Arhive etichetă: antidot

Cafea cu aromă de Zâmbet

(… și Frunză Roșie… coffee )

Scurt… Ieri mi-aș fi scris Jurnalul, dar… de la o vreme stările mele îmi blochează accesul spre taste când vine vorba de scris ceva. Lipsește nuștiuce și-atunci mai bine stau cumințică în barca mea. N-am greșit, am scris corect! Barca, nu banca… whistling

Cred că fiecare a simțit la un moment dat hula. Ei, cam așa mă simt eu de la o vreme – într-o perpetuă legănare ce-mi induce o stare de somnolență stranie. Care somnolență mă îndeamnă să mă izolez cumva de restul lumii, că doar nu se face să picotești în văzul dânsei, darmite să mai și dormi! sleepy

De când lumea, e știut că antidotul urâcioasei stări de toropeală e cafeaua. Asta o știu și eu cel mai bine! Că doar nu o dată am folosit leacul ăsta, de ce să mă ascund pe după degete? Doar că… Exact, mereu există un doar! Licoarea tre’ să fie aromată, altminteri… 😐

Altminteri îmi caut zâmbetul altundeva… În frunza de arțar, de exemplu – ei îi datorez unul din zâmbetele de zile mari, pierdut în spațiul virtual. Mi-a prins bine, mai ales că eram necăjită din cauza secretosului de Google care-mi pitește mai nou termenii motorului de căutare. 👿

Scurt… Mi-e dor să-mi strălucească privirea citind că un cineva mi-a picat pe nepusă masă în vizită, hotărât să servească o cafea cu aromă de zâmbet … 🙂

Re(mediu)

Mai ieri bunul meu prieten V. îmi spunea pe un ton voit glumeț, dar lăsând să răzbată o ușoară urmă de … îngrijorare (aflu eu de era alt sentiment au ba când apare în peisaj :D) Te-ai cam lenevit… scrii rar, de parcă ți-e teamă să nu tocești tastele!

Am cârcotit, că nu se putea altfel doar! La o adică nu scriu nici la comandă, nici la kilometru! Scrisul ăsta nu-i de colea – tre’ să ai subiect, predicat și mai ales starea cuvenită! Să te bântuie un pic mai tare Duhul Inspirației, să nu-ți dea pace până nu-ți așterni gândurile pe pagină! Și nu e tot… să te pătrundă într-atât de tare evenimentul, încât după ani și ani, recitind ce ai scris, să te învăluie emoțiile cel puțin cu aceeași forță cu care te-au împins să scrii și să nu arzi cuvintele! Și tot așa…

Am recunoscut totuși în sinea mea (uite că eu măcar nu mă sfiesc să recunosc :-P) că m-am cam lăsat pe tânjeală în ultima vreme, umblând brambura prin curțile virtuale ale altora, dând buzna fără să bat în tocul ușilor deschise. Ba și mai și! Am prins gustul șterpelitului – asta fiind tot zicerea lui V.! Poate așa și este, dar mie-mi place s-o numesc altfel: promovarea intersectării cercurilor. Chestia asta cu cercul am găsit-o la Mugur și mi-a plăcut tare mult… 🙂

He he… n-aveam de gând să scriu, dar mai e ceva care îmi dă ghes – repetarea obsesivă a câte unei melodii (eventual a unui pasaj din ea) în minte sau – și mai rău – cu voce tare! Ca să scap și-n același timp să o salvez și pe ea de la deformarea prin lălăială, trebuie să o îngrop undeva cumva… să-i găsesc un loc de cinste (sună mai bine decât loc de veci, nu?! 😳).

Și mai scriu doar câteva cuvințele… Nu vă feriți de obsesia așezată spre cumințire aici! E tare… tare frumoasă! 🙂

Te pup… Prințesă Gumiță!

(… cu mai puțin Pa pa! la început…)

Daaa… numai ce vorbeam ieri noapte de muzichia asta (am descoperit dimineață că așa-mi place de azi s-o numesc 😀 ) și spuneam că simplul și banalul pa pa! deja mă obligă prin nu știu ce mecanism bizar să adaug în gând (că nu se face spus oricui, oricând) te pup!

Știu eu un Cineva care m-ar întreba direct, fără să mă curețe de coajă Te-ai țăcăniiit??? 😆 Ei, da, probabil că mi-a lucrat undeva în subconștient, în același mod în care m-au agresat și desenele animate cu Prințesa Gumiță! Adică da, mă trezesc lălăind o melodie stupizică, dar am măcar consolarea că nu mi-s singură în necazul ăsta! 🙄

Diana, cu mai multă răbdare, a disecat și analizat fenomenul – eu doar mă limitez pe fugă să scap cumva de pacoste. Ca la psiholog – te duci frumușel, îi torni în ureche toate cele verzi și uscate de te bântuie pe tine și-apoi îți iei tălpășița – după tine potopul, că deja nu mai contează, aia-i meseria lui!

Singura consolare care îmi liniștește conștiința e că pagina asta, substitut al hârtiei, suportă orice! Și că de dă nas în nas careva cu muzichia asta o poate opri la vreme din cântat. Nu-i canal TV setat de te miri cine, pe ce criteriu numai de el știut!

Vă pup și vă spun pa pa!  Prințesă Gumiță și J.Yolo, că prea mă chinuiți de ceva vreme! Poate scap așa de na na na-na-na na și de la-la la la la laaaa…. , că-i prea de tot! 😳

Good day!

( … Antidot pentru Somnorici… )

Bună dimineața! 🙂

… dimineață e fix până dau nas în nas cu Tufa de iasomie care-mi amintește cu blândețe că e musai să cotesc la dreapta de vreau să ajung la Cafea… mă trezește instant cu mirosul subtil și-mi dă ghes să spun Bună ziua, că dimineață era când ați ajuns voi la birou! 😉

Fantasy

Mi-a trecut prin dovlecel o trăznaie de genul maneliștii au câteva chestii în comun cu rockerii – iubesc viața, băutura și femeile frumoase… Apoi am realizat blasfemia… Să pui alături categoriile alea e curată nebunie! Doar pentru că vecinii mei iar mă … fericesc cu de-alde copii minune sau cum i-o mai chema??? Așa că am adăugat fuguța …la standarde diametral opuse.

Păi da… tot oameni îs. Diferența o face calitatea. Una e să știi să folosești metafore și alta îi să repeți cuvinte-cheie, de-alea de ai convingerea că-s indispensabile și te trimit direct în ventriculul stâng al ascultătorului. Ce metafore, frate? S-o prinde vreunul de ce vrei să zici sau te-o lua de lunatic și se duce pe apa sâmbetii bunătate de ciubuc lipit pe frunte? Ptiu! Doamne ferește!

Așa că i-am catalogat mai departe… primii sunt telurici – bine ancorați în huma patriei-mume, ceilalți sunt lunatici – cu tendințe clare de levitare spre nori… depinde de la caz la caz în ce măsură îți permiți să-ți pui mintea cu fiecare!

Acum am ales metafora ca antidot, că porția de bani și dușmani mi-au servit-o generos vecinii, la volum maxim – așa cum se ascultă rock-ul… 😀