Arhive etichetă: fus orar

Geometrie

Aș fi vrut să-i fiu perfectă… Aș fi vrut să nu-mi fie într-atât de nesuferită… Aproape nu mai știu în câte dăți m-am trezit ca din reverie la ora de Geometrie, întrebându-mă Ce naiba caut eu aici??? confused

Număr pe degete teoremele pe care le mai țin minte. Axioma Paralelelor… Teorema lui Pitagora… Ei da, astea mi-au plăcut – le-am priceput din prima! N-aș ști să spun ce-au avut în plus față de Teorema lui Ptolemeu – pe-asta n-o știu, deși i-am reținut numele. Așa cum n-aș ști să spun de ce naiba niciun profesor de matematică nu m-a taxat cu nicio scatoalcă după ceafă până-ntr-a XI-a. Abia atunci mi-am luat-o zdravăn peste nas! Nu spun cum, că m-aș lungi inutil, făcându-mă de poveste iar… don't tell anyone

Oricum nu mai contează, altceva voiam să spun. Azi, la prima oră, m-am intersectat într-o geometrie perfectă cu The Zerø Theorem. N-am simțit nevoia nici să o șterg englezește de la curs, nici n-am picotit. Am fost Atenția Întruchipată – ochi și urechi până la capăt! Cine mă cunoaște cât de cât știe că ăsta e mare lucru… thumbs up

Și-am revenit. Cu gând de somn, dar parcă se lipește de mine? Am așa o baftă la melodii, de numa-numa! Tre’ să mă bântuie până la saturație când i se pune pata uneia să se lipească de mine – mare anatemă mi-ai trântit pe creștet, Bunule! O lipesc aici, poate scap de pacostea lălăitului, că-i păcat… așa frumusețe de jazz nu merită să fie fluierat de-un Bursucel, fie el și meloman… whistling

Probabil o s-o mai ascult o dată… și-nc-o dată… înainte de-a fugi la somn. Nu s-a schimbat nimic de ieri, mi-s setată pe același fus orar greșit. Sau poate o fi un sâmbure de adevăr în Teorema lui Zero și-oi fi eu acum în locul greșit?! I don't know

Ei, măcar vouă să vă fie ziua fără dileme, frumoasă ca o apă de izvor tivită cu verde! good luck big hug

Fie…

Mi-e sufletul răsfirat fărâme prin nisip de prea multă vreme. Nu mă mai doare gândul ăsta. Vrem – nu vrem, aparținem fără doar și poate unui Loc – m-am resemnat cu asta. Doar dorul de întregire mă mai sâcâie uneori. Ca acum… Mai devreme mi-a trecut prin minte că aș putea face un drum la Constanța. Am motive serioase, am timp la dispoziție, n-ar fi un drum bătut în dorul lelii. M-aș întâlni cu fiică-mea, aș revedea locuri dragi, poate am merge împreună la plajă… daydreaming

A fost suficient să gândesc asta și iar s-a pornit Ploaia în perdea cu ropote, să nu care cumva să-mi treacă aversa neobservată… Apoi m-a plouat cu melancolie… Mi s-a făcut dor de diminețile de vară în care Bună dimineața! mi-era dată de semnalul sonor inconfundabil al RadioVacanței … dimineți în care îmi dădeam silința să evadez cât mai repede de-acasă, să-mi prind Locul liber pe plaja de lângă Hotel Parc. Pe-atunci era privit cu alți ochi Litoralul Românesc… thumbs up

Acum sunt doar amintiri și celebrele turiste suedeze, și Locul meu, și nisipul din filele caietelor, și bronzul care-mi dădea de gol escapadele dimineților de vară… Da-s amintiri dragi, pe care probabil le voi depăna nepoților care niciodată nu vor ști că Plaja de la Hotel Parc n-are pereche pe potrivă niciunde. Nici măcar în Florida… Alung Melancolia cu  și-i promit că îi voi găsi tovarăși de joacă în Caraibe cu prima ocazie. Uite, în Martinica, de exemplu… idea

fonds_marins_de_martiniqueSursa foto

Nah, c-am visat iar cu ochii deschiși, fi-mi-ar fusul orar de râs!  De ceva zile bune realizez că am o problemă majoră cu Moș Ene de România. Din obișnuință mi-am făcut o cafea – mă voi bucura doar de învăluire în aburii ei, c-altminteri iar fuge Moșul ăsta urâcios de mine. Parcă vezi că mă pune să număr peștișorii de pe fundul Mării Caraibilor. d'oh

În fine… vă las cafeaua aburindă pe măsuță. Cu tot dragul și gând de zi cu soare ca un zâmbet! coffee happy

Caut Titlu

AfarăLiniștea s-a însoțit cu Întunericul. Ea e Regina acum… Din vreme în vreme înăbușă mici revolte – ba un hămăit nervos de câine, ba un scrâșnet irascibil de roți tocite în sărutul asfaltului, ba huruit de tren… Mdea, bine că mă prinde trenul iar neadormită…

Începusem să scriu Jurnalul. Hai să recunosc – de fiecare dată când mintea mi-e populată de prea multe gânduri aleg asta. E mai simplu parcă. Și punctual. Mă obligă să le disciplinez cumva. Uneori se mai impune necesitatea milităriei gândurilor.  timeout

Voiam să dau vina pe fusul orar. Cineva trebuie să dea socoteală pentru nesomnul meu, nu? I don't know

Voiam să spun că am grădinărit. Mi-am luat pământul cu forța de la Carrefour cu o săptămână (sau două?!?) în urmă. L-am uimit amuzat pe Casierul de atunci când i-am zis că mă împroprietăresc, nah! Ieri am defrișat terenul de pir. Chestie anevoiasă, zău! N-am văzut în viața mea așa rădăcini! Și – pe cuvânt! – am lucrat cu spirit de răspundere. Fără să contorizez timpul dedicat distrugerii culturii înfloritoare a pirului. Tenacitatea și determinarea mea l-au uimit până și pe Responsabilul de la Căminul alăturat. Ați avut vreodată parte de Galerie atunci când ați meșterit ceva? Nu știu cum vă pare, dar în mine înflorește atunci o nevoie de bășcălie care crește exponențial cu timpul pe care mi-l acordă Onorata Asistență. […] Nu mai spun decât că mă declar net mulțumită. Deja am solicitări pentru alte defrișări de pir. Și – ca un profesionist veritabil ce mi-s – vă spun că sunt în măsură să negociez la sânge la capitolul colaborare. Păi… mă respect au ba? don't tell anyone

Aveam de gând să povestesc despre incidentul din 335. Uite, din cauza lui mi-am luat eu (tot de la Carrefour, cu dată certă ieri) saltea de plajă albastră. Nu, nu plănuiesc o deplasare la Băltoaca Sărată. Să vreau și n-am cum! Vinovată e sintagma din spate liceu… pe care mi-a amintit-o involuntar un duduiț care a făcut probabil febră globulară tot uitându-se la subsemnata. Cred că-i tare anapoda să n-ai altă linie de orizont în afară de un Bursucel recalcitrant la ajutorul oferit cu noblețe. Cine știe ce compasiuni o fi stârnit silueta-mi filiformă? Ce resort interior o fi trezit în el bunul samaritean numai Bunul știe! Dar eu am simțit așa o nevoie să arăt că bursuceii – indiferent de talie – n-au, dom’le, nevoie de ajutor! Păi ce? O dată mi-am cărat eu singurică sacoșoaia?! Tot ce sper e să nu care cumva să rămână duduițul cu vreo traumă.  Și nu e vina lui, dar eu tot mă gândesc încă la muzeu. Și la Păzea că mă pornesc! Așa că mi-am luat saltea, am pus ganterele și extensorul la vedere. Hai, Gegelutz, că mă apuc și eu de sport la modul serios! Să se vadă mușchii prin pânza topită, să știe populația că mi-s rudă cu Hercule, să nu mai trec prin chestii stânjenitoare… d'oh

Mai voiam să vă spun că am terminat cu bine Experimentul! Mi-am ispășit (auto)pedeapsa și (m-)am scăpat de eliberarea condiționată. Mdea… mai am încă Gratii la fereastră, dar astea sunt acum doar parte din decor. Grație ăstei bucurii am reușit să surprind o încercare de evadare. Din mers… winking

Frumoasă tentativă, nu? Numai bună de urmat…

Așa că azi vă îndemn să evadați în frumos! Pun la-ndemână fărâma de soare și verdele… good luck happy

Ehe! A ajuns Moș Ene și la mine… Greu, Moșule, greu… big hug

C(l)auza

Nu există remediu pentru efectele diferenței de fus orar…

Guess who said that? big hug

E ca și cum Moș Crăciun – pus pe șotii, să fie-n ton cu mine – a decis că dacă tot am rămas hăăăt, la 5 ore distanță de cei dragi, măcar să-mi facă bucuria și să mă scoată la plimbare-n lume peste mări și țări… Să mă conving de-a binelea că Există! Deși de data asta n-am cârcotit, zău! Nu-ș ce-o fi fost în mintea lui… 😳

Ca intenție – nota 10! Cu Plus, că-mi place când găsesc Certitudinea și pot trece liniștită la Next Question! 😉

Ca grijă… ooof… Moșul cred că e obișnuit cu sacii consistenți – așa că o cantitate neglijabilă ca mine a fost ușor de trecut cu vederea uitat pierdut cumva în vânt  – 🙄 – ufff, că nu găsesc exact termenul care să definească motivul pentru care m-a… rătăcit aici…

Se cam potrivește, nu? Liniște – poate prea apăsătoare uneori… Nori – straturi de gânduri peste gânduri, peste alte gânduri! Și din vreme-n vreme Pete de azuriu! Partea asta-mi place! 🙂

Ah, plus buclucul în care m-a băgat diferența asta de fus orar! Mi-a dat serios programul peste cap, de-am ajuns să nu răspund peste zi la telefon… Eh, alt bucluc, că intră prietenii la idei și li se ițește în minte gândul zborului peste Băltoaca și mai mare, și mai sărată, de-i zice lumea Ocean! Cui îi faci așa plocon, Moșule? 😳

Și-am zis în gând doar cu speranță – nu, nu cu supărare, că Prietenii-s mereu bineveniți! – Sărbătorile se petrec în familie, Moșule! Lângă Bradul de-i înconjurat de pași mărunței și tropăitori… Lasă-i bucuria mânuțelor întinse spre crengile ce-au rodit fructe minunat colorate, clopoței, fundițe și beteală! Că-i doar o dată în an… și-i păcat să-ntorci mânuțele spre ușă și să înunzi bobițele de smarald… Mai bine fă o magie, Moșule, că am un dar pentru tălică, ehe! Să vezi ce zâmbet mare ți s-o desena în barbă! 🙂

Ei, uneori pot fi convingătoare când pritocesc un contract… Sunt bine, sunt acasă, doar mi-e cam somn… Da-mi piere de fiecare dată când reascult Darul promis Moșului! 

Și-acum… Să vă fie Sărbătorile așa cum vi le doriți, alături de cei pe care îi iubiți… cu liniște și armonie, cu împăcări și bucurie! Și pentru că-mi pare c-ar mai fi un pic de loc, o să strecor și cu un pic mai mult noroc!  good luck rose

big hug