…
    O saptamana grozava si tie! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Drugwash

    Hai să-ţi spun de lunea de azi, cît mai pot:
    – la 12 cînd m-am trezit (culcat la 3 şi ceva), se oprise curentul de vreo două ori; pe 98 regiştrii corupţi, pe XP lipsă modem. Nu spun cît timp am pierdut să repar problemele.
    – pe la două a început ploaia cu spume, noroc că n-a ţinut mult
    – la trei s-a deconectat modemul şi de două ore încerc să mă reconectez; e la fel ca poliţaiu’ şi semnalizarea: „merge… nu merge… merge… nu merge…”

    Încă e luni, încă mai e timp pentru „bucurii” şi „surprize”. Ce ziceai de fluturi…? 🙄

    Apreciază

    Răspunde
  3. calinakimu

    La „tara” se spune…ca nici iarba nu creste. Din fericire NATURA, viata in general, nu tine cont de „capriciile” noastre. Fluturii, norii, apele, tot ce misca si tot ce nu realizam ca misca…se afla intr-o vesnica curgere…odata cu Existenta.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor post

      Apăi… n-am auzit pe niciunul grăind, dar nu-i bai! Că mie mi-e îndeajuns coloritul fix cât să mă prindă în mreje. Te pomenești c-or fi știind asta mai bine decât noi și de-aia or face uz de muțenia Sfinxului?! 🙄

      Apreciază

      Răspunde
  4. Aricel

    Un fluture poznaș, ce nu mai zboară, ce-și ține aripile ca în vânt, trezit-a-n mine pentru prima oară un zâmbet cald și un cuvânt.
    Un fluture care nu-și părăsește floarea e ca o stâncă-n cale de torent, chiar dacă uneori, ca afluent, primește ceru-ntreg și zarea!
    De-ar fi zburat, ar fi cuprins tăria și florilor ar fi zâmbit șiret, căci ar fi alungat melancolia și din amor ar fi făcut odor de preț!

    Apreciază

    Răspunde
  5. Cristian

    Fatăăă… umblă niţel la text. Scrie aşe : „În nici o luni din an nici fluturii nu zboară…” Şi-atunci voi trăi cu senzaţia că, măcar o dată pe săptămână, citesc ceva scris de tine…
    Tiii…, leneş Bursucel mai eşti, măi 2niţelule…

    Apreciază

    Răspunde
      1. Cristian

        Acum, nu. Acum nu te muștruluiesc. Dacă te uiți nițel la dată vei observa că acel comentariu e scris hăăăăt… cu o căruță de timp în urmă, aproape cioplit cu dăltuța în piatră, că nu-mi amintesc dacă se inventase pixul pe gel pe vremea aia… Da’ nu-i bai. Bine că ești ok.

        Apreciază

        Răspunde
          1. Cristian

            No, faci tu ce faci şi mă pui iarăşi în situaţia de a nu fi de acord cu tine. Se poate, măi Bursucelule ? Unde pisici îi armonia care exista d’antan între noi ? Câte-o scăpare, din vreme în vreme, îi bună. Poate fi chiar foarte bună, câteodată. Da’ ideală, zău că nu-i… Sau, nah, poate că oi fi eu defect.

            Apreciază

            Răspunde
            1. Bursucel Autor post

              Ei, vezi? Nu ești tu defect, stai liniștit – de data asta diferă doar unghiul din care privim lucrurile.

              Păi am văzut iulie – că nu m-am abținut mai apoi să verific data – și am realizat că n-am cum să aduc vara înapoi, că nu mai am vreme să ajung nici la mare, nici la Brașov, nici la Sibiu… Era i-de-al să nu văd asta. Am un ceva de lucru planificat pentru azi și deja mă uit cam chiorâș la situație, că numai din cauza hârtiilor mi-am ratat și vara, și ultimul concediu de aici.

              Gata, mi-am vărsat oful…

              Apreciază

Grăiește, nu-i bai!