Uite…

N-aș ști să-ți spun de ce de la o vreme

din gândurile-ți zece numărate

cinci au miros de ploaie rece,

iar alte cinci au  iz de dor ce nu mai trece.

E poate-un rest de… simplă paritate.

Și știi… n-aș vrea să pot să-ți dau dreptate

și să te las în voie să-ți jelești

acele-o sută unu visuri spulberate

fiindcă, sincer,  mi-este peste poate.

Așa că-ți spun Te amăgești

când crezi că sunt pierdute toate.

Mai bine dă-i întâietate

unui alt vis și-nvață să-i zâmbești…