Arhive etichetă: dar

(Po)Vești

Măi Tristețe… numai ce am aflat că ți-ai cumpărat Casă și m-am cam mirat! Tare tare! Să nu treci tu să-mi dai vestea? Păi se poate una ca asta? Într-atât de cătrănită pe mine să fii, încât să fugi hoțește cu necazul în bocceluță?

Sincer, nu mi te vedeam deloc așezată într-un loc. Mă obișnuisem să mi te știu veșnic chiriașă, mereu pe fugă, mereu în căutare. Azi la mine, mâine la două case depărtare… Ziceai că te amuzau într-atât mutrișoarele care-ți întâmpinau venirea cu fel de fel de schimonoseli, încât nu te puteai hotărî unde să ajungi mai întâi, unde să rămâi, pe cine să canonești mai tare cu prezența-ți…

M-ai amenințat de-atâtea ori că dacă mai râd nu-mi mai calci pragul în veci! Asta-mi sporea și mai tare hazul spre disperarea-ți, nu? Dar n-o făceam înadins, ți-am spus asta doar. Ți-am repetat de nu mai știu câte ori că așa mi-i felul, că nu vreau să te tachinez, că te pot lăsa să-ți potolești neodihna, asta doar dacă vei lega prietenie cu drăguțul de Haz de necaz. El mi-era oaspetele de dinaintea ta, deci nu se cuvine să-l izgonesc. Te-ai căpoșit, zău, dar deh! La drept vorbind, deplina libertate în alegeri vine la pachet cu obligativitatea asumării deciziei…

În fine, pe-o petală de mac nu-ți pot scrie prea multe. Ar da pe-afară și n-ai mai desluși nimic din rândurile astea pe care în final ți le pudrez cu Dar de casă nouă. Așa se cuvine. Și-i cu drag, să știi…

Hai, în noua-ți casă de pe Insula Singurătății ai putea exersa măcar un picuț râsul… Adu-ți aminte cum se canonea Hazul de necaz să te prindă… Cică el încă n-a uitat cum se-mpiedica uneori din grabă… Câte cucuie și-a căpătat din cauza-ți… Cum mormăia în barbă sudălmi caraghioase la adresa-ți…

Hai, nu sta bosumflată – zâmbește la gândul că încă nu ești dată uitării! Poți? Încerci? 🙂

C(l)auza

Nu există remediu pentru efectele diferenței de fus orar…

Guess who said that? big hug

E ca și cum Moș Crăciun – pus pe șotii, să fie-n ton cu mine – a decis că dacă tot am rămas hăăăt, la 5 ore distanță de cei dragi, măcar să-mi facă bucuria și să mă scoată la plimbare-n lume peste mări și țări… Să mă conving de-a binelea că Există! Deși de data asta n-am cârcotit, zău! Nu-ș ce-o fi fost în mintea lui… 😳

Ca intenție – nota 10! Cu Plus, că-mi place când găsesc Certitudinea și pot trece liniștită la Next Question! 😉

Ca grijă… ooof… Moșul cred că e obișnuit cu sacii consistenți – așa că o cantitate neglijabilă ca mine a fost ușor de trecut cu vederea uitat pierdut cumva în vânt  – 🙄 – ufff, că nu găsesc exact termenul care să definească motivul pentru care m-a… rătăcit aici…

Se cam potrivește, nu? Liniște – poate prea apăsătoare uneori… Nori – straturi de gânduri peste gânduri, peste alte gânduri! Și din vreme-n vreme Pete de azuriu! Partea asta-mi place! 🙂

Ah, plus buclucul în care m-a băgat diferența asta de fus orar! Mi-a dat serios programul peste cap, de-am ajuns să nu răspund peste zi la telefon… Eh, alt bucluc, că intră prietenii la idei și li se ițește în minte gândul zborului peste Băltoaca și mai mare, și mai sărată, de-i zice lumea Ocean! Cui îi faci așa plocon, Moșule? 😳

Și-am zis în gând doar cu speranță – nu, nu cu supărare, că Prietenii-s mereu bineveniți! – Sărbătorile se petrec în familie, Moșule! Lângă Bradul de-i înconjurat de pași mărunței și tropăitori… Lasă-i bucuria mânuțelor întinse spre crengile ce-au rodit fructe minunat colorate, clopoței, fundițe și beteală! Că-i doar o dată în an… și-i păcat să-ntorci mânuțele spre ușă și să înunzi bobițele de smarald… Mai bine fă o magie, Moșule, că am un dar pentru tălică, ehe! Să vezi ce zâmbet mare ți s-o desena în barbă! 🙂

Ei, uneori pot fi convingătoare când pritocesc un contract… Sunt bine, sunt acasă, doar mi-e cam somn… Da-mi piere de fiecare dată când reascult Darul promis Moșului! 

Și-acum… Să vă fie Sărbătorile așa cum vi le doriți, alături de cei pe care îi iubiți… cu liniște și armonie, cu împăcări și bucurie! Și pentru că-mi pare c-ar mai fi un pic de loc, o să strecor și cu un pic mai mult noroc!  good luck rose

big hug

Scrisoare deschisă

(cc: Moș Nicolae, Moș Crăciun)

București, 05 dec 2013, 23:33

Dragă Moșule,

Să mă ierți că-ți scriu la așa oră, dar alta n-am… 😳

Toată lumea spune că le știi pe toate – de unde și cum le afli nu te întreb, gândind că sigur o să-mi răspunzi Nu e treaba ta, măi Bursucel! Nici nu m-aș supăra de mi-ai răspunde așa, zău! Că umblă dezinformarea mai dihai decât guturaiul pe vremea asta și eu zic că e timpul să afli de la mine ce-i de rău mai bine… 🙂

Moș Nicolae, să nu te obosești să bați calea să-mi aduci Nuielușa – am dosit ghetele (să mă ierți pentru fapta asta, dar așa am găsit eu de cuviință). Și ca să te conving că e inutil, îți mai spun și că nu le-am șters, nah! Păcat că-s doar prăfuite… dacă găseam o băltoacă le îmbâcseam pe cinste ca să fie trebușoara perfectă! Nu-ți făceam pocinogul, dar – ținând cont că anul ăsta doar camerele le-am schimbat – am luat în calcul că deja mi-ai reperat adresa… Promit ca anul ce vine să scot toate încălțările la înaintare. Toate – curate oglindă! Nu te superi, da? Eu sper doar să citești la vreme răvașul ăsta… 🙄

Moș Crăciun, tu mai ai timp berechet la îndemână să făptuiești ce-o să te rog. Știu că ești bătrân și înțelept, așa că – rogu-te! – să nu te faci că plouă, că-mi schimb părerea apoi despre tine! Deci, scriu fuguța ce-mi doresc, să apuce și Moș Nicolae să citească înainte de miezul nopții… 😉

Fiindcă știu că de-ai da ochii cu mine ai clătina din cap precum cățeii ăia nelipsiți din parbrizul din spate al Daciilor 1300, zic așa – am slăbit, Moșule, dar am un motiv serios – nu mi-i bine deloc! Văd oameni preocupați în jur, s-au înmulțit peste poate ipocriții și leneșii. Ce să mai zic de mincinoși? Mă simt de la o vreme un picuț cam neputincioasă – poftă de mâncare nu mai am, de somn ce să mai zic?! 😳

Așa că nu mă dojeni degeaba, că nu-mi e de folos… Am nevoie musai de o mână de ajutor! Adună tu din vreme niște Chef de muncă (de-aia cu spirit de răspundere) și fă provizie serioasă de Zâmbete! Apoi aruncă și tu o privire în jur, analizează și dă pachetele cui trebuie. Te rog frumos, frumos de tot! Că poate așa o scot la capăt rezonabil. Ar fi cel mai de suflet dar pe care mi l-ai putea face! 🙂

Acum trebuie să închei, că iar mă prinde crucea nopții scriind… 😳

Cu drag,

Bursucel 🙂

Zâmbet

(MonitorizarePremiu MWB)

logo-membru-premiant-mwb-stBine, știu, la ora asta trebuia deja să dorm și să visez poate un colț de rai sau altceva pe măsură – legea compensației ar fi trebuit să-și facă treaba și să-mi cadorisească un ceva pe măsura frumuseții, cumințeniei și… bine, mai bine tac și vă zic de ce nu dorm eu acum… 😳

Mi-am făcut un ceai de albăstrele (e fain de tot, zău!) și-mi onorez cu drag promisiunea de a scrie despre o surpriză plăcută, care m-a uimit un picuț. De-a lungul timpului am tot primit premii și coronițe de la școală și mi se părea să fie firesc așa – la drept vorbind muncisem pentru ele, tot cu drag, e drept… Apoi am primit un alt premiu – un copil frumos, sănătos și isteț (asta s-a dovedit pe parcurs, că doar nu o dată m-a pus în dificultate ba cu o replică, ba cu o întrebare, de nu știam pe unde să scot cămașa să ies basma-curată în fața piticaniei :oops:). Ca să fiu sinceră și fiică-mea e o realizare firească – e rezultatul Alegerii pe care am făcut-o la un moment dat.

Mai țineți voi minte cât de necăjită eram din cauza monitorizării? Nu pricepeam neam cine-mi tot citește rândurile și mai ales de ce?! Pe cine oi fi supărat și mai ales cum?! 😐 Tocmai eu – întruchiparea cumințeniei… 🙄

Ei, am aflat într-un final și mi-a mai venit inima la loc. Era MWB -ul. Și nu-l supărasem cu nimic, slavă Domnului! 🙂

Tot ce-mi doresc acum e timp. Timpul acela în care poți să dăruiești frumosul în voie, fără să tragi cu ochiul la cadranul ceasului. Momentul în care Timpul se oprește din fugă și te poftește să te bucuri în tihnă de clipe minunate. Să-mi fie timpul în care Gândul Instant ar isca un alt Ceva Aparte care ar adeveri că nu spun Mulțumesc! degeaba și că am meritat premiul MWB.

Acum Gândul mi-i doar Năstrușnic iar și-mi dă ghes să-i dedic zilei de Luni premiul în semn de îmbunare și apreciere pentru încremenirea clipei. 😉

Poate-poate o văd împrăștiindu-vă cu dărnicie zâmbete… 🙂