Arhive etichetă: Goethe

De gustibus…

Motto:

Vedi Napoli e poi muori! (Goethe)

napoli1

Sursa foto

Fără îndoială, dac-aș arunca un care-i locșorul ce v-a furat fără drept de apel inima? probabilitatea să aud despre una și aceeași locație ar fi infimă. Da, răspunsurile ar fi mai repede rezultatul combinărilor de n luate câte kI don't know

Diversitatea – ăsta e tot farmecul, la drept vorbind!

Uite, eu aș zice Paris într-o primă instanță. Nu pentru că e orașul îndrăgostiților, ci pentru că de fiecare dată i-am descoperit altă și altă fațetă. Parisul merită să fie descoperit la pas și nu în grabă. Apoi… apoi mi-aș aminti de Marea Nordului, Explozie aurie de Lumină și Arc de Curcubeu, Verde (mult verde) pigmentat pe ici pe colo cu acoperișuri grena așezate peste albul caselor, alternând cu un albastru marin unduitor. Așa știe să te-ntâmpine Norvegia și să te prindă în plasă… Și când mă prinde ceva, e garantată întoarcerea! Inspir praf de dor și n-am scăpare… daydreaming

Azi… azi îmi spunea un  bun prieten că nimic nu se compară cu Napoli. Aș fi vrut să-i văd expresia feței, incitată de exaltarea din vocea-i care căpătase parcă un altfel de accent, ca și cum integrarea în peisaj venise instant, insinuându-i acel dulce acasă.

Hai, măcar promite-mi că-ți faci timp să arunci o privire peste frumusețea asta de oraș! Nu e cu nimic mai prejos decât Parisul!

Măcar atât! ar fi venit completarea din parte-i, că doar nu ne cunoaștem de azi-de ieri. Hehe… nu doar atât! – din rostogoleala aia de cuvinte cu repeziciune caracteristică italienilor sadea (că doar am văzut eu în filmele italiene ce debit au! tongue) am reținut că Napoli își are chiar și imnul propriu. Să-l auzi pe Massimo

Ehe, cum își mai iubesc napolitanii ăștia Orașul, dom’le! mi-am zis eu după ce am verificat versurile cântului de slavă. N-am respectat recomandarea Massimo (Ranieri) – eu am ales Altceva! Pasiune și voci de milioane…

Ei, cumva mi-am onorat promisiunea, nu?! happy