Arhive etichetă: curat

Din mers

Priveam mai devreme stropii uriași de ploaie ce invadau caldarâmul. Am savurat din dreptul ferestrei preț de minute bune aerul curat, cu iz de iarbă proaspăt tăiată. Plăcut… 🙂

Peste zi mă copleșise căldura. Mi-am amintit că-mi trebuia un nimic și am tras o fugă la Flora. De fapt… nimicul completa un ceva. Sandalele. Se impunea exersarea (din nou) a mersului pe tocuri. Afară, că în casă deja mă obișnuisem cu ele – le-am încălțat la prima oră și am persistat în bucuria asta până pe la 15,00. Atunci am intrat în panică. La 16,00 se cam închid standurile din Flora și nu mai era de stat. Așa că am ieșit în graba mare ca o floare! 😆

Nu mai detaliez, dar e de reținut că ăsta poate fi unul din motivele ploii. Asta dacă e să dau crezare ăluia de-njura de zor mai devreme. L-am auzit prin fereastră bodogănind ‘Tu-i mă-sa cui n-a avut de lucru să-ntoarcă mersul lucrurilor cu cine știe ce!!! 👿

Oțărât rău omu’… Într-atât încât mi-am coborât involuntar privirea spre sandalele pe care încă le port  și să privesc apoi cumva bagajul pe care mi-l încropesc pentru mâine. Hotărât lucru – nu pot să fac chiar nimic normal fără să marcheze evenimentu’ vigilenta Natură?! 😕

M-am uitat la bietul om murat și m-a cuprins o jale… de pisoi necăjit rău, rău de tot! Cam așa…

dai pup sau mor

Apoi m-a bușit râsul… poa’ să și ningă, eu la Tulcea tot plec mâine! 😆

Later Edit Alt Motiv– 21:41

Pfiuu, văd că am bătut câmpii pentru a cincisuta oară… 😯

Acum, de s-o porni vijelie, cu tsunami și alte cele, n-am ce vă face. Sincer, nu-mi dau nici eu seama de unde s-au adunat 500. Nu le-am programat… au venit de la sine… 🙂

Jurnalul unei femei simple – 17

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 28.02.2014 ora 23:48

Afară … mai e un picuț și-i miez de noapte. Jurnalul ăsta parcă trebuia scris vinerea? Am uitat regula… 😳

Mă gândesc … că azi am fost la 3 uși distanță de-al meu șef și totuși nu ne-am văzut. Aaaa, nu plâng pentru asta… doar mă gândesc că putem trăi în aceeași vecinătate și totuși putem să nu ne intersectâm privirile sau replicile… don't tell anyone

Sunt recunoscătoare pentru … că parțial numai ce mi-am revenit dintr-o chestie tare urâcioasă. Și pentru că nu știu ce mă așteaptă în viitorul apropiat… 🙄

Din bucătărie … au răsunat râsetele vecinilor. Aha! Încă un pic și pot organiza Master Chef. Chiar Mister Chef! 😆

Cu ce sunt îmbrăcată … blugi, bluză neagră muuult peste talie – ușor decoltată, cât să se vadă nelipsitul meu lănțișor de argint și pandantivul ce seamănă cu 2 fine verighete de nepurtat. Mâna dreaptă poartă cu respect Inelul de argint cu sidef (ăl de-aduce cu o verighetă) și Brățara din coral și safir. În picioare – șosete negre și papuci asortați cu blugii, adică bleu … Mdea, ce-or fi căutând Papucii în tabloul ăsta? d'oh

Citesc … ce-am scris mai devreme și parcă aș șterge un paragraf-două. Dar ce farmec ar avea reeditarea? whistling

Ceea ce aștept (sper) … să treacă săptămâna mai repede, să-mi revin complet, să… Mai bine doar aștept! 😐

Ce mai meșterescpermutări de n luate câte k în încercarea de a face loc pe noptieră tuturor chestiilor mai nou trebuincioase – curat canon! Doar Cioran rămâne încă la locul lui! 🙂  

Ascult … Alicia Keys – Fallin’. Asta e – chiar îmi place! thumbs up

Unul dintre lucrurile mele preferate … să fiu Eu. Să nu fiu constrânsă de nimic. Să mă pot simți în apele mele. Să zâmbesc… 🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ar fi o cafea de onorat. Dar mai bine fără planuri, că tare mi-e că iar se duc toate pe apa sâmbetei… Răbdarea ar fi de preferat de data asta! no talking

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Miros așa a curat Ghioceii… și parcă-și răsfiră petalele într-o sfioasă îmbrățișare de Primăvară… big hug

A(aaa!)Tipic…

(gânduri desenate sub stropi de Ploaie caldă 🙂 )

Atipic… Rar mi se întâmplă să-mi rătăcesc Cheile! Asta și obligativitatea de a păși pe gheață îmi dă așa o panică greu de desenat în cuvinte. Ar trebui să-mi vedeți fețișoara într-un astfel de moment de cumpănă! Mă trec toate culorile curcubeului și invariabil mă opresc la… 😳 Mi-am revenit într-un final – le-am găsit, în fine! În suportul pentru farfuriile puse la scurs… să nu mă-ntrebați ce Doamne, iartă-mă! căutau acolo că n-am cuvinte pentru asta… Doar tăcere… Atipic pentru mine!

(… Șampon cu Argan…)

Hmmm… am pierdut vremea aiurea căutând cheile… Și nu mai am timp pentru Situația de mâine! Îmi plimb degetele prin păr și realizez că o să-mi iau o ciufuleală mâine! Doar constat – îmi spun că mi-o merit – ciufuleala – și că n-o să ripostez nicicum. Hmmm, atipic pentru mine!

(… Dove cu Ciocolată… )

cu o pătrime cremă hidratantă… mă bântuie reclama asta, mai dihai decât înainte de b și p se pune m! Eu și Dove avem o poveste frumoasă, care se pare a fi interminabilă. Cred că și Apei îi place Ciocolata. Nu aștept să-mi spună că mai vrea, o mai servesc cu o porție pe care o dă gata într-o clipită. Garantez că nu s-ar sătura nici cu 1001 de porții! Îmi fuge iar gândul la Ocean… Am poze noi cu El – aș face bine să le pun! Atipic iar, de data asta știu exact și care anume…

(… Balsam cu Argan…)

Îmi tot repet – spre liniștire, firește! – că Dincolo, peste Ocean, trăiesc și altfel de oameni, preocupați de orice altceva decât procurarea unui pușcoci și-a unei dubițe albe. Nu-mi iese din minte povestea cu dementul de umbla din stat în stat și lua el așa, random, omuleții în cătarea puștii… I don't wanna see Nu, nu, nici într-un zgârie-nori nu mi-ar plăcea să lucrez, clar! îmi trece prin minte gândul cu viteza unui avion… Atipic mie să spun Nu! Provocării…

( … )

Zămbesc și-mi spun Tipic mie să-mi conturez gândurile sub ploaie caldă!

Atipică mi-i însă șederea la răcoare, dacă stau strâmb și gândesc drept… Dar asta tot nu m-ar împiedica să fac iar ceva atipic mie – pot savura de astă dată un pahar cu vin alb, ascultând Nocturnele lui Chopin, având alături doar Zâmbetul. Bine ai revenit sănătos, Dane! 🙂

Eventu(a)l

(… gânduri tăvălite prin omăt… whistling )

Cu alai de alb – muuuult alb! – se petrecu venirea prea-așteptată și mai în urmă trâmbițată a blondei de sor-mea. Care, spre repede trecătoarea-mi dezamăgire, nu mai e blondă, nah! Acum bate în ciocolatiu parcă în ciuda mea și a încă unei importante persoane – nu spun cine, că s-o simți ea și-o prelinge în colț de fereastră spre lume o lacrimă minusculă, dar strălucitoare precum spicul în soare. Hai, nu mai plânge, e lumea plină de blonde, bre! 🙄

Evenimentul – firește! – a fost stropit cu ceva – iar nu spun ce, să nu mă acuze lumea că laud țuica de casă 😳 și Feteasca Regală de la Jidvei. 😛 Deci a fost asezonat cu insomnie, cum altminteri? Și împănat cu bucurie cât cuprinde, că Bunul își mai amintește uneori de mine și-mi mai pune mâna pe creștet. Probabil cu așa ocazie i se mai înmoaie suflețelul la pipăirea cucuielor care-mi apar instant ori de câte ori salut pragul de sus cu semeție… sigh

Așa că sâmbăta asta dimineața mea a fost marcată rezonabil. Asta da victorie în lupta cu Somnul! Dacă în cursul săptămânii inculpatul numai ce menționat face ce face și mă alintă până pe la 8,30 – 8,50, de-mi dă fiorii spaimei întârziatului la birou, azi – ingratul! 👿 – mi-a suflat pe lângă ureche întâi pe la 7,30… Am consemnat ora, am scos limba (imaginar, pe cuvânt, dar ăsta era semnul pe care îl merita din plin) l-am prins mai serios în brațe și până pe la 10,00 nu i-am dat drumul! Sîc, Somn, că de data asta ți-am făcut-o eu!  😆

Pătura de alb ce mi-a dat binețe de cum am privit pe fereastră nu m-a speriat deloc, zău! Întâi a venit Zâmbetul, iscat de impresia Mmmm, curat! 🙂 A venit apoi ca o boare gândul trist Nu mai vine Ale azi… 😦

M-am învățat de la o vreme cu alternanța asta a sentimentelor contradictorii… Un 50 – 50 căruia nu-i pot strica echilibrul oricât m-aș strădui… Și ca de fiecare dată când mă încearcă așa o stare am ieșit. Să las gândurile să zboare în voie. De data asta prin zăpădă. Imaculată eventual! thumbs up

Știu… Ninsoarea asta n-a adus tuturor bucurie… a venit cu drumuri troienite, accidente și alte urâciuni la pachet. Dar are și partea ei luminoasă, nu? Acoperă gri-ul măcar pentru o clipită! Și-mi amintește de copilărie… 😉

P.S. Din drag, desenez în alb o îmbrățișare. Cu drag! big hug

Jurnalul unei femei simple – 2

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 27.09.2013 ora 23:15

Afară … Iar e întuneric – firesc pentru ora asta, știu! – Lucia îmi scria mai devreme că e și rece… O cred pe cuvânt, nu mi-e a verifica pe propria-mi piele! 😳

Mă gândesc … de ce – Doamne, iartă-mă! – țin unii musai să-mi dovedească lipsa lor de caracter?! Mare păcat… 😐

Din locurile de unde învățăm … 💡 zic eu că oamenii ar putea lua exemple bune din regnul animal… ne dau deseori lecții usturătoare legate de loialitate, maternitate, înțelepciune… ➡

Sunt recunoscătoare pentru … că s-a inventat Noa! E atât de fin mirosul ăsta… 😎

Din bucătărie … de asta nu zic astă seară nimic, că iar mă ia la rost voalat știu eu cine… 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … hmm – încă am blugii pe mine și hanoracul Fouganza cel maro. Ține de cald minunea asta de hanorac… realizez abia acum că am renunțat doar la încălțămintea sport care mi-a protejat pașii peste zi. Sunt într-atât de comode hainele mele încât n-am simțit nevoia să scap din îmbrățișarea lor! 🙂

Citesc … încă am pe noptieră Ispita de a exista a lui Cioran – să nu râdeți de mine, că nu-i deloc plăcut să dureze o veșnicie lectura unei cărți. Mai ales când realizezi că după două pasaje ți se amestecă literele sub ochi… 😳

Ceea ce aștept (sper) … să reușesc să îi conving pe cei din jur că nu e nici corvoadă, nici rușine să lucrezi cu drag – se pare că un sfert din trebușoara asta e ca și rezolvată. 😉

Ce mai meșteresc … n-am mai avut vreme de meșterit, altele au fost prioritățile. 😦

Ascult … playlist-ul cu muzica de aerobic – țopăi pe scaun mai dihai ca un pianist când improvizează jazz… 😆

Unul dintre lucrurile mele preferate … să joc table online sub numele de cod bursucel111. 👿

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … mâine merg la birou – am gânduri mari, iar duminică… hehe… onorez bucătăria cu prezența-mi minunată! 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Să-mi iertați indecizia – n-am putut neam să aleg doar una din ipostazele apusului care m-a făcut să deschid fereastra biroului și să-l imortalizez. Era cu muuult mai splendid, iar aerul curat intrat prin fereastra deschisă larg îmi învăluise încheieturile mâinilor și iscase un discret parfum de Noa. Am plecat zâmbind de la birou…

Ei, se pare că mâine va fi o zi frumoasă…

Să vă bucurați în tihnă de ea!

🙂 >:D< 🙂

Pur

A nins iar!

Am ratat jocul fulgilor de zăpadă… mi-ar fi plăcut să îi las măcar pentru câteva clipe bune să mă învăluie, să mi se încurce în păr și să mi-l albească… așa… ca pe vremea când eram copil…

sweet memories

Iubesc zăpada asta! Poate pentru că mi-am pus toate speranțele în ea… știu că ea poate să curețe tot, să înghețe și să purifice… 🙂