Arhive etichetă: cârcoteală

Bilanț semestrial

(…depus regulamentar online, semnat electronic Bursucel :smile:…)

Hai să recunosc – de-aproape un an viața mi-i strâns legată de Laptop… Cu fire nevăzute – motiv pentru care nu reușesc să le retez neam! Să nu credeți că asta nu mă revoltă! Sau că am stat cu mâinile încrucișate, așteptând Minunea! Nuuu – am pus zăpădă peste ele, cu gând să le fac casante, am turnat cafea aburindă, în speranța că le-oi topi și-i gata trebușoara! 😎 Nici asta n-a mers! Doar mi-a ridicat în cap o părticică de Canadă, care-a găsit de cuviință să-mi pună sare de lămâie în cafea… 😐 Urâcioasă creatură! Atunci, mânată de un ciudat simț al conservării – de care, cu rușine și părere de rău, constat că nu reușesc să uzez în alte circumstanțe –  am invocat Firele și-am stat cuminte acasă. 😛 Acasă ăsta… e doar locul unde eu și Măria-sa Laptopul ne-am ancorat într-un static-enervant Azi, dar e totuși o fortăreață de nădejde la nevoie- un pic mai mult decât nimic… 😉

Ieri Firele mi-au dat rău de tot peste nas! M-au pus în fața faptului împlinit și m-au obligat să dau socoteală pentru toate cârcotelile mele la adresa lor! Apoi au pornit o numărătoare inversă, pornind tacticos de la 10800… Tic-tac! Cap ou pas cap? 😀

Mă pedepseau, vezi bine, pentru graba de care dădusem dovadă la plecarea din birou! Prostie, așa au catalogat-o! Și-mi șușoteau numărând Firele astea cam așa – Îți iei inima în dinți au ba? Știi bine, la sfârșit el, Laptopul, te va părăsi și vei rămâne singură! Știam că nu e glumă și mă chinuia cumva gândul. Prea m-am legat de lumea asta…  E simplu, poți repara, știi bine! mă îndemnau iar Firele. Ce era de făcut mi-era clar… doar că nu prea-mi plăcea perspectiva… Am zis cumva că nu-mi place să deranjez? O mai zic o dată! Deci nu-mi dădea inima deloc ghes să-mi deranjez colega de serviciu și s-o târâi spre birou doar pentru un amărât de alimentator, uitat în graba plecării…  Amărât, zici? E hrana Laptopului! O să moară de foame după ce isprăvesc și aste 360 de numărat! O să te plângi apoi că te-a lăsat! Dar cine a iscat povestea? 👿

Firele astea sunt mai puternice decât credeam! Și mai urâcioase decât… Lasă! Ba nu! Nu mi-aș putea lăsa Laptopul să mă lase! Așa că am pornit spre Stăpâna Cheilor și Cartelei de Acces, i-am spus oful și-am făcut pe plac Firelor. Femeia m-a privit blând, mi-a zâmbit și… uite-mă-s mână în mână cu dragul de Laptop, veselă nevoie mare că-i viu și nevătămat! Că doar nu se făcea să-l las să fredoneze ca la-nceputul melodiei ăsteia… 😉

Trag linie la bilanț și e clar că iese dependența pe plus! Spuneți-mi că nu mi-s singură în situația asta, că dau faliment de rușine! 😳

P.S. Și-nainte să trag oblonul pun zâmbete de zi senină la bătaie, că doar n-oi sărăci din atât! 🙂

În pat cu TVA-ul

Cred că în fiecare meserie există un ceva care provoacă emoții… un fel de Pat al lui Procust, etalon care dă fiori, căutătorul de noduri în papură

Dumnezeul Contabililor este ANAF-ul… de El se tem cel mai tare nu pentru că au ei ceva de ascuns, ci pentru că e Atotputernic. Și năzuros. Și mai ingenios decât o soacră pusă pe rele. Și mai ales lacom… are buzunarele mai largi decât ale unui popă de țară, pus pe chiverniseală. Mai largi, dar pare-se că și mai descusute – oricât ar primi, tot îi puțin și n-ajunge!

În fine, nu o să-mi expun aici chiar toate sentimentele nutrite față de El. Eu nu prea-L recunosc, deși am avut o strânsă și lungă relație – constrânsă altminteri. Mi-a pus inima pe jar, mi-a dat fiori, nu L-am refuzat niciodată când mi-a cerut ceva sau m-a chemat, oricât de absurdă i-a fost dorința… N-a știut să mă facă să Îl iubesc, ăsta îi păcatul capital! Și nici supușii Lui n-au putut să-mi oprească șuvoiul cârcotelilor când am avut ceva de spus… Un simplu Ssssst nu-i îndeajuns pentru mine!

Și ca un veritabil necredincios I-am vânat greșelile, I-am ironizat bâlbâielile, L-am persiflat, am spus bancuri pe seama Lui, I-am înfruntat supușii… multe ar fi de spus și cine mă știe ar putea confirma blasfemiile-mi la adresa-I… Nu mă pot abține, ăsta e cusurul meu! Dar vin instant și natural… ar fi păcat să le reprim, ce-am de pierdut?

Știu, o să mă ardă iar la buzunar, o să mă oblige să aleg o vacanță rezonabilă ca preț și locație, cu gândul la birul pe care mi-L impune sau – mai rău – să renunț de tot la ea…

Și ce dacă? Facă-se voia Ta și mai na una! Că e cu drag și din inimă… mi-a fost pe plac, m-am prăpădit de râs la vederea-i și mi-am zis că nu e de lăsat! Simpatic, deh, ca orice pamflet! 😀

Pamfletul

P.S. Mulțumesc Doză de râs, sursa mea de inspirație! Îmi iau nasul la purtare și îți mai dau un pup pentru permisiune. 🙂