Eustace & Coffee

Să știi că azi mi-am spus că de vreme ce nu m-ai mai văzut demult desenând urme prin colbul de pe-aici e posibil să-ți fi făcut fel de fel de griji. Mi te-am închipuit conturând iar cine știe ce scenarii (că doar la asta te pricepi tu cel mai bine) și am simțit nevoia acută să scot de la naftalină eticheta Ingrată. Și ea, ca și locul ăsta, era prăfuită rău de tot. M-am cam fâstâcit la vederea ei… Așa ponosită și mototolită n-o mai găsisem nicicând. Și mi-am căutat cuvinte potrivite, care să mă disculpe măcar preț de-o secundă și… M-a atins în treacăt doar cine se scuză, se acuză. Tăioasă adunătură… Nu mi-a picat prea bine, dar cu toate astea o să-ți scriu.

Balet. Pași ușori, grijulii, aproape plutind. Asta fac de-o bună vreme. Sau asta încerc să fac. Mai mult de nevoie decât de voie. Dar nu știu cum naiba se face că, oricât de ușor aș păși, oricât de atentă aș fi, podeaua tot scârțâie. Și fiecare zgomot smuls îmi amintește că dedesubt e vecinul. Acum știu că vei râde. O să am un pic de răbdare să-ți recapeți mina serioasă și-abia apoi voi continua. Așa…

Pe vecinul ăsta, recunosc, nu l-am văzut niciodată. Doar l-am auzit vorbind. O singură dată. O voce vag mârâită, plină de morocănoșenie. Brrr… Complet neplăcută! Și altă o singură dată l-am auzit răcnind. Atunci chiar mi-a ticăit inima! În niciunul din cazuri n-am simțit nevoia aceea firească (pentru care nu o dată ai fi fost în stare altminteri să mă pui la zid!) de a socializa. Mă știi doar – dacă e un ceva care nu îmi place, tac! Îmi fug cuvintele și nu socializez neam! Cu toate astea, pentru mine trebuia să aibă musai un nume, așa că l-am botezat Eustace… după știi tu cine… Știu, nu e frumos, dar trebuia să îl identific cumva, nu? E ființă doar… Și nu una oarecare! La o percheziție sumară s-ar găsi la el, ca o pradă de război(?), mai mult de-o mie din cuvintele mele, cuvinte pe care tu crezi că le dosesc de bunăvoie…

CoffeeAr mai trebui să știi că mi te închipui spunându-mi, printre hohote de râs, că e o copilărie joaca de-a baletul și că levitația ar fi de preferat! Acum mi-e parcă mai ușor și chiar zâmbesc. Eticheta e picată, cred, pe podea și știi ce e haios? Aș fi vrut să fi făcut un poc! E așa o liniște aici…

P.S. Chiar dacă-ntârzii, tot îți las lumina și o ceașcă de cafea.🙂

44 thoughts on “Eustace & Coffee

  1. racoltapetru6

    Am sperat de dimineață, văzând cum răspunzi la comentariile vechi, că voi avea plăcerea să găsesc ceva nou pe la tine. Și uite că s-a adeverit, iar revenirea ta îmi dă încredere că va fi de durată. Doar vine Crăciunul, iar minunile sunt mai dese.😉
    Multe gânduri bune și sentimente pe măsură, Bursucel!🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Aș vrea eu…
          Totuși tre’ să recunosc – restul sunt ok. inclusiv câinele vecinului de palier. Câine pe care nici nu l-am văzut vânturându-se pe scară, nici nu l-am auzit hămăind… da’ dacă e pe ușă plăcuța avertizoare, asta-nseamnă că egzistă, nu?!😕

          Apreciază

          Răspunde
          1. Poteci de dor

            Asta e de dezbătut. Deasupra mea, câinele care e stăpânul vecinilor, ăăă, asta… ai înţeles tu… face slalom printre bibelouri, face vocalize (învaţă să colinde, cred, altfel nu-mi explic schelălăielile din noapte) şi, în fine face orice numai linişte nu.

            Apreciat de 1 persoană

            Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              Hmmm… ăsta, al nostru – că deja așa-l pot considera – e tare, dar tare silențios. Și meloman… Îi place muzica anilor 80-85. Chiar mi se pare inutilă plăcuța aia cu Beware of Dog de-i lipită pe ușă!

              Apreciat de 1 persoană

            1. Drugwash

              Mhm. Cinnamon Edition. E pe maşină acum (nu pe asta). Pe-ăia care l-au făcut i-aş bate cu săpunu’ împachetat în prosop, ca la puşcărie! Blestemat fie cine a inventat parola şi cine a făcut s-o ceară la fiecare… fîssssss!

              Apreciat de 1 persoană

    1. Bursucel Autor articol

      Vine Crăciunul, Tiberiu – nu se cade să băgăm zâzanie. Lui Eustace i-ar fi prins bine o Muriel… Poate-i mai înmuia din scorțoșeală, dar – deh! – dacă nu-i, înseamnă că așa trebuia să fie! Cine știe pentru ce trăznaie m-a cadorisit Bunul cu așa plocon?!😆

      Apreciază

      Răspunde
  2. calinakimu

    Spui…am simțit nevoia acută să scot de la naftalină eticheta Ingrată…
    De ce ?! De ce simțim această nevoie de a scoate de la naftalină amintirile, de ce este nevoie de naftalină…de ce trecutul nu se stinge și rămâne agățat ? Nu sunt întrebări retorice…

    Apreciază

    Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s