Arhive etichetă: detaliu

Pisici?!

Invocând pisicii – pentru a nu mai știu câta oară – mi-am luat inima-n dinți și m-am pus pe scris. Ce-o ieși după… numai Bunul știe! Spun din capul locului că eu n-am habar cum or curge, da-i musai s-aștern rândurile ce-or urma… Bulucească-se cum le-o place!

Inițial aveam de gând să povestesc – într-una din zilele când mi s-ar fi acrit de croșetat gentuțe, floricele și alte nimicuri, eventual – despre cum pot dovedi eu că mi-s majoră și vaccinată. Știu, poate uneori nu pare, dar după cartea de identitate garantat am voie să particip 100% la un festival al berii (țuicii, vinului, etc.). Povestea cu vaccinatul, ehe! Nu-i deloc simplă, că dacă n-ai în mânuță avizul epidemiologic  te pui frumușel pe cale să faci rost de el, c-altminteri îi rost de înțepat. Și dacă Bunul și-a mai și râs de tine, plimbându-te de-a lungul vieții de la Ana la Caiafa, apăi ori ai drum de bătut, ori… În fine, la capitolul ăsta mi-am fost norocoasă și-am scăpat de-o buclă până la Constanța. Mulțumesc pe astă cale Bunului cu o plecăciune, c-aș fi fost tare necăjită s-ajung la mal de mare și-n loc să mă bucur de avantajul apropierii de Băltoacă să-mi pierd bunătate de timp făcând potecuță între trei școli și silind omuleții să cotrobăie prin arhive. Nu se făcea să le dau ghes să bată mărunțel din buze la adresa-mi. Aș fi pierit de rușine, probabil…

Totuși, majoră și vaccinată cum mi-s, nu sunt chiar scutită de neajunsuri. Altminteri n-aș fi scris acum. La o adică, admițând că n-aș fi avut somn la ora asta, puteam face orice altceva. De exemplu, puteam descărca pozele cele noi, le treceam prin sită… Aveam material de tapetat curtea-mi virtuală. Dar nu! Am în schimb altceva – un inepuizabil chef de cântat care – una din două – ori l-a speriat pe Moș Ene și mi l-a gonit cu viteza luminii, ori mi l-a încremenit într-o statornică admirație, undeva pe lângă fereastra deschisă, în beznă. Deși mi-ar plăcea perspectiva celei de-a doua variante, mai mult ca sigur prima e viabilă. Logic, firește…

Așa cum logic ar fi fost să lălăi fredonez și eu ceva mai… ceva mai în ton cu evenimentul care numai ce-a trecut. Ăl din Piața Constituției. M-ar fi înțeles și blonda de sor’-mea, și zăpăcita de fiică-mea. M-aș fi înțeles și eu chiar, că-mi place Robbie Williams. Dar n-a fost să fie, nah! Asta fiindcă pe când fii-mea & soră-mea se tratau în respectiva piață cu bere apă plată cu/fără lămâie (?!?) și-și răsfățau urechile într-un final cu Angel, eu mă scăldam în Sunetul muzicii. Fiecare cu răsfățul lui, deh! Frumos, zău! Impresionant chiar – o vizionare care cerea musai bis!

Urmarea însă… Nu, nu-i Do re mi. Nici Edelweiss, nici My favorite things. Viral s-a dovedit a fi

Numai bun de înveselit duminica oricărei ființe majore și vaccinate. Și nu numai…

Dulce…

Lunea mi-i ziua cea mai urâtă puțin dragă – am repetat asta de n ori, cred, de-o știu inclusiv ăi de-o șchioapă! Toate stările mele de ca cele mai aiurea i le pun în cârcă zilei ăsteia, biata de ea… 😳

Dar azi… ei, azi, printre înghițiturile de cafea și rotocoalele de fum (iar :oops:!), m-a atins un ceva atât de frumos de mi s-a întins un zâmbet maaaaare-mare! 🙂

Nu știu ce fel de suflet a iscat căutarea – blog cu rouă de dimineață și dragoste – dar e musai să îi spun Mulțumesc pentru imaginea asta aparte care mi-a îndulcit ca niciodată Lunea! + 🙂 … 🙂

O părea o nimica toată poate – puteți să mustăciți în voie! – dar pentru mine, la ora asta, nimic altceva nu mai contează…

Și nu plec până nu vă urez și vouă Să aveți parte de o zi de Luni dulce! Altminteri cum?! 😉