Arhive etichetă: aparență

Jurnalul unei femei simple – 7

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 09.11.2013 ora 18:25

Afară … s-a înnoptat. M-am bucurat de soare azi, grație faptului că a trebuit să ajung iar la Băneasa. Pe zi ce trece realizez că nu-mi place să merg la cumpărături – e un ceva în activitatea asta care-mi fură din energie. Energie pe care aș prefera să o consum Afară… 💡

Mă gândesc … că mai sunt 2 zile până pe 11… Cum trece vremea! 23 de toamne au trecut de când am urat pentru prima dată La mulți ani! pe 11.11 unei persoane pe care o pot numi și acum Prietenă. Cred că prietenia asta s-a cimentat tocmai pentru că la începuturi am judecat-o pripit și nu i-am acordat pic de credit… Ciudat… pe cele mai bune prietene ale mele le-am privit întâi chiorâș pentru un ceva ce mă intriga. Apoi tocmai pentru acel ceva le-am păstrat lângă suflet. Nu trebuie să te încrezi în aparențe… la asta mă gândesc… 😉

Din locurile de unde învățăm … nu vom primi nicicând certitudini. Că doar proștii pot spune că sunt siguri de ceva… cam aiurea replica asta, dar… S-o găsi careva să mă contrazică? 🙄

Sunt recunoscătoare pentru cogito ergo sum! Pentru că ignor îndemnul Nu gândi! Testat și verificat – unde nu-i gândire, vai de suflet! Câți or fi recunoscători oare pentru belelele din viața lor? 😕

Din bucătărie … vine miros de pui la rotisor. Aaaa, nu din bucătăria mea, asta-i clar! 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … blugi negri cu tighel maro, pulover cafeniu cu torsade, ghete din piele fină de culoarea caimacului. Ei, da, mi-a fost cam lene să mă schimb , asta pentru că plănuiesc să ies la aer. Mișcarea mi-e dragă, zău! 😉

Citesc … rânduri așternute de un copil cu suflet mare cât casa. Va trebui să scriu după terminarea lecturii o prefață. Asta-i provocare în toată regula, dar m-a prins! 🙂

Ceea ce aștept (sper) … să vină odată fiică-mea înapoi la București. Îmi lipsește… Și să văd rezultatul analizelor pe care numai ce și le-a făcut. Sper să fie bine… vreau să fie bine! ❗

Ce mai meșteresc … îmi fac pulover! Albastru în degrade și asimetric pe deasupra… Mugur estimează finalizarea proiectului cam peste 4 ani și jumătate. Păi e musai să-i arăt că românu-i harnic și darnic (nu, nu, asta-i din reclamă, parcă… :oops:) plin de surprize. Better? 😛

Ascult … Girls just wanna have fun. E petrecere în toată regula la concertul de astă seară… Now… back In the Summertime! 😉

Unul dintre lucrurile mele preferate … să analizez. Mă ajută mult chestia asta, chiar dacă unele guri rele spun că e o activitate inutilă. 🙄

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … reorganizarea administrativ-teritorială a holului meu. Asta presupune identificarea, socializarea și colaborarea cu un meșter-tâmplar. Nu-i simplu deloc, știu, că ar avea bietul de făcut din #^@^$ 😳 bici… O exista vreun temerar să se încumete la așa corvoadă? 😕

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Ei, gata și cu Jurnalul… Să vă fie duminica însorită de zâmbet și colorată cu gânduri frumoase! 🙂

Du hast?

Uscat, înalt, cu un IMC sub cel al meu sigur (sîc! :D), tipul de peste două mese de noi era teribil de plin de el. Nuș’ cu ce-i greșise iubita, dar era pornit hotărât să nu-i răspundă la apeluri… să-i arate odată pentru totdeauna care e purtătorul papucului și cine e sub. Prietenii de sticle (că pahare n-aveau pe masă, am văzut eu bine) erau pe aceeași undă, că unul nu a făcut front comun cu năpăstuita creatură făr’ de drept la apel… Ba au găsit de cuviință să alimenteze orgoliul amicului cu ai dreptate, boss, cine se crede ea?.

Sincer, abia așteptam să ajung în localul ăla – e ceva vreme de când n-am mai avut bucuria să-mi beau cafeaua într-un piano-cafe. Jazz-jazz-jazz! Mai că n-am țopăit de fericire la auzul veștii! Doar că partea asta cu bucuria exagerată mi-a ieșit cumva pe nas…

Nu cârcotesc, exceptând prezența individului totul ar fi fost perfect… chiar și soneria telefonului ar fi fost ok, îmi place Rammstein, pe cuvânt, dar nu în mixaj cu jazz-ul…

Așa… am rezistat preț de peste 7 sau 8 apeluri – la fiecare din ele aruncam o privire către apelat, poate-poate s-o simți și el și nu ne-o mai face părtași la drama lui sentimentală. Dar nu! Circul avea nevoie de martori! Să știe toaaată lumea că el îi mai sus decât consoarta! Abia apoi am ripostat, pe limba lui, cu un Frate, pune telefonul pe silențios sau închide-l! Fără te rog, pe un ton vrut egal, dar care trăda exasperarea.

Ei, aș! Alta cu tupeu? Cred că doar asta a văzut individul… nu deranjul provocat în jur, nu lipsa lui de maniere… Da de când îmi zice mie cineva ce să fac????

Mdea… intrasem deja în colimator. Mai rău, am realizat că îl obligasem indirect pe al meu prieten să se poarte cavalerește. Iar el… abia de se descurca cu diferența de fus orar, asta după o întârzire nedorită de peste 3 ore în avion. Era exact ceea ce îi lipsea!

Eu… recunosc, din viteaza cu atitudine civică nu rămăsese mare lucru. Regretam că am limbă, că am avut răbdarea redusă, că am acceptat să vin la cafea, că m-am bucurat de piano bar, că…. multe, inclusiv că exist și mi-s greu de oprit uneori…

Și atunci a răsărit de la masa alăturată cavalerul pe cal alb. Îi drept, concretizat într-o masă de mușchi, tatuaje la metru, o chelie și o privire de n-ai fi vrut să i-o vezi (asta mi-am zis cred la al treilea apel, când mi-a surprins privirea îndreptată spre posesorul telefonului buclucaș). Care a simplificat povestea cu o frază strictă și la obiect. Tot fără te rog. Frate, ia închide telefonul, cere scuze doamnei, termină ce ai de băut și cară-te! S-a așezat pe scaun, mi-a zâmbit, i-am întors zâmbetul, a butonat ceva la telefonul din fața lui și și-a văzut de ai săi comeseni…

Reacție în lanț… pe când îmi setam și eu telefonul pe silențios, am auzit un să mă scuzați de deranj spus din vârf de buze, apoi am realizat că „viteazul” își luase tălpășița, cu tot cu anturaj…

Frumos i-ai mai zâmbit! mi-a spus V. Merita… e pentru a doua oară când realizez că aspectul fioros e doar o fațadă, care ascunde uneori o persoană cu bun-simț și suflet de copil.

Am ajuns acasă și primul lucru a fost să ascult Rammstein. Melodia cap-coadă! Și de data asta cu plăcere… 😉

P.S.1 Apăi de ce să mă supăr pe local? Firește că o să-i calc pragul și a doua oară, poate-l întâlnim din nou și pe fiorosul tatuat… tot râdea cineva pe înfundate că și-a căpătat un fan. 😀

P.S.2 Aici nu încape loc de ironie, datorez un Mulțumesc, V., pentru cafea și muzică! 🙂