Arhive etichetă: bagaj

Din mers

Priveam mai devreme stropii uriași de ploaie ce invadau caldarâmul. Am savurat din dreptul ferestrei preț de minute bune aerul curat, cu iz de iarbă proaspăt tăiată. Plăcut… 🙂

Peste zi mă copleșise căldura. Mi-am amintit că-mi trebuia un nimic și am tras o fugă la Flora. De fapt… nimicul completa un ceva. Sandalele. Se impunea exersarea (din nou) a mersului pe tocuri. Afară, că în casă deja mă obișnuisem cu ele – le-am încălțat la prima oră și am persistat în bucuria asta până pe la 15,00. Atunci am intrat în panică. La 16,00 se cam închid standurile din Flora și nu mai era de stat. Așa că am ieșit în graba mare ca o floare! 😆

Nu mai detaliez, dar e de reținut că ăsta poate fi unul din motivele ploii. Asta dacă e să dau crezare ăluia de-njura de zor mai devreme. L-am auzit prin fereastră bodogănind ‘Tu-i mă-sa cui n-a avut de lucru să-ntoarcă mersul lucrurilor cu cine știe ce!!! 👿

Oțărât rău omu’… Într-atât încât mi-am coborât involuntar privirea spre sandalele pe care încă le port  și să privesc apoi cumva bagajul pe care mi-l încropesc pentru mâine. Hotărât lucru – nu pot să fac chiar nimic normal fără să marcheze evenimentu’ vigilenta Natură?! 😕

M-am uitat la bietul om murat și m-a cuprins o jale… de pisoi necăjit rău, rău de tot! Cam așa…

dai pup sau mor

Apoi m-a bușit râsul… poa’ să și ningă, eu la Tulcea tot plec mâine! 😆

Later Edit Alt Motiv– 21:41

Pfiuu, văd că am bătut câmpii pentru a cincisuta oară… 😯

Acum, de s-o porni vijelie, cu tsunami și alte cele, n-am ce vă face. Sincer, nu-mi dau nici eu seama de unde s-au adunat 500. Nu le-am programat… au venit de la sine… 🙂

Restart

Prea multe bagaje. Răvășite. O să le răstorn pe rând și o să le reașez. Abia după voi fi cea de dinainte. Important e că le-am pus cap la cap și a ieșit într-un final Desenul. Cel pe care îl tot schițam inutil. Al meu era plin de ștersături. Plin de găuri și linii inutile. Ceva urât. Și pe mine urâțenia nu mă poate bucura. Mai repede mă întristează.

Nu sunt complet împăcată cu mine însămi. Nu mă mai mint. Am realizat că de fericirea mea sunt eu responsabilă. Nu altcineva. Și nu-mi mai este frică nici de perfecțiune, fiindcă am aflat că nu o voi atinge niciodată. Și nici nu-și are rostul.

Important e că am ieșit din buclă. Obosită, șifonată, cu n reproșuri la adresa mea din parte-mi. Dar am realizat că sunt totuși un om cu bune și cu rele. Că fericirea se află în mine, nu în mâna altcuiva. Și că nimeni altcineva decât eu însămi nu îmi poate lua sau da așa ceva.