Arhive etichetă: dans

Out of Contest

La ora asta trebuia să dorm… așa mi-am zis înainte să încep așternerea rândurilor ce urmează. De vină pentru schimbarea de macaz e concursul care mi-a creat așa o stare de confuzie, de mi-am verificat urechile, să fiu sigură că n-am legătură nici cu măgarul și nici cu ceața. Odată lămurită povestea urechiușelor, m-am decis – nu citesc nimicuț-altceva până ce nu dau gata Ispita de a exista a lui Cioran! Chiar de-ar fi să fie ultima! Păi am eu nas să întind mânuța după altă cărticică? Nu se face, zău, că m-ar boscorodi Maestrul de nu mi-ar ajunge toată apa din Dunăre pentru îmbăiere! I don't wanna see

Prea târziu… păi da, că deja îndemnul din final mă trimisese după Melodie. Altă ceață! Mi-am ascultat inclusiv Bad day, apoi… Bingo! winking

Nu melodia, ci dansul… pași uneori ușor încurcați, alteori hotărâți… zâmbete și lacrimi… ușoare încruntări, furtuni în pahare cu apă… toate-n alternanță, fix cât să pot spune privind în urmă, realizez că până și clipele de apatie și-au avut farmecul lorhappy

Balet

Dimineața mea din astă sâmbătă – originală, dar altminteri cu nimic deosebită de suratele-i – a venit cu chef de croșetat ghioceii pentru O.  Și pentru că mi-i doresc a fi cât mai apropiați de real am pornit în căutare de modele pe internet. Aparent simplă, trebușoara asta e adevărată piatră de încercare

Nu, încă n-am găsit nimic care să mă încânte. Nu ghiocei… Dar nu disper – știu că la vremea potrivită voi primi exact ceea ce-mi doresc!

În schimb am găsit un dar dosit cumințel în e-mail. Două mânuțe în aer și-un picioruș lateral… a fost primul gând care mi-a desenat hotărât un zâmbet. Știu, poate pentru unii poate părea haios, dar eu îmi spun că și florile fac balet…

În ton cu primăvara, primit din drag și oferit la rându-mi cu drag, vi-l prezint pe Mugur de dans! 🙂

Vă las cu gândurile frumoase și mă-ntorc la croșetat acum – de data asta e garofița ajurată ce-aduce cu o fustiță bogată de balerină… 😉

Omniprezență

( … pe jumătate – mea culpa! 😳 … )

Plouă… răpăială sacadată și enervantă ce-mi amintește fără drept de apel de Bacovia și-al lui Plouă stupid… Slavă Domnului că gândul mi se oprește aici și nu are pic de intenții suicide, ba din contră! E pus pe șotii și-mi dă ghes să mă privesc în oglindă. Iar eu mă-ndrept într-acolo, fix cât să mai scap un pic de zgomotul iscat de stropii de ploaie ce sărută enervant pervazul ferestrei mele.

Poc-poc-poc-poc-poc! :mrgreen:

🙄 Da… știu – aș putea închide fereastra, dar aș pierde aerul curat… și rece – probabil aliat cu Ploaia, Vântul șuieră și mătură în îmbrățișări același Pervaz… mi-am promis că după ce se potolește vremea o să-l bucur cu căldura unui petic de bumbac cu-adevărat iubitor. Merită din plin, pentru că e cumva victima ultimei mele isprăvi. 🙂

Ei, hai să vă spun de ce plouă… 😳 Krab roșcățel, te căutasem să-ți spun că mi-am colorat părul! De sâmbătă aveam gândul ăsta de schimbare, doar că n-am prea avut vreme. Duminică însă, din momentul în care am zis O fac! s-a pus vremea pe plâns. Am zis că-i glumă, că se potolește… Hai, că-i toană! Dar văd eu bine că mă pedepsește în regulă… și nu numai pe mine! Acum sper să nu vină Potopul, mama ei de Ploaie rece și udă, și urâtă pe deasupra! :mrgreen:

Și ca să fie trebușoara ca la carte, Ploaia e omniprezentă – uite-așa-mi trebuie, c-am intrat într-o curte unde am văzut la loc de cinste poza unor gogoși – numai poza rămăsese din dânsele… Dau să fug iute, dar Gândul zice Nuuu, întoarce-te imediat de citește! Ai iscat Ploaia, suportă consecințele! Am suportat cu stoicism, că măcar am văzut copii frumoși… și-un dovleac colorat – și gogoși… o minunăție, ce mai! 😎

Acum eu zic așa – dați voi iama în butoiul cu zâmbete, eu zic Mea culpa! până mi se șterge vina și poate-poate s-o sparge-n mici fărăme ghinionul și se oprește vremea asta plângăcioasă, că-i prea de tot – și ploaie, și lipsă de gogoși, și marți pe deasupra!

Update – Marți 01.10.2013 orele 22:37 – că e musai! Asta-i nuanța de Roșcat-Bursucel! 🙂

Roșcat... Bursucel

… luminat de blitz, că soare nu-i… 😳

Insomnia de Luni

(simplă resemnare consemnare)

Cu noaptea-n cap, Bursucelul s-a pricopsit cu-o Insomnie cruntă… A stat el și-a socotit că de la 4,30 până la ora programată pentru deșteptarea de zi cu zi ar fi 3 ceasuri pe degete – urâtă treabă! Că de-ar fi numărat oi să adoarmă, sigur ar fi pățit mare rușine – măcar de nu era plasat la nici 5 minute de chestia aia de se numește pompos loc de muncă, putea să dea vina pe traficul infernal din jungla de se cheamă București. Ghinion! Așa că a purces la a-și face fiertura ceea de-i zice cafea și a cotrobăi prin laptop după un film, dar nu unul oarecare – Patul lui Procust. Planul era clar – împletit la puloverul cât pentru 11 cocori (promis, adică datorie curată!) și văzut film. Simplu…

Consemnez că preț de 4 cafele (consumate cu stoicism fără pic de tutun, doar cu răbdare) năpăstuitul Bursucel a trecut prin stări de l-au bulversat complet, bietul de el – a fost, pe rând:

Romantic – provocat de Valsul lui Eugen Doga

Dănțuitor – stârnit făr’ de drept de apel de tangourile din Patul lui Procust…

și

Înciudat – asta nu mai pot spune de ce, că-i secretos nevoie-mare!

(Eu mă risc să zic totuși… cred că-i e ciudă pentru că e Luni – știu că detestă într-atât de tare ziua asta, încât ar fi în stare să văduvească săptămâna de ea… Slavă Domnului că nu se petrec chiar toate după mintea Bursucelului ăsta zănatic! :razz:)