Arhive etichetă: dimineață

Balet

Dimineața mea din astă sâmbătă – originală, dar altminteri cu nimic deosebită de suratele-i – a venit cu chef de croșetat ghioceii pentru O.  Și pentru că mi-i doresc a fi cât mai apropiați de real am pornit în căutare de modele pe internet. Aparent simplă, trebușoara asta e adevărată piatră de încercare

Nu, încă n-am găsit nimic care să mă încânte. Nu ghiocei… Dar nu disper – știu că la vremea potrivită voi primi exact ceea ce-mi doresc!

În schimb am găsit un dar dosit cumințel în e-mail. Două mânuțe în aer și-un picioruș lateral… a fost primul gând care mi-a desenat hotărât un zâmbet. Știu, poate pentru unii poate părea haios, dar eu îmi spun că și florile fac balet…

În ton cu primăvara, primit din drag și oferit la rându-mi cu drag, vi-l prezint pe Mugur de dans! 🙂

Vă las cu gândurile frumoase și mă-ntorc la croșetat acum – de data asta e garofița ajurată ce-aduce cu o fustiță bogată de balerină… 😉

Jurnalul unei femei simple – 12

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 15.12.2013 ora 03:26

Afară … parcă-i un făcut! Fund de ceaun e… nu-mi dezmint predilecția de a scrie la ore mici, mici de tot, așa că altă culoare nu-i pot atribui peisajului. Cred că e de vină liniștea pentru cheful ăsta al meu de-a scrie… că nu mă lasă sufletul  să dau vina pe cafeaua de-am făcut-o cu-o oră în urmă. Hmmm… era liniște până să scriu – acum ascult Corul Câinilor Lătrători la Lună. Se disting cert vreo patru tonalități, dar n-aș putea spune clar câți membri participă la eveniment. Chiar de mi-aș turti nasul de geam, tot n-aș distinge nimic în bezna de-afară… 😉

Mă gândesc … la Bioritm. Pe bune! Pentru orice chestie de pe lumea asta există o explicație, nu? Iar eu, gândindu-mă mai bine, trebuie să recunosc că mereu am dat randament noaptea. Știiiu, gurile rele ar zice Păi da, măi Bursucel, măi… că dacă dimineața ta îi decalată cu nu-ș câte oreeee! Dar nu, zău că nu! Dimineața mea a fost trasată ieri – sâmbătă – de un Cineva grăbit care a format greșit un număr de telefon. Exact, pe mine a picat pacostea și m-a trezit… Definitiv la 8,30! Eh, i-am urat omului Zi bună! Sau poate mormăit… Revin la Bioritm – l-am calculat pentru ziua de azi și zic așa – din surse sigure nesigure pe care nu mă hotărăsc cum să le cataloghez, azi o să puteți conta pe mine emoțional – 97% și intelectual 81%. Partea proastă e că ăl fizic e cam mititel – 14%… Așa le-a ieșit ălora din calcule… Mă gândesc serios că azi chiar de m-ați ruga, n-am cum să fug! 🙄

Din locurile de unde învățăm … de la alții citire, via proverbe și zicători, se-aplică mai nou la mine Nevoia te-nvață ce nu ți-i voia. Adaptez, mai nou. Iar experimentez pe pielea-mi, în speranța c-o să mă-nvăț minte și n-o să-mi repet apoi Pfiuu, trăznaia asta am mai făcut-o odată! 😳

Sunt recunoscătoare pentru … prieteni. Chiar de-aș da cu bâta în baltă, sunt doi cel puțin care nu m-ar lăsa de izbeliște. Bine, mă străduiesc să nu pic în belea… promit chiar să-mi dau silința să pun la loc kilogramele pentru care mi-am luat mustrare acum vreo două zile. Doar că aș fi recunoscătoare și mai și de-aș găsi păsuire la termenul de onorare a promisiunii – trebușoara asta nu e tocmai floare la ureche și necesită muuultă canoneală din parte-mi… d'oh

Din bucătărie … se-aude un șuierat cam așa… whistling

Cu ce sunt îmbrăcată … eternul și pufosul prosop maaare de bumbac alb… asta pentru că nu știu de ce, dar nu-mi mai plac neam pijamalele alea cyclamen. Într-atât m-am detașat de ele, încât aș fi în stare să le transform în pânză de sac. Deci, dacă vreodată o să scriu într-un sac peticit cu un pisoi, să fie clar că e vorba de pijamalele cu pricina! hee hee

Citesc … printre picături. Ca să ies basma curată și să pot isprăvi Prefața promisă am citit cărtișica cap-coadă (condensată) în lectura autorului. Spun iar Mulțumesc! Și iar realizez că Doamne-Doamne mă iubește așa cum sunt… 🙂

Ceea ce aștept (sper) … să-mi recapăt Timpul meu. Cel pentru mine. Și să termin odată cu finisajul camerei. Mereu mai găsesc că e ceva de corectat, modificat, îmbunătățit… Aștept să pot percepe și eu locul ăsta ca fiind măcar un pic acasă. Posibil ca atunci să mă împac și cu mine însămi… peace

Ce mai meșteresc … Croșetez… Ăsta e semn că încă nu mi-s complet ok. E și prea mult stres la muncă, e drept. Mai că aș zice că-i fugărește perspectiva venirii lui Moș Crăciun, nu alta! thumbs down

Ascult … cum căntă despre Acasă Smiley… îmi place mie, îi place lui Ale… e perfect! thumbs up

Unul dintre lucrurile mele preferate … să râd. Și mi-e ciudă că la mine nu se aplică zicala Râsul îngrașă! Mi-ar fi fost tare de folos… 🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … pe principiul ultima 100 metri am un teanc de chestii de redactat. Chestii inutile, numai bune de pus pe foc. Dar te pui cu birocrația?! Mi-ar fi plăcut ca în week-end-ul ăsta să atârn pe ușă Plecată la Bușteni! 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Sunt Buștenii de anul trecut, e drept… Dar știu că poza asta îi e tare dragă cuiva… 🙂

P.S. Îmi făcusem eu așa un plan de bătaie – adică după ce terminam de scris, săream gardurile prin curți și scriam eu ce pofteam în voie. Doar că Moș Ene îmi face cu ochiul – asta da realizare! Și nu-l refuz, că iar mă pedepsește apoi, urâciosul! 😆

Îmi spun mie Somn ușor! și vouă Să vă fie cafeaua aromată!

Sare și piper nu vă pun în ea, las la schimb un zâmbet alături…

coffee 🙂 rose

Dimineți cu… cântec

( … o perspectivă & aduceri aminte cu drag… 🙂 )

Singura dimineață netrăită încă este cea din Ohio… restul aducerilor aminte îmi încarcă rezerva de zâmbete pentru azi… 🙂

…bucurați-vă azi de soare, de culori, de tot ce e frumos…

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

43

( … dacă-i bal, bal să fie! 😛 … )

Ei, asta da treabă… De anul ăsta o să-mi împart surorește aniversarea cu Limba Română… La drept vorbind îmi e dragă și – spre deosebire de parlamentarii de-au aprobat și parafat evenimentul – eu chiar mă feresc s-o sluțesc sau s-o siluiesc. Ba mai sunt și urâcioasă deseori în discuțiile cu unii, că nu o dată am simțit eu nevoia să corectez greșelile de editare ale unora! Pentru că una e ca în grabă să pocești un cuvânt și alta e să nu știi cum se scrie corect, câți de i se folosesc sau unde trebuie să pui cratima. Exact, acel semn care în matematică te sărăcește – vorba unui pitic tare drag mie! Hai, măi, că nu-i atât de greu, pe bune! E chiar simplu, așa grăiesc pe note băieții de la Sectorul 7, într-un mod mai… 😳 Păi da, eu nu mă pot exprima ca ei, că mi-s o doamnă, dar nici să-i cenzurez nu am poftă – faceți-mi, vă rog, hatârul ăsta cadou de ziua mea!

Și gata cu minusurile – trecem la plus, fiindcă azi vreau-nu vreau trebuie să mai adaug un an numărului care atestă de câtă vreme fericesc eu Pământul cu existența-mi neprețuită! Încerc să-mi închipui cum ar arăta planeta fără mine și zău dacă nu i-ar fi știrbit farmecul de n-aș fi Eu – cea care sfidează gravitația! 😀

Păi cine ar mai despica firul în 444? Cine ar mai incomoda oamenii (a se citi bărbații, fie! 🙄 ) cu enervantul, prea des folositul de ce? Cine ar mai ilustra cu atâta măiestrie celebrul laudă prostul și dă-i de muncă? Cine ar mai lupta pentru cauze pierdute? Că Don Quijote-i dus demult, iar Sisif îi deja legendă… 😐 Oricum aș întoarce-o, oricâte analize Swot aș face, trebuie să recunosc (fără pic de modestie) că sunt o binecuvântare pentru omenire. Adică mi-s oportunitate numai prin simpla existență pentru muuultă lume și amenințare pentru doar trei sau patru persoane! Sunt deci o adevărată minune inofensivă! 😎

Ei, dar ca orice minune care se respectă știu că n-o să durez veșnic! Încă nu m-am hotărât dacă să mă bucur au ba de chestia asta… mai am vreme să reflectez până la anul! Sau după cea de-a doua cafea a faimoasei mele dimineți, când voi reveni cu tot cu zâmbet, că n-am de ales! Până atunci vă las o melodie de suflet în dar, că nu-i de ocolit… 😉

Sâmbătă frumoasă, dragilor! 🙂

… alta caldă

(… promit să adorm cu zâmbetul pe față… :smile:)

Nu știu cum e pe la voi, dar la mine fiecare evadare în lumea reală e taxată de Inbox. Se bulucesc acolo îngrămădite peste poate Mesaje, Notificări, care parcă vor să mă disciplineze. Dar eu nu și nu, că am căpătat iar gustul libertății și-mi iau din vreme-n vreme porția de soare, de verde, de roșu.. în fine Porția aia de vară, cât mai este! Sinceră să fiu, la întoarcere nu prea-mi arde să deschid nici Trillian-ul, că știu că o să-mi spună cumințel câte mesaje mai sunt venite via Yahoo, câte via G-mail… mai știu că se poate și mai rău de-atât, Dar azi ăsta mi-era of-ul… 😳

Apoi mi-am amintit de ziua de vineri, de metrou, de secretara de la o universitate… V-am zis eu că întotdeauna, fără greș, îmi arunc privirea acolo unde e dosită o greșeală? În fine, vineri am realizat că există pe lumea asta oameni care încă nu realizează că pentru Sistem suntem doar o  înșiruire de cifre. Da, știu, nici mie nu-mi place aspectul, dar e adevărat! 🙄 Tanti Secretara asta mi-a mâncat vineri sufletul cu neștiința ei! O fi ea algomerată, da-i și înghesuită rău! Am memoria cifrelor, v-am zis? Că nu degeaba am tooot lucrat la situații, declarații și alte chestii de-astea frumoase frumușele de ți-i mai mare dragul și-o iei pe arătură cu gând să scapi de dânsele. Dar ele nu și nu – se țin scai de tine ca râia! 👿

Încă mai am în minte prinse scai fel de fel de adrese, coduri de înregistrare fiscală, ba chiar și CNP-uri. Hai că nu-i greu de ținut minte, zău! Zic asta pentru că Tanti Secretara de care vorbeam mai sus n-a vrut să mă creadă pe cuvânt că i-a editat greșit CNP-ul fiică-mii – eu îl știam cu 4 în coadă, ea a pus 6 de darnică, că nu pot s-o bănuiesc de altceva doar?! 😐 Și fiindcă un necaz nu vine niciodată singurel, m-a chinuit femeia cu plimbările. Ori poate o fi vrut să-mi arate ce minunată instituție o să-mi lumineze copila în următorii 4 ani…. Cert e că încidentul ăsta și întoarcerea tot cu metroul spre casă m-au necăjit… unii prea indolenți, alții prea intransigenți cu ei înșiși! :mrgreen:

Cum vineri era decretată Zi de hoinăreală din capul locului, mi-am zis că mă răsfăț în parc, la Bazilescu, Încă n-am văzut parcul ăsta 😳 Doar că… am coborât la Jiului, am ieșit pe la Pajura, am ochit semaforul și-am pornit zâmbitoare spre alt verde. Cred că știu drumul cu ochii închiși spre Terasa mea! 😆 Mai nou am aflat că-s de-a casei și că nu e bai dacă plec fără să plătesc! Se vede treaba că e evident când îmi place ceva! Așa că în dimineața asta am făcut rezervare iar… vă las Cafeaua aici – e caldă, numai cum îi bună pentru Zmeu. Și dacă dimineața mea iar nu va coincide cu a voastră, aruncați o privire în jur și bucurați-vă de vară… 🙂

Eu o să adorm cu zâmbetul pe buze… n-am cum să ignor un așa îndemn spus cu drag… Vă spun și eu Bună să vă fie duminica asta! 🙂

Dor de Polonic

(… Mama lui de Dor! 😳 …)

Polonic 2

Mi-e dor să te găsesc dimineața pe perna de alături,

Mi-e dor să-mi ciufulești părul,

Mi-e dor de privirea ta…

Polonic 1

Mi-e dor de tine, Pisoi cuminte și zăpăcit…

Nici n-ai idee cât de dor îmi e!  🙂

P.S. Trebuie musai să adaug. Musai! Nu răscoleam după pozele dragului de Polonic (plecat prea brusc la sfărșitul lui 2009) dacă nu făceam cunoștință azi cu Izzie. Ghemotocul ăsta mi-a amintit că odată, demult, am avut parte de cel mai cuminte și mai afectuos motănel adus acasă cu intenția „Îl punem pe picioare și-apoi vedem noi cui îl dăm!” Că nu l-am mai dat nicicui nu e meritul meu. Și că mi-e dor de el de fiecare dată când văd un pufos ce-i seamănă, e tot meritul Pisoiului! 🙂

Cu gândul aiurea…

(Solie de la Mal de Mare-Albastră)

La prima oră a dimineții Salvamarul e învăluit într-un Somn adânc în timp ce Soarele e cuprins de Disperare – Marea l-a prins în mrejele ei, luându-l Prizonier!

Bietul Soare… s-a înroșit de obidă – El, care străbate nestingherit imensul Cerului, să cadă pradă Băltoacei pline de sare și alge, și meduze, și….Offf!

Bietul Soare… se zbate, încercând să evadeze de peste-un ceas… A colorat Marea – acum e Violet, acum e Verde-Smarald… A tulburat Marea – o leagănă cu zbaterea lui, îi izbește Valurile de Mal într-un continuu du-te-vino, stârnind un Clipocit ritmat, același de care-mi spuneai că te adoarme…

Iar eu n-am somn – privesc Lupta dintre Soare și Mare cu aceeași fascinație dimineață după dimineață… Și obosesc așteptând…

Salvamarul doarme și doar la tine mi-e Nădejdea – cu Dragul tău de Mare ai putea salva Soarele! Mai vii?

Good day!

( … Antidot pentru Somnorici… )

Bună dimineața! 🙂

… dimineață e fix până dau nas în nas cu Tufa de iasomie care-mi amintește cu blândețe că e musai să cotesc la dreapta de vreau să ajung la Cafea… mă trezește instant cu mirosul subtil și-mi dă ghes să spun Bună ziua, că dimineață era când ați ajuns voi la birou! 😉