Arhive etichetă: bucle

Ieri și Bucle

Bucle în ape

De câte ori mă prinde ceva realizez invariabil că posibilitățile sunt finite. Nedrept, nu?! Și totuși…

E drept că piedicile parcă mai repede alimentează dorința decât să o sufoce. Te trezești pornit pe cale cu pânzele umflate de vânticelul speranței și – indiferent de câte bețe în roate colectezi – nu te dai bătut în fața evidenței. Nee! Mergi mai departe, în ciuda bătăturilor inevitabil căpătate, mânat de nesăbuința chestiei ce se încăpățânează să moară ultima.

Ieri, spre exemplu, am plecat plină de jdemii de așteptări în căutarea magazinului-minune, convinsă că întoarcerea-mi va fi încununată de umplerea sacului. Era musai să se împlinească trebușoara asta, altminteri… De fapt, altminteri ăsta nici măcar nu era luat serios în calcul, pe bune! Era doar o variabilă de ignorat, un fel de  ± ț‰ – abatere de la cantitatea netă – probabilitate pe care nici măcar nu o poți considera relevantă.

Traseul pe care mi-l culesesem de pe internet a semănat izbitor cu o subtitrare – asta mi-am spus-o după ce am realizat c-a fost al naibii de aiurea croit itinerariul din start – plin de bucle fără noimă – de-ai fi băgat mâna în foc că-i opera vreunui taximetrist pus pe jupuit clientu’ amețit cules în zori din Gara de Nord. Probabil că în alte circumstanțe aș fi trecut sub tăcere aspectul ăsta. Speranțe… abateri… Ce, parcă o dată mi s-a întâmplat să dau nas în nas cu pomul lăudat și să-mi clatin buclele în semn de dezamăgire, privind cu ciudă la sacul cărat aiurea până la el? Doar că de data asta limitarea resurselor mi-a îngustat chestia de călcat în picioare la care am lucrat cu drag și spor de vreo 2 zile. Și mă obligă să trec la altceva. Eventual la excel-uri…

Ieri m-am întors acasă purtând agățată de tălpi oboseala unui drum bătut în van. La sfârșitul călătoriei mi s-a conturat în minte limpede și trist că nu găsești chiar orice în București. Sau nu ceea ce-mi doresc eu… Din oglindă însă, în semiumbra holului de la intrare, mi-a înveselit privirea amintirea soarelui ascuns în buclele pe care o coafeză din Bucur Obor mi le-a desenat în plete. Bucle – magnet pentru o mânuță întinsă în dorința de a le îmbrăca într-o mângâiere în scurtul răstimp al uneia din vremelnicele odihniri  pe o oarecare bancă din Parc… happy

Ieri s-ar fi încununat într-un final cu o coroniță din doar două cuvințele – nu spun care, că-i cu beep și-i preacunoscută expresia asta americănească. O să îl rezum – în spiritul tradiționalului haz de necaz – la Am făcut o treabă foarte bună!

Cam atât despre Ieri… Să vă fie ziua bună și frumoasă azi, musai ferită de bucle și pomi lăudați! good luck big hug rose

Mezalianță?!

( … analiză în regim de urgență… 😉 )

Tocmai ce mi-am terminat de scris Raportul de activitate – o chestie despre care nu m-am sfiit să nu spun că e cumva inutilă și cronofagă. Dar am făcut un efort în seara asta, fix cât să-mi confirm teoria. :mrgreen:

Ei, și dacă e așa, am decis că e cazul să-mi ițesc căpșorul dintre hârtii și să-mi plimb în continuare degețelele pe taste, de data asta pentru mine. Între timp am pus iar ouăle la fiert – nu-i de ridicat sprânceana, că de-aia m-am pus pe scris – de data asta le acord atenția cuvenită, așa că stau cu ochii pe ceas de-aici. 😉

Raportul ăsta ziceam că-l scriu benevol, fără să mă împingă nimic de la spate… e doar impulsul de a-mi analiza starea – poate așa m-oi urni să fac un ceva și pentru mine, că prea nu mai am vreme de nimic. Mă bușește râsul, zău, numai la gândul că mă simt ca prinsă într-o relație pe care nu prea mi-o mai vreau. E ca atunci când persoana de lângă tine nu-ți mai inspiră decât dorul de ducă. Cât mai departe, să poți respira în voie. Să nu te mai agaseze nici cu prezența-i și nici cu pretenții obscure… Să-nchizi ușa pe dinafară, să tragi aer în piept, să privești în jur, să zâmbești și să-ți zici Măi, viața asta poate fi chiar frumoasă când îți iei deciziile corecte! 🙂

Ok! Încă nu pot s-o fac, nu? Că ar semăna cu fuga de la locul angajamentului. Vorbeam azi la telefon cu amicul meu cel de la Piatra-Neamț și recunoșteam franc că nu mi-e bine. Am spus-o pe un ton egal, de m-a mirat și pe mine, nu doar pe el. Și mai spuneam că dacă aș pleca ar fi un picuț dovadă de lașitate. La o adică am văzut la ce mă înham și-am zis Da! însoțirii. Doar că din provocare s-a cam transformat în mezalianță cu acte în regulă. Și cu restricțiile pe care un partener urâcios și egoist ți le poate impune… Acordă-mi atenție! Acordă-mi timp! Acordă-mi exclusivitate! Acordă-mi… acordă-mi!!!! 👿

Și-am acordat, zău! I-am zis chiar și fiică-mii duminică seara Pentru cine te chinui tu, Ale, să-mi faci buclele? Că mă primesc ăștia la muncă și nedichisită… Și ghici cine și-a plimbat luni minunăție de bucle pe sub nasul Muncii până pe la 21,00? Recunosc, n-a trecut nebăgat în seamă efortul fie-mii, dar nici hârtiile n-au simțit nevoia să se împuțineze într-atât încât să plec la o oră decentă de lângă ele. Sau o fi dovadă de iubire, mai știi?! 🙄

Îmi mai acord un răgaz de-o lună, c-ar fi păcat să las neterminat ce-am început, Bursucel nerăbdător… Știu că ți-i dor de sărit garduri prin curțile virtuale. Promit să-mi fac vreme să-ți aranjez și blogroll-ul, să bați cărările mai ușor, poate așa o să fii mai fericit… O lună cer și de va merge treaba tot așa, promit să divorțez în regim de urgență. Dragoste cu de-a sila nu se face…

De nu m-oi ține de cuvânt, să rămân fără zâmbet!

🙂 Doina 🙂