( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )
Pentru astăzi 10.09.2015 ora 21:35
Afară … afară mi-ar fi plăcut să fie soare. Eventual cufundat pe trei sferturi în Băltoacă sărată. Dar nu-i! Azi n-am văzut nicio fărâmiță aurie. Și-am tooot căutat-o azi, și-așa m-am agitat, fix ca o sticlă de șampanie preumblată prin hârtoape! Să nu-mi ziceți Fatăăă, s-a dus vacanța! S-a gătat vara, îi toamnă deja… Ai orbul găinilor sau ești iar în contratimp?!
Mă gândesc… că Toamna seamănă cu Luni! Mie, sincer, îmi sunt dragi copiii, dar ai Toamnei…. Vântul, de exemplu. Rece și urâcios. Cum l-o răbda sufletul să ciufulească bieții copaci? Sau florile… De freza mea – care încă un pic și-ar fi putut ilustra roza vânturilor – nu spun nimic, că s-ar găsi careva să mă acuze de subiectivism… Dacă dădeam azi nas în nas și cu Ploaia, celălalt plod al Mumei-Toamnă, nu-ș pe unde scoteam cămașa! Așa se zice, la figurat… Fiindcă la propriu, tot în rochiță de vară am plecat la birou dimineață. Acum mă gândesc serios că am cam intrat în belea dacă și mâine e la fel de… călduros ca azi.
Sunt recunoscătoare pentru… că Bunul a găsit de cuviință să-mi aducă în preajmă oameni buni. Și pentru că o tanti cu putere de decizie a intuit că în spatele răspunsurilor mele cumva țăcănite neobișnuite se ascunde un om de toată încrederea și responsabil. Mai mult nu zic, cel puțin deocamdată, așa că…
Din bucătărie… pot să aduc niște brânză de capră și niște roșii. Mai era și un castravete rătăcit, bietul… Aș putea spune și bătrânel, așa că pe ăsta îl las deoparte. Mai pun fructele la bătaie, la nevoie… Struguri, prune și pere. Mai era și o bere uitucită de vreo câteva zile, care sigur rămânea intactă dacă nu ajungeam la paragraful ăsta. Acum estimez că n-o să-i mai duc grija după ce isprăvesc cu scrisul…
Cu ce sunt îmbrăcată … Aha, uite de-asta mi-e mie ușor rece… Gândesc c-aș fi fost în stare mâine să păcătuiesc dând vina pe bunătate de bere pentru un hapciu datorat rochiei galbene cu flori. Rochia asta e practică, e comodă, da’ nu prea ține de cald, recunosc… O vorbă din bătrâni spune că suferă baba la frumusețe, deh…
Citesc … chestii care peste o lună nu-mi vor fi de folos. Riguroase. Scorțoase. Și stufoase precum o coadă de vulpe. Dar le citesc, că-i musai! Prefer musai în loc de trebuie, că am devenit alergică la trebuie ăsta…
Ceea ce aștept (sper) … Să se așeze odată lucrurile în făgașul lor normal. Cel mai mare dușman al liniștii e neîncrederea. Cronofag mai e și scepticismul ăsta! Tocător de nervi… Și mai sper ca plecarea mea să nu fie ceva nefast pentru o terță persoană. Pisici, pot să dau vina pe bere pentru tenta asta de tristețe?!
Ce mai meșteresc … Eh, n-am mai meșterit nimic de vreo… Am uitat de când, zău! Dar pot spune că n-am mai meșterit nimic de la răfuiala cu Nervul Sciatic! Majusculele ar trebui să arate doza de respect pe care i-o port. Asta totuși nu mă poate împiedica să îl fac de poveste și – mai ales! – principal responsabil pentru că n-am terminat Fularul Albastru promis. Sau Fulgii de Zăpadă… Dar măcar am o bucurie – dacă nu meșteresc, sus-numitul nerv mă tratează cu o dubioasă necesară prietenie.
Ascult … Estas Tonne – Internal Flight. Seamănă cu Yanni. Liniștitor și profund. Îmi dă impresia că sunt pe țărm de mare, cu privirile pierdute printre limbi de foc. Parte e amintire a verii trecute. Sulina – ultima noapte. Și mi-e bucurie să am certitudinea că de data asta contemplarea nu-mi va fi curmată de jandarmii care voiau musai să fie siguri că plaja nu va fi înghițită de vâlvătaie!
Unul dintre lucrurile mele preferate … să pot zâmbi în voie. Mi-s așa de urâte încorsetările, chestiile de conveniență sau încruntările… Ieri seară am mustăcit citindu-l pe Păunescu. Acum, amintindu-mi de asta, mi s-a făcut chef să citesc ceva vesel. Topârceanu să fie…
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Adjudecat din start – Fiică-mea! Poate așa o mai îmbunez, că s-a luat de mine mai devreme fiindcă, într-un acces de inconștiență sinceritate, am dat curs imboldului (iscat de Aghiuță, probabil) și i-am spus că am decis să mai rămân la birou și pe ultima sută de metri. Pfiuuu, m-a cam beștelit! Dar măcar știu că a făcut-o din grijă și drag…
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
De duminică îmi tot doresc să așez poza asta aici. Acum florile îmi sunt dragă amintire. Doar busuiocul e încă verde. Probabil are mustăți… n-am avut starea să verific. Așa cum n-am încă starea să fac un tur prin virtual. Sau să dau frâu impulsului de a scrie ceva mai altfel. Gândesc că peste o lună lucrurile vor fi schimbate. Sper…
Până atunci… cu drag…
Si eu incerc sa inlocuiesc „trebuie” cu orice altceva: e necesar/ ar fi indicat/ sau varianta ta cu ” musai”. E atat de imperativ si urat acest trebuie 🙂
Nu-s fan flori, dar cele din imagine imi plac, sunt dragalase. Si ma bucur ca tu inca te bucuri de caldura, eu deger sub plapuma de vreo 2 zile 😦
ApreciazăApreciază
Acum, dacă e să recunosc, înlocuirea asta e un fel de politică a struțului… Dar măcar am bucuria că nu mai e hapul așa de amar. 😉
Cât despre căldură… am avut și noi pe-aici două zile de brrr! N-am scos plapuma, e drept, dar au avut câștig de cauză într-un final Pantalonii de trening și Șosetele… 😐
Azi e soare la mine…. și mi-ar plăcea să cred că și pe tine te scaldă luminosul ăsta în căldură! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesantă combinaţie între aranjamentul floral şi stick-ul GPRS. 🙂
Dacă tot te-ai pus pe citit, ia şi noul Cod Fiscal, că cine ştie cu ce datorii ai să te mai trezeşti la o vreme, oricît ai fi de departe. Eu ce să mai zic – tre’ să pregătesc funia şi săpunu’, după cum se pare.
În rest toate bune şi frumoase, piersicile s-au copt şi le-am cules azi chiar înainte să înceapă ploaia. Dac-oi face şi ceva din ele rămîne de văzut, că numai chef n-am după „bucuria” de mai sus.
Miorlăici te salută somnoros de pe spătarul canapelei. Eu îţi urez sănătate şi baftă!

ApreciazăApreciază
Așa s-a nimerit să fie pe masă, (D)Răcușor… Florile erau zâmbetul de încurajare, c-aveam de lucru. 🙂
Pe Miorlăici ăsta al tău îl salut și eu pisicește. Și îți spun – la ureche, să nu m-audă și să i se urce la cap – că ești norocos că îl ai prin preajmă. Ba chiar te invidiez un picuț, că eu tre’ să mai aștept ceva vreme până să mi-l aduc pe Onix al meu… și nu prea mai am răbdare, recunosc… 😳
Trec peste și arunc un huguleț în eter. Sper să ajungă la tine la fel de cald și de zâmbitor! 🙂
P.S. N-am avut vreme să citesc Codul Fiscal 2016, dar promit să verific cum stă treaba cu CASS-ul. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei da, încurajările sînt necesare, în orice formă ar veni ele sînt binevenite. Chiar şi miorlăitoare fiind. 🙂
Huguleţ prins din zbor, trimit unul la schimb cu drag.

ApreciazăApreciază
Buna dimineața, Frumusețe!
Ce frumos ai scris!
Ce-mi plac florile de Cosmos!
Ce mă bucur că scrii din nou!
ApreciazăApreciază
Flori de Cosmos le spune, Fee? De când le tot îngrijesc n-am știut să le spun decât Frumoasele mele! Seară de seară… așa le-am zis! 🙂
Și eu m-am bucurat să scriu. Am simțit nevoia să fur un pic din timp. Sunt sigură că știi cum e! 😉
ApreciazăApreciază
Desigur, Cosmos Bipinatus! 🙂
Te cred, scumpa mea!
ApreciazăApreciază
Poate că era bere fără alcool, dacă nu te-a înveselit nițel. Dar oricum o faci, pe mine mă înveselește fiecare semn pe care-l dai pe această cale. 🙂
ApreciazăApreciază
Era cu alcool, Petru. Aia fără alcool mă face să plâng c-am cumpărat-o și să râd de ăi care fac imprudența să o consume! Decât bere fără alcool, mai bine apă chioară! 😆
ApreciazăApreciază
Ce dooor mi-a fost de tine!
ApreciazăApreciază
Și mie mi-a fost dor, Potecuță. Și de voi, și de mine…
Di vină îi numa’ urâcioasa de Doina și năravu’ ei cu munca! 👿
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bursucel , am zis ca ai renuntat la blogarit…☺
Sa ai multa sanatate! Si o (fucking) toamna asa cum iti doresti ! 😄
Mi-ai starnit curiozitatea cu muzica aia…ia sa merg sa ca’t si io asa muzica linistitoare…😚
ApreciazăApreciază
Și eu era gata să cred că mi-s pe tușă. Că mereu auzeam n-am vreme/stare de blog!
Poate luna viitoare o să pot să scriu în voie. Atunci o să spun că mi-i toamna frumoasă! Mai e un pic până atunci. 😉
Numai bine, Ană, până ne-om regăsi iar! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne ajuta! ☺
ApreciazăApreciază
Poate era mai bun un strop de vin decât berea aia… Berea e a verii, vinul, al toamnei. ☺
ApreciazăApreciază
Ei, ce nu fac eu din drag de vară… Boicotez și toamna la nevoie! 😉
ApreciazăApreciază
Visătoare și cu lista la zi! Da, toamna cu puii ei se arată.
Vezi că pentru nervul sciatic e excelent să faci Pilates. E mai bun decât orice tratament medical. 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 Pilates? N-am încercat până acum, dar am observat că nervul ăsta își dorea câteva exerciții de aerobic. Or fi cumva neamuri cu Pilates… 😉
Oricum, e mai bine așa. Că la cum dau eu tratamentele peste cap… 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Incearca Pilates si nu-ti mai trebuie doctorii. Anumite exercitii de aerobic pot fi contraindicate mofturosului nerv.
ApreciazăApreciază
Bun sosit! Sau trebuia să spun „Bine ai revenit!”? Nici nu mai știu cum să spun.
Aș comenta pe fondul articolului, dar florile tale m-au cucerit!
Îmi dai voie să le fur și să le folosesc?
ApreciazăApreciază
Ufff… eu și revenirile mele haotice…
Sper că nu mi-ai așteptat musai acordul scris. Aici mugurii sunt prieteni cu bursuceii și nu se putea lua în calcul un refuz. 😉
ApreciazăApreciază
Sincer? Nu am așteptat răspunsul tău, am descărcat poza, dar nu am vrut s-o folosesc decât cu acordul tău.
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Pentru atât de puțin… 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțam~:)
ApreciazăApreciază
Frumoase flori, amintire a verii, minunat imortalizate pe blog să-ți (și să ne) aduci aminte cu drag. De fapt trebuia să-ți scriu ce aveam de la început de gând: bine ai revenit, în ultimul timp cam rar, oare cine-i sau ce de vină ?
O după amiază după placul inimii !
ApreciazăApreciază
Aș da vina pe Muncă și pe Ultima sută de metri. Sunt cronofage și în ultima vreme tot mereu flămânde. Aștept (cumva cu nerăbdare) ca prima să o devoreze pe cea de-a doua. Că e evident că timpul a cam ajuns la fundul sacului. 😉
Duminică frumoasă, Georgeta! 🙂
ApreciazăApreciază
Liniştită pagină de jurnal.Aşa cum este fain să fie fiecare zi din viaţa noastră, în pacea casei noastre. Că tot ai amintit de bere…. ia să văd prin frigider ce mai găsesc pe la ora asta, că parcă mi-ar fi sete! 😀
Numai bine, Bursucel!
ApreciazăApreciază
E virală setea asta! 😆
După-amiază plăcută, Alexandru! 🙂
ApreciazăApreciază
Poza postata e superba ! 🙂
Sincere felicitari ! 🙂
Din pacate, veste ce ti-o postez aici este una fff trista 😦
” A murit TRIBUNUL ” 😦
Aici postez ULTIMA sa aparitie televizata
iar mai multe, pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2015/09/14/a-murit-tribunul
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Alioșa. 🙂
Cât despre vestea tristă… pe rând, toți ne îndreptăm într-acolo, mai devreme sau mai târziu. Odihnească-se în pace…
ApreciazăApreciază
Asa este Doina ! 😦 mai ales ca………………
” Tineretea mi s-a dus cu anii ” ! 🙂
Multumesc pentru vizita si comentariu ! 🙂
O dupa amiaza de duminica cat mai placuta ! 🙂
Cu stima si simpatie,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
E frumos sa vezi ca cineva s-a gandit la tine, e frumos sa vezi ca, desi nu cunosti real pe nimeni, se leaga prietenii virtuale pline de frumusete…este usor sa te gandesti ca toti prietenii virtuali care iti trimit comentarii … se gandesc la tine, e frumos si parca nu te mai simti singur. Iti multumesc prieten drag, ca pentru o clipa te gandesti la mine si ca vrei sa imi faci o bucurie. Toti avem prieteni, toti avem cunostinte, dar viata, de multe ori, nu ne lasa sa luam legatura cu ei de cate ori vrem, aici in fiecare dimineata si seara ne salutam cu impresii si imagini virtuale. E FRUMOS si PLACUT daca totul e civilizat si cu bun simt! O seara minunata dragi mei!

It’s nice to see that someone thought about you, it’s nice to see that even though you do not know anyone real, virtual friendships full of beauty … is easy to think that all your virtual friends send comments … think of you is beautiful and if you never feel alone. Thank you dear friend, that for a moment and think of me as you do me a joy. We all have friends, we all have knowledge but life often leaves us to make contact with them whenever we want, here every morning and evening greeting impressions and virtual images. It’s beautiful and pleasant if everything is civilized and good sense! A wonderful evening my dear!

ApreciazăApreciază
Draga de tine, cum de mi te-a zăvorât WP aici? 😯
Să-ți fie ziua senină și caldă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
că tot ai adus vorba…

să fie roșu, dulce… murfatlar sau recaș.
pâinea cu stafide
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, c-aș fi neam prost să nu spun…
ApreciazăApreciază
pentru împărtășanie
ApreciazăApreciază
…îi prea devreme… Sau poate prea târziu…
ApreciazăApreciază
sticla de vin se potrivește în ambele momente…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Probabil sticla, dar potirul…
ApreciazăApreciază
și potirul… dus la căldărăar, topit… rezultă…inele de logodnă… sau… amanet la pariuri
ApreciazăApreciază
😆 Nah, numai la pariuri nu m-am gândit! Eu lăsam potirul neatins pe masă. Mno, nu-ș pe unde mi-am rătăcit spiritul practic…
ApreciazăApreciază
amintirile… erau trei băieți care spuneau ceva de ele…
ApreciazăApreciază
Hmmm… tu chiar te-ncrezi în tot ce spun băieții? 😕
ApreciazăApreciază
băieții nu lucrează la coafor…decât ăia … gay
ApreciazăApreciază
Nah, te legi de … detalii acum… 😆
ApreciazăApreciază
lung… night shift…
ApreciazăApreciază
Trecut-au anii ca și clipe,
Sau frunze galbene-n cărare,
Fluturi bătând a lor aripe
Mai printre flori… mai prin frunzare…
Iar clipele ce-au fost odată
Cutremurate-n vânt ușor,
Măsoară vremea, cea plecată
Spre alte zări, pe-un plai cu dor.
Tomnaticele flori din glastră
Tot amintiri și ele sunt,
Precum mușcata din fereastră
Sau ca… salcâmul cel cărunt.
Trecute vremi, ca tinerețea
Rămasă mult în urma mea,
Tot semănând în drum tristețea
Că nu pot să mă-ntorc la ea.
ApreciazăApreciază