A fost o vreme când blonda de Sor’mea îmi trimitea fel de fel de mesaje, care mai de care mai de-nveselire… Aceeași vreme în care mesajele aveau soarta răvașului pus în sticlă și încredințat Oceanului. Le culegeam de pe plajă și puneam deoparte. Nu se făcea să rămână de-a valma, doamne-ferește! Decât la Coșul de gunoi necitite, mai bine la De verificat. Singurul inconvenient era răspunsul Încă nu… Invariabil răspuns. Și cam anevoie de dat, doar că nu se făcea să-mi plimb sora cu preșul… C-altminteri mă lipeam de-o problemă și altă rezolvare nu prea aveam. Nu încă… mama ei de schemă (logică)! 
Asta-i Fața. Pun la bătaie și Verso, c-așa-i corect. Etica asta și pretențiile ei care ne mănâncă sufletul! 
Chestiile astea două mi-au amintit de Nu luați viața prea în serios, oricum nu ieșiți vii din ea! 
Acum eu zic că e plină de-nțelepciune, chiar dacă expresia mustește de ironie. Pun de la mine cu drag un Căutați-vă motiv de bucurie azi, să vă înflorească zâmbetul! Poate-așa sporiți cu un strop farmecul vieții… 
Bursucel's Blog 