Arhive etichetă: bine

Cu capul în nori

Dacă nu știați, pe lângă Doamne-Doamne, Îngerași, Sfântu’ Ilie (responsabil printre altele și pentru Potop, huruituri și alte manifestări ale Hărmălaiei de Sus) și alți preacinstiți sfinți (responsabili pentru pauzele mele ce-au dus la tărăgănarea termenului de finalizare al Păturicii lui Mihăiță) – ființe mai puțin vizibile altminteri pentru privitorul de rând ce mi-s – Norii nu sunt nori de-adevăratelea. Nuuu! Sunt peștișori, broscuțe, cățeluși, ursuleți, ba chiar am găsit pitit și un șoricel. Care se pare că se ascundea de o pisicuță pe care, cu toată părerea-mi de rău, n-am reușit neam să o dibuim. Asta din cauza cefei care s-a încăpățânat să ne pună bețe în roatele irișilor. Și mie, și Piticuței cele dulci, toată numai vată de zahăr. Ea mi-a dezvăluit altminteri Secretul Norilor. thumbs up

Acum ce să zic? Mă așteptam să fie populat Cerul, dar nici așa menajerie nu mă așteptam să găsesc. Eh, cât trăiești tot înveți, așa că împărtășesc la rându-mi noua învățătură primită cu bucurie. Sper ca Piticuța să nu se supere pe mine pentru atâta lucru. winking

He he! Știu că n-o să-i fiu mai puțin dragă de-o să vă urez ca ziua să vă fie veselă ca a ei cascadă de râsete revărsată pe aleile parcului. Să vă guverneze azi Binele și Dragul de aproape! big hug

Jurnalul unei femei simple – 7

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 09.11.2013 ora 18:25

Afară … s-a înnoptat. M-am bucurat de soare azi, grație faptului că a trebuit să ajung iar la Băneasa. Pe zi ce trece realizez că nu-mi place să merg la cumpărături – e un ceva în activitatea asta care-mi fură din energie. Energie pe care aș prefera să o consum Afară… 💡

Mă gândesc … că mai sunt 2 zile până pe 11… Cum trece vremea! 23 de toamne au trecut de când am urat pentru prima dată La mulți ani! pe 11.11 unei persoane pe care o pot numi și acum Prietenă. Cred că prietenia asta s-a cimentat tocmai pentru că la începuturi am judecat-o pripit și nu i-am acordat pic de credit… Ciudat… pe cele mai bune prietene ale mele le-am privit întâi chiorâș pentru un ceva ce mă intriga. Apoi tocmai pentru acel ceva le-am păstrat lângă suflet. Nu trebuie să te încrezi în aparențe… la asta mă gândesc… 😉

Din locurile de unde învățăm … nu vom primi nicicând certitudini. Că doar proștii pot spune că sunt siguri de ceva… cam aiurea replica asta, dar… S-o găsi careva să mă contrazică? 🙄

Sunt recunoscătoare pentru cogito ergo sum! Pentru că ignor îndemnul Nu gândi! Testat și verificat – unde nu-i gândire, vai de suflet! Câți or fi recunoscători oare pentru belelele din viața lor? 😕

Din bucătărie … vine miros de pui la rotisor. Aaaa, nu din bucătăria mea, asta-i clar! 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … blugi negri cu tighel maro, pulover cafeniu cu torsade, ghete din piele fină de culoarea caimacului. Ei, da, mi-a fost cam lene să mă schimb , asta pentru că plănuiesc să ies la aer. Mișcarea mi-e dragă, zău! 😉

Citesc … rânduri așternute de un copil cu suflet mare cât casa. Va trebui să scriu după terminarea lecturii o prefață. Asta-i provocare în toată regula, dar m-a prins! 🙂

Ceea ce aștept (sper) … să vină odată fiică-mea înapoi la București. Îmi lipsește… Și să văd rezultatul analizelor pe care numai ce și le-a făcut. Sper să fie bine… vreau să fie bine! ❗

Ce mai meșteresc … îmi fac pulover! Albastru în degrade și asimetric pe deasupra… Mugur estimează finalizarea proiectului cam peste 4 ani și jumătate. Păi e musai să-i arăt că românu-i harnic și darnic (nu, nu, asta-i din reclamă, parcă… :oops:) plin de surprize. Better? 😛

Ascult … Girls just wanna have fun. E petrecere în toată regula la concertul de astă seară… Now… back In the Summertime! 😉

Unul dintre lucrurile mele preferate … să analizez. Mă ajută mult chestia asta, chiar dacă unele guri rele spun că e o activitate inutilă. 🙄

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … reorganizarea administrativ-teritorială a holului meu. Asta presupune identificarea, socializarea și colaborarea cu un meșter-tâmplar. Nu-i simplu deloc, știu, că ar avea bietul de făcut din #^@^$ 😳 bici… O exista vreun temerar să se încumete la așa corvoadă? 😕

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Ei, gata și cu Jurnalul… Să vă fie duminica însorită de zâmbet și colorată cu gânduri frumoase! 🙂

… mic, precum un pantof de gheișă…

Zambile mov de gradina

Cât de ușor putem noi trece de la o stare la opusul ei…

Fiecare lucru are un echilibru prestabilit, purtând în esență în aceeași măsură și binele, și răul. Noi suntem cei care decidem ce primează. Grea răspundere…

După-amiază, la revenirea de la birou, m-am bucurat privind paharul plin cu zambile mov. Nu mi s-a mai părut goală camera. De pe pervaz, la fiecare adiere de vânt, mă învăluia un parfum suav. La fiecare asemenea vizită ridicam privirea spre fereastră cu fața luminată.

Rutina… am căpătat obiceiul ca la întoarcerea acasă să-mi fac o cafea, să-mi aprind o țigară și să-mi continui lucrul. De aceea am preferat ca toate lucrările să le fac pe laptopul meu. Pot păstra lejer continuitatea. Până pe la 19,00… Nu m-am dezmințit nici azi – la 19,10 am ieșit pe ușă, respectând obiceiul. Nu odată mi-am spus că e oarecum program de roboțel.

Revenirea… Florile mele erau la locul lor, pe pervaz, gata să mă întâmpine. Bucuria mi-a fost umbrită de un gând ițit din nu știu ce colț al conștiinței. Le-am văzut fragile deodată. Și mi-am zis că sunt nefericite în paharul ăla, parcă prea neîncăpător. Mic, precum un pantof de gheișă – mi-ar fi plăcut să nu fac analogia asta…

În fine, acum sunt tardive regretele și ar umbri pe nedrept menirea florilor mele. O să mă bucur de ele și azi, și mâine poate… Repar altfel – promit că de anul ce vine voi avea zambile mov de grădină pe pervaz… dar în glastră! 🙂

Pay it forward

Vei întâlni în viață persoane care te iubesc, te urăsc sau sunt indiferente față de tine. Totul ține de conjunctură, de interacțiune și mai ales de caracter.

Idealistă fiind, mi-am permis de când mă știu să cred că lumea poate fi mai bună. Mi-amintesc prima revoltă, copil fiind, când nu înțelegeam de ce învățătoarea îmi vâna greșelile la caligrafie. De ce cu mine era intransigentă, pe când cu alții era înțelegătoare și îi încuraja, spunându-le că apreciază efortul lor și că e firesc să mai și greșească? De ce trecea cu vederea peste purceii altora în timp ce ai mei erau vânați? Revoltei mele îi răspundea mama mereu cu un Vrea să fii mai bună, pentru că știe că tu poți! Doar că perseverența imi era răsplătită de învățătoare cu o privire aruncată peste ochelari, mereu parcă dezamăgită că există dorința să mă perfecționez. Și avea și motive să nu îi placă  – concuram pentru premiul I cu nepotul ei. A fost prima lecție de răutate aparent gratuită, dar mi-a prins bine – mi-am format un scris frumos care m-a ajutat peste timp. Și am învățat că oamenii pot fi răi când intri în conflict cu interesele lor. Mi-am promis că eu nu voi fi așa. Nu părtinitoare. Doar corectă, indiferent de circumstanțe.

De aici și dorința de a face bine cu orice preț. Să oferi oamenilor o clipă de bucurie. Un zâmbet. Și am fost dezamăgită de fiecare dată când am crezut că am eșuat, că tot ce fac e în van. Intențiile bune nu te duc întotdeauna în rai…

Am revăzut Pay it forward și pentru a-mi aminti că nu sunt Ion-Anapoda. Că a-mi depăși condiția de ființă cu interese nu e dovada prostiei, ci e doar o manifestare a unei laturi care doarme în fiecare om. Și că e nevoie întotdeauna de un Trevor care să aibă curajul să își dorească să facă lumea mai bună. 🙂