(…depus regulamentar online, semnat electronic Bursucel :smile:…)
Hai să recunosc – de-aproape un an viața mi-i strâns legată de Laptop… Cu fire nevăzute – motiv pentru care nu reușesc să le retez neam! Să nu credeți că asta nu mă revoltă! Sau că am stat cu mâinile încrucișate, așteptând Minunea! Nuuu – am pus zăpădă peste ele, cu gând să le fac casante, am turnat cafea aburindă, în speranța că le-oi topi și-i gata trebușoara! 😎 Nici asta n-a mers! Doar mi-a ridicat în cap o părticică de Canadă, care-a găsit de cuviință să-mi pună sare de lămâie în cafea… 😐 Urâcioasă creatură! Atunci, mânată de un ciudat simț al conservării – de care, cu rușine și părere de rău, constat că nu reușesc să uzez în alte circumstanțe – am invocat Firele și-am stat cuminte acasă. 😛 Acasă ăsta… e doar locul unde eu și Măria-sa Laptopul ne-am ancorat într-un static-enervant Azi, dar e totuși o fortăreață de nădejde la nevoie- un pic mai mult decât nimic… 😉
Ieri Firele mi-au dat rău de tot peste nas! M-au pus în fața faptului împlinit și m-au obligat să dau socoteală pentru toate cârcotelile mele la adresa lor! Apoi au pornit o numărătoare inversă, pornind tacticos de la 10800… Tic-tac! Cap ou pas cap? 😀
Mă pedepseau, vezi bine, pentru graba de care dădusem dovadă la plecarea din birou! Prostie, așa au catalogat-o! Și-mi șușoteau numărând Firele astea cam așa – Îți iei inima în dinți au ba? Știi bine, la sfârșit el, Laptopul, te va părăsi și vei rămâne singură! Știam că nu e glumă și mă chinuia cumva gândul. Prea m-am legat de lumea asta… E simplu, poți repara, știi bine! mă îndemnau iar Firele. Ce era de făcut mi-era clar… doar că nu prea-mi plăcea perspectiva… Am zis cumva că nu-mi place să deranjez? O mai zic o dată! Deci nu-mi dădea inima deloc ghes să-mi deranjez colega de serviciu și s-o târâi spre birou doar pentru un amărât de alimentator, uitat în graba plecării… Amărât, zici? E hrana Laptopului! O să moară de foame după ce isprăvesc și aste 360 de numărat! O să te plângi apoi că te-a lăsat! Dar cine a iscat povestea? 👿
Firele astea sunt mai puternice decât credeam! Și mai urâcioase decât… Lasă! Ba nu! Nu mi-aș putea lăsa Laptopul să mă lase! Așa că am pornit spre Stăpâna Cheilor și Cartelei de Acces, i-am spus oful și-am făcut pe plac Firelor. Femeia m-a privit blând, mi-a zâmbit și… uite-mă-s mână în mână cu dragul de Laptop, veselă nevoie mare că-i viu și nevătămat! Că doar nu se făcea să-l las să fredoneze ca la-nceputul melodiei ăsteia… 😉
Trag linie la bilanț și e clar că iese dependența pe plus! Spuneți-mi că nu mi-s singură în situația asta, că dau faliment de rușine! 😳
P.S. Și-nainte să trag oblonul pun zâmbete de zi senină la bătaie, că doar n-oi sărăci din atât! 🙂
Bursucel's Blog 