Măi, Ghiță Pristanda, ia mai numără o dată steagurile! Replica asta am auzit-o ieri, în parcarea de la Carrefour Băneasa. În spatele meu – un cuplu trecut la vârsta a treia trecea în revistă bilanțul cheltuielilor făcute. De fapt, Ea recapitula, iar El contabiliza. Probabil pentru că El era omul cifrelor, iar Ea trezorierul…
Recunosc, m-au făcut curioasă. De când mă știu am privit cu drag perechile de bătrânei ce se plimbă agale, mereu la braț, mereu cu o privire blajină adresată celuilalt. Așa că am întors capul și i-am privit și pe ei. El avea ambele mâini ocupate cu gențile. Ea… în dreapta lui, cu o mână încerca să susțină parte din greutatea genții purtată de El în mâna dreaptă. Cumva se țineau de mână… Ea întorsese capul spre El, vădit încurcată de replica lui. Apoi a urmat acel Nu te necăji, draga mea! Ce m-aș face eu fără tine?
Puteam să pun pariu pe ce am mai scump câ El îi zâmbise Ei. Iar frântura aia de dialog mi-a mers drept la suflet. De la urechea stângă până la cea dreaptă mi s-a ițit Zâmbetul. Și m-am bucurat de parcă mie mi se făcuse declarația aia scurtă, dar plină de iubire… 🙂
Don’t marry the person you think you can live with, marry only the individual you think you can’t live without – James C. Dobson
Bursucel's Blog 