Arhive etichetă: consolare

Te pup… Prințesă Gumiță!

(… cu mai puțin Pa pa! la început…)

Daaa… numai ce vorbeam ieri noapte de muzichia asta (am descoperit dimineață că așa-mi place de azi s-o numesc 😀 ) și spuneam că simplul și banalul pa pa! deja mă obligă prin nu știu ce mecanism bizar să adaug în gând (că nu se face spus oricui, oricând) te pup!

Știu eu un Cineva care m-ar întreba direct, fără să mă curețe de coajă Te-ai țăcăniiit??? 😆 Ei, da, probabil că mi-a lucrat undeva în subconștient, în același mod în care m-au agresat și desenele animate cu Prințesa Gumiță! Adică da, mă trezesc lălăind o melodie stupizică, dar am măcar consolarea că nu mi-s singură în necazul ăsta! 🙄

Diana, cu mai multă răbdare, a disecat și analizat fenomenul – eu doar mă limitez pe fugă să scap cumva de pacoste. Ca la psiholog – te duci frumușel, îi torni în ureche toate cele verzi și uscate de te bântuie pe tine și-apoi îți iei tălpășița – după tine potopul, că deja nu mai contează, aia-i meseria lui!

Singura consolare care îmi liniștește conștiința e că pagina asta, substitut al hârtiei, suportă orice! Și că de dă nas în nas careva cu muzichia asta o poate opri la vreme din cântat. Nu-i canal TV setat de te miri cine, pe ce criteriu numai de el știut!

Vă pup și vă spun pa pa!  Prințesă Gumiță și J.Yolo, că prea mă chinuiți de ceva vreme! Poate scap așa de na na na-na-na na și de la-la la la la laaaa…. , că-i prea de tot! 😳

The Perfect Song

Nu e plăcut să te guverneze în același timp Lenea și Somnul… e chiar supărător!

Toate sunt trecătoare pe lumea asta – mi-am zis eu în semn de consolare pe la prânz și am așteptat liniștită să îmi treacă… la urma urmei cât poate să dureze?

… 😀 …

Ei, da! Uite că au rezistat… zi mai neproductivă decât asta nu știu dacă am mai avut… o spun cu părere de rău, gândindu-mă că totuși până să îmi beau cafeaua de ora 9,00 aveam planuri mărețe pentru azi (nu le enumăr că ar fi inutil, frustrant, jenant, etc…).

E obositor să fii leneș… e deranjant să fii somnoros… dacă te lași dus de val, e de rău!

N-am stat cu mâinile în sân, am căutat soluții pentru anihilarea stărilor dăunătoare (pe cuvânt!):

1. Cică scapi de lene prin 7 metode. Ar mai fi de luat în seamă și opinia lui Cristi Pavel. Or fi poate ajutătoare metodele astea altcuiva… starea nu mi s-a îmbunătățit cu nimic, ba din contră – am căscat și mai abidir ca după o luuuuungă și obositoare zi de muncă fizică…

2. La partea cu somnul, părerile sunt împărțite. Văd că e boală destul de grea, de vreme ce n forumuri dezbat problema. Am optat până la urmă pentru ușoara epuizare și m-am resemnat, n-are rost să mai caut… Starea e clar trecătoare, pot să sacrific până la urmă o zi!

M-am îndopat cu iaurt și fructe, am bântuit pe net… Și ca să anihilez remușcările mi-am luat doza de indiferență. 🙂

P.S. Revăzându-l pe Bob Geldof mi s-a făcut dor să văd The Wall… și mi-am zis că ar fi vremea să mai ascult un pic de Pink Floyd… parcă nu-mi mai e așa de lene! 😉