Nu-mi…

33 răspunsuri

După nu-mi… aveam de gând să-ți înșirui cumințel n chestii care l-ar avea drept numitor comun. Cu gând să transform în zdrențe minunatele-mi văluri țesute, dăruite zi de zi de vreo două luni de Madam Tăcere. Care madam s-a aciuat pe lângă mine și păs de-i mai fă vânt!

Recunosc, am tolerat tacit prezența-i, da’ asta numai din pur spirit umanitar. La fiecare privire crezut piezișă, madam îmi vântura spiritu’ legii pe sub nas și-mi mai punea un văl pe umăr. Cică să-mi țină de cald, că-i iarnă și… Alta de-mi poartă grija! No, acu’ câte văluri să suport? S-ajung cocon, să-i fac pereche cucoanei?! Ce, nu-i suficient s-o știu de două luni ba în fața-mi – când îmi văd de lucru, ba în spate – când mă oglindesc? Mai devreme, când mi-am luat inima în dinți și i-am zis Am obosit să tac! O fi iarnă, dar caută-ți și tu o casă pe măsură! știi ce mi-a făcut? Madam m-a măsurat din cap pââână-n tălpi și mi-a zis cu glas dubios de blajin Da’ cu prudența, cum rămâne? Că mai bine taci decât să spui ceva de neînțeles! Hai, amintește-ți, c-ai mai dat cu bâta în baltă vorbind…

Și totuși, nu-mi… Nu-mi mai vine să port vălurile de tăcere, chit că-s din mătase fină. Că-mi pare curată pânză de păianjen care-mi strivește zâmbetul. Și nu-mi mai vine nici să tac. Tu poți să mă-nțelegi, că doar mă știi… E drept, nu-mi place aducerea aminte a încruntărilor sub ploaia de cuvinte ce păreau scăpate ca din vârtejul unei moriști puse-n mișcare de o pală de vânt sănătos. Dar nici nu-mi vine să te las pradă gândurilor care te-ar îndemna să crezi că muțenia-mi e lovitură de pedeapsă. Că nu-i.

Ce zici? Să nu-mi…? Să mai aștept?

33 de gânduri despre „Nu-mi…”

  1. Mugur

    În pânză fină de păianjen, mătase albă, fulgi de nea, ți-ai adumbrit a ta tăcere, să n-o găsim, să dăm de ea, apoi să te certăm de vorba-ți, ce o ascunzi de-ai noștri ochi, ca și cum, dacă am vedea-o, te-am „pricopsi” cu vreun deochi.
    Tu, lasă-ți zâmbetul spre soare să se avânte-nălțător, spre cerul fără nici o boare de vânt și fără pic de nor! Alintă-te printre cuvinte, de dor, de inimă albastră, sau doar câtre povești pornite, cu-a ta privire spre fereastră.
    Iar când, de prin nămeți de iarnă ce nu se vrea desțelenită, veni-vor ghiocei cu vestea de primăvară întețită, să vii și tu cu o poveste despre tăcere-ți solitară. Dar să n-aștepți cu ea până ce veni-va vremea cea de vară!

    Apreciază

    Răspunde ↓
      1. Mugur

        Tu s-o alungi, că-i cu păcat tăcerii să-i așterni un pat, apoi cu ea să povestești, în loc cu noi să tot vorbești.
        Iar internetul, de-i hain, pedeapsă o să-i dăm și-n chin îl vom trimite-n ispășire, pân’ l-o ierta a ta privire!
        Și-atunci să vezi a ta cucoană , cum va uita de orice toană și te-o lăsa să tot vorbești și să ne spui fel de povești, de câte-n lună și în stele, de fapte bune, nu de rele, și un jurnal să încropești, să spui ce faci și ce gătești, cum fierbi tu OO „pe tavan”, și cum mănânci… ce-ai fiert în van. 😀
        Te așteptăm, să vii din nou și zâmbete să faci cadou, că ne-ai lăsat făr’ zâmbărici de când tu n-ai mai fost pe-aici!

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde ↓
          1. Mugur

            Mă plec în fața ta! Senin, te-aștept cu harul tău divin de zâmbet și de veselie, ce o veni când vrea să vie.
            Numai tăcerii nu da glas, căci nu îți va mai da popas și mi te-o ține pe cărări pân’ ce n-om mai avea răbdări și te-om striga să vii cu noi, să doborâm tăcerea-n doi, în trei sau patru, câți vom fi tăcerii a ne-mpotrivi.

            Apreciază

            Răspunde ↓
  3. Oana

    Să știi că mulți au (am) interpretat muțeniile (în general, nu pe ale tale) drept pedeapsă. Și ne-am văzut treptat de drum… chiar dacă poate nici nu ne-a plăcut acel drum.

    Așa încât te sfătuiesc să-ți uiți tăcerile în pod și să grăiești. Ne este dor să te auzim/vedem/citim…rostim.

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Nu prea mi-s eu chibzuită în privința tăcerii, Oană. Ba de-a lungul timpului am demonstrat că mi-am fost cam nesăbuită, grăind mai mult decât trebuia. Ei, mare pagubă în ciuperci nu-i dacă tac, dar deh, cât să țină și minunea asta?! 😆

      Apreciază

      Răspunde ↓
  4. racoltapetru6

    Eu nu-mi amintesc să fii dat tu vreodată cu bâta-n baltă, iar dacă știi tu ceva anume, îndumă-mă și pe mine să văd cum arată. Dar mai bine dă la o parte vălurile și fi din nou Bursucelul cel clarvăzător. 🙂

    Apreciază

    Răspunde ↓
    1. Bursucel Autor post

      Petruuu, n-aș repeta o greșeală cu bună-știință nici să mă pici cu ceară! Dar se mai întâmplă și – crede-mă – chiar dacă-mi amintesc, prefer să nu fac mențiuni. Că m-apucă jalea și nu-i a bună! 😐

      Apreciază

      Răspunde ↓
          1. Drugwash

            Va trebui să-mi desenezi bucuria, cu tot cu legendă, ca să-mi mai pot aduce aminte de ea în caz că am cunoscut-o vreodată. Căci uite, nici nu mai ştiu!

            Cu rost şi cu folos să-ţi fie, atît pot şi eu să-ţi urez!

            Apreciază

            Răspunde ↓
  9. Mishuk

    tăcerea asta sperie pe toți, dar să știi, e foarte educată și stilată.
    cineva mi-a spus cândva… mai bine taci și pari prost decât să deschizi gura și să confirmi…
    de-asta, în toate versurile mele, are un loc aparte.
    acum văd că mă înșeală…
    (sper să nu…)

    Apreciază

    Răspunde ↓
      1. Mishuk

        să știi că damele se pricep… la coafor…
        la mine în bloc, la parter, sunt două frizării… acuma, mno, eu sunt netuns de vreo 6 ani… părul meu n-o văzut nici foarfec, nici ciungă și amu, ce cat io la frizărie?

        Apreciază

        Răspunde ↓

Grăiește, nu-i bai!