Arhive etichetă: iarnă

Stări

Mi-s eu cantitate neglijabilă. De-asta cred că mai tot ce e legat de urâciunile iernii nu mă doboară cu una, cu două. Greu se găsește o chestie care să-mi impună poziția orizontală și să-mi dea prea mari bătăi de cap. De obicei mi-s mai tare chiar și decât gripa aviară, de exemplu. Asta când e Bunul pe fază. Că dacă are cine știe ce altă ocupație și mă scapă din vedere… d'oh

Pentru 24, de exemplu, îmi trecuse inițial în agendă o cafea aniversară. Le așezase pe toate ca la carte! Adică părea că nimic, dar absolut nimic nu poate contramanda evenimentul… O singură chestie părea că îi scăpase Bunului din vedere – un pui de Hapciu mic-mic de tot! Așa-mi închipui eu că trebuie să fi fost, că de era ceva de luat în seamă cu siguranță că mi-ar fi dat un bobârnac de luare-aminte și scăpam de năpasta zilelor numai ce trecute. no talking

Acum, când evaluez stricăciunile iscate de cele 4 zile, ies totuși pe plus la capitolul prieteni. Fiindcă dacă în primele 2 zile m-au lăsat de capul meu s-o fac pe urâcioasa și să trec pe lângă ei în viteză, păstrând distanța impusă de mine cu un categoric Nu vă apropiați, am o răceală/gripă/viroză sau nu-ș ce-o fi, dar o vreau ținută numai pentru mine!, în a 3-a zi – când n-au mai dat nas în nas cu mine – mi-au ignorat avertismentul pur și simplu! E drept, în ziua aia n-am mai fost eu… Am fost una cu așternuturile toată ziulica, fără drept de apel. Unde mai pui că a fost prima zi în care am lipsit de la birou! Cred că asta i-a făcut așa curajoși… În fine, peste zi mi-au dat pace, dar pe seară m-au invadat vizitatorii ba cu supă, ba cu vin roșu, ba cu țuică de prună, ba chiar acum pot să spun că am și apă de la izvorul de la Ghighiu… Apa asta cică ar fi tămăduitoare, așa mi-a zis vecinul de mi-a adus-o! Așa m-a convins s-o beau – acum păcatul lui să fie de m-o fi păcălit, dar de vreme ce mi-s pe picioare acum, fără somn și cu chef de scris… e ceva, nu? Mie-mi dă așa o stare de-mi zic că Gata, ce-a fost rău a trecut și poate mâine azi o să revin și eu la parametrii normali! Cum-necum, mi-a revenit zâmbetul! 🙂

Ba chiar am avut starea să-mi verific corespondența… Și la vederea pozelor cu Oceanul mi-am zis că stările mele și-ale lui ar cam semăna de data asta, că doar apă la apă trage…

Stările din zilele astea mi-au amintit că mai presus de orice termene-limită, de priorități de agendă, pe primul loc ar trebui să troneze braț la braț Sănătatea și Prietenii. Fără ele nu-ș ce ne-am face! Vi le-aș da în dar de-aș putea… Cu tot dragul! big hug

P.S. Un gând ce zbârnâie ca o albinuță nu-mi dă pace neam! Și dacă Bunul l-a ignorat cu bunăștiință pe Hapciu cel mic?! bee

Re(ve)lație

Prin 2007 un Cineva exasperat de cereri care se băteau cap în cap – rezonabile precum nuca în perete 🙄 – îmi trimitea via messenger un videoclip care trebuia să-mi atragă atenția asupra stării de fapt. Și chiar de eram între ciocan și nicovală – în aceeași ceață, că nu-i de colo să lucrezi cu un informatician – videoclipul ăsta tot mi-a smuls mai mult decât un zâmbet… 🙂

Ce-i drept, până anul ăsta Bunul n-a vrut neam să mă lase să văd și eu un Pom care face ciori. Până-ntr-o bună zi când n-am avut de lucru și mi-am aruncat privirea pe fereastră… 😯 Și l-am văzut de la depărtare în toată splendoarea! Plin de ciori, plin-plin de ziceai că încă un pic și-i la pământ! Și nu era doar unul… hypnotised

Bizar sentiment…

Acum îmi repet în gând că fiecare lucru își are vremea lui. Că azi va fi soare și că pot spera să nu mai văd rămurică de Pom care face ciori până la anul ce vine. Așa că – luni fiind – dau griul la o parte și pun o fărâmă de curcubeu. Să-nceapă săptămâna cu un zâmbet! 🙂

Jurnalul unei femei simple – 15

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 08.02.2014 ora 16:15

Afară … în sfârșit – e lumină! Albă, caldă și veselă. Pe sub fereastră trec fel de fel de oameni și mașini – e vânzoleală cum n-a mai fost de ceva vreme. Aș spune chiar că e o zi de iarnă plăcută, care mai că mă îndeamnă la o mică evadare din casă. Dar nu, de data asta amân ieșirea – acum e vremea evadării în virtual… 😉

Mă gândesc … la alb. E atât de simplu de murdărit… Gândurile altora pot întina puritatea gândurlor tale. Ca și zăpada – urmele de bocanci o transformă din alb în gri. Hmmm… am eu ceva cu gri-ul, asta e clar! Realizez că al meu ori alb, ori negru! nu e tocmai ideal… Uite, îmi presar cenușă pe creștet (ufff, până și cenușa e gri, mama ei de treabă!) și recunosc – eu recomand oricui moderația, dar nu reușesc să o aplic. Nici în muncă, nici în sentimente… Gândesc că sunt un lup moralist… 😕

Din locurile de unde învățăm … ei, ar fi simplu de le-am ști locurile astea. Deseori ni se întâmplă să credem că știm să ne descurcăm într-o anumită situație. Simulare de incendiu… M-am lămurit cum mă descurc în condiții de criză – încă-mi caut locul de unde pot învăța. Până-l găsesc mă bazez pe verdegood luck

Sunt recunoscătoare pentru … că e sâmbătă. În fond nu e o rușine să fii recunoscător pentru lucruri simple… 😉

Din bucătărie … chiar dacă miroase a ceapă, a gătit Dan și pentru mine. Mai mult ca perfect! Merită savurat meniul! thumbs up

Cu ce sunt îmbrăcatăbumbac bleumarin, plăcut fin… Cred că e cea mai faină achiziție pe care am făcut-o în ultima vreme – ceva care-mi vine ca turnat, cum rar mi se întâmplă să găsesc. Are o atingere plăcut-catifelată, ca mângâierea unei persoane care te iubește… 🙂

Citesc … aș fi spus nimicuri, dar nu e corect. Fiecare rând așternut are importanța lui. Citesc gânduri așternute de alții… Frumoase, aș putea spune cu mâna pe inimă… big hug

Ceea ce aștept (sper) … cumva imposibilul. Știu, e greu să fiu înțeleasă de cei din jur uneori. Poate pentru că nu vorbesc aceeași limbă cu ei?! Sper doar să nu mai fiu judecată superficial. Știu, pentru unii asta este o cerință greu de ingeratsigh

Ce mai meșterescîncă nimic. Încă n-am starea necesară… Am învățat de-a lungul timpului să fac lucrurile atunci când starea de spirit mi-o permite. Altminteri, e pierdere de vreme și energie… I don't wanna see

AscultAerosmith – Cryin… îmi place și melodia, și videoclipul… Pentru asta ar trebui să-ți mulțumesc, Kamy! rose

Unul dintre lucrurile mele preferate … numai ce a trecut – a venit și apoi a plecat blonda de soră-mea… Îmi place să-mi fie în preajmă oamenii dragi. E sărbătoare de zâmbet atunci… party

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … poate upgrade… poate… cochetez iar cu ideea de roșu. Doar cochetez, încă nu mi-s sigură de pun în aplicare au ba ideea… 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Iar nu m-am putut hotărî cărei imagini să-i acord prioritatea… fiecare din ele are un ceva aparte care m-a impresionat. 😉

Să fiți veseli, calmi, să depășiți incertitudinile cu zâmbet cuminte și să vă însoțească mireasma suavă a zambilelor…

Cam așa aș rezuma eu urarea de

Toate cele bune, dragilor! big hug

Jurnalul unei femei simple – 11

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 08.12.2013 ora 03:23

Afară … din sursă sigură spun că e friiig! Am cam înghețat azi, ba în parcarea de la Carrefour – de data asta ăl din Chitila – ba la întoarcerea acasă. Luna… pe cerul clar-clar părea o unghiuță. Am înghețat admirând-o, dar a meritat! 😉

Mă gândesc … că ar trebui să nu mă mai gândesc la multe lucruri. Poate așa mi-ar fi mai simplu. Poate… N-am siguranța că aș fi mai liniștită însă. Și mă mai gândesc la faptul că toaaată viața mi-am cam bătut cuie în talpă gândind. Pentru un cineva care tooot gândește și despică firul în 444 ar trebui să mă simt înțeleaptă. Gândesc totuși că nu-s… altminteri nu m-aș avânta să dau replica, indiferent de urmări… ufff, tre să mă mai gândesc și la asta?! 😕

Din locurile de unde învățăm … buuun, hai să vorbesc azi de practică. Că nimic n-are un impact mai puternic decât izbitul capului de pragul ăl de sus… Printre perdeaua de stele verzi vine Revelația! Și ce de concluzii mai traaagi, ehe! Că nu degeaba se zice Tot pățitu-i priceput!, nu? 🙄

Sunt recunoscătoare pentru …că mai nou iar e încântată fiică-mea că nu-s o mamă ca toate celelalte. Și că nu o mai enervează când lumea mai repede înclină să creadă că-s soră-sa mai mare. Acum, sincer, nu știu în ce măsură o fi de-adevăratelea și mândră de mine, dar tot e ceva că nu-mi mai cere să mă înregimentez în formația mamelor tradiționale. Nu de alta, dar nu mi-a ieșit niciodată asta și chiar era frustrantă revendicarea. 😳

Din bucătărie … mmmm, mi-am văzut dorința împlinită. Plus mirosit! Mi-era dor de somon cu miere și muștar Dijon. La cuptor… Nu zic mai mult, că-mi bat iar cuie în talpă! don't tell anyone

Cu ce sunt îmbrăcată … peste… am tras un pulover roșu, să mă protejeze el de aerul rece de-mi vine prin fereastra deschisă. Exact, scriu și fumez! whistling

Citesc Fumatul poate să ucidă! Asta scrie pe pachetul meu de Rothmans… Mă-ntreb când va scrie pe sticlele de băutură Alcoolul poate să ucidă! ? Sau pe ambalajele alimentelor bogat împănate cu E-uri care mai de care mai ucigătoare? Și-mi zic Bine că au avut decența să scrie doar pe pachetele de țigări mesajul. Altminteri dădea serios paranoia în populație!  alien

Ceea ce aștept (sper) … să am vreme și starea necesară să scriu Prefața cărtișicii… Am promis și-i datorie curată! Și mai sper să trec cu bine de ziua de Luni. Vineri n-am tăcut deloc când noul manager mi-a demonstrat că nu prea știe cum merg treburile în firmele pe care le administrează în scurtele ore când își face apariția pe la birou. Și – pisici! – mi-am ieșit din fire și i-am răspuns, că prea emitea pretenții nefondate. Și-am zis cu voce tare ceea ce alții probabil doar mormăiau în barbă. Mdea… posibil să mă coste asta, nu? d'oh

Ce mai meșteresc … o să-mi pregătesc camera de sărbători… așa, pentru orice eventualitate… Fac niște fulgi de nea, un fel de steluțe albe. Mi-amintesc că-ntr-un an am făcut așa ceva pentru birou… le-a prins vara lipite de geam… apoi toamna… 😆

AscultI remember years ago someone told me i should take caution when it comes to love… Impossible – James Arthur.  Bonus – Wake me up via Avicii. 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate … să privesc ninsoarea de la fereastră. Mă fascinează dansul haotic al fulgilor… mi-aș lipi și-acum nasul de geam fix ca-n copilărie, dar… Mda, îmi amintesc uneori că nu-i pot permite copilului din mine să-și facă nestingherit toate poftele. Nu-i corect, știu… 😳

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … o să-mi petrec timpul rămas cu fii-mea, că iar pleacă la Tulcea… Iar îi e dor de Otto al ei. Și cred că și purcelului de ea. Pot să spun că mă simt cumva vinovată față de el – știu că îi e bine unde este acum, dar la fel de bine știu că îi lipsește Ale a lui. E greu să mă împac cu gândul ăsta… 😐

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Tare mi-a mai plăcut peisajul ăsta… Și cum n-am reușit neam să descarc poza originală, i-am făcut un screenshot, am decupat-o apoi și gata! Dar tot mă frământă întrebarea De ce de la o vreme nu mai pot descărca unele poze primite pe e-mail? Acum ce bâzdâci o mai avea Yahoo Mail ăsta al meu? 😕

În fine… Să vă fie duminica plină de bucurie și zâmbet! big hug

Loc de joacă

Ei, da! La ora asta ar trebui să dorm, știu. 🙄 Doar că eu nu am somn! Mi-am luat lopățica și găletușa, că tot mi-a dat de lucru Dan… Și-am săpat… și-am săpat… Groapa asta de nisip e plină cu fel de fel de jucării! party Și-am găsit muuulte și de toate, zău… Poate că așa-mi mai abat gândurile un pic. Nu mi-s pe plac urâțeniile… Și nu, nu e politica struțului – e doar o modalitate de a mă bucura. 🙂

Să vă fie ziua frumoasă și senină! 🙂

C-a mea sigur va fi plină… 😉

big hug

P.S. … vă era dor de Zăpadă? 🙂

P.P.S. Adelinăăăă, vrei-nu vrei ești de azi Nășica pozei ăsteia! 😉

09:16 a.m.

Asta cred că era ora cea cu bucluc… Ceasul rău, deh… Am deschis iar fereastra laaarg, profitând că sunt singura sosită în birou și am  inspirat cu drag aerul dimineții… big hug

Turma de elefanți intrată fără veste m-a luat prin surprindere… nici n-am simțit-o! Eram prea absorbită de Alb și prea hotărâtă să-l păstrez cumva. Un minut? Două? Cinci? Cât or fi țopăit elefanții pe spinarea-mi, profitând de neatenție?! Asta nu mai știu… 🙄

Știu doar că am rămas cu amintirea primei Pături de Zăpadă aruncate peste umerii Colegiului. Asta o pun la păstrare aici, că-i loc sigur… 😉

Elefanții au plecat așa cum au venit, dragii de ei! Și-au zis că merit un pic mai multă culoare – un picuț de roșu în obraji, un picuț și mai mult pe buze… Acum, cu ditamai cana de ceai aburind, îl aștept cumințică pe Hapciu, că i-oi fi și lui dragă! 😳

Așa că până una-alta vă spun eu Sănătate! 🙂 Că sigur o să aud urarea asta în ziua care vine… 🙂

În oglindă

Ziceam eu odată că Nu mi-s perfectă… Critică și (mai ales) autocritică, poate prea meticuloasă, poate prea obsedată de ordine… De vină e zodia, pe cuvânt! 😀

Și ca orice om imperfect am un viciu – țigarea. Știu – urâtă treabă! Zilele astea am auzit de nu știu câte ori  acel Fumezi cam mult!… am recunoscut că e adevărat și… mi-am aprins o țigare!

Halal…  rușine să-mi fie!

Așa că mai devreme am hotărât să fac ceva

Și în ordine am început cu 2 mere, apoi o grefă roșie și o bomboană de mentă – ceva într-atât de mentolată de am zis că s-a mutat iarna la mine în gât… Urmare firească – ceaiul de fructe de pădure – fără zahăr (acru-acru)! Apoi iar măr, iar bomboană, iar ceai… Terminat și cutia cu boabe de porumb, dat gata și grefa… Hai că mai merge o bomboană și un ceai!

O să mă feliciți pentru toate astea, desigur, doar că nu știu cum să-ți spun… după ce termin de postat rândurile astea, îmi aprind o țigare!

P.S. Promit să le răresc… 😉

scuza

Bușteni

Ieri comentam la postarea lui Cristi că ajung la Brașov… ne-am oprit totuși la Bușteni, și trecem în așteptare Brașovul.

Obositor, cu fuga de ultimă sută de metri, cu fișe de magazie luate în ultim moment (cadoul meu de week-end), cu ghete total nepotrivite, dar ce mai contează? Important e că am evadat!

N-am simțit când a trecut vremea în tren… nu ne-a lăsat un maaare credincios care ne-a împărtășit cu o voce baritonală și un fain accent ardelenesc ofurile lui, cum e cu pastorul cel nou de la biserica… ete că nu știu cărei biserici apărute precum ciupercile după ploaie aparținea. Mare invenție și telefonul ăsta! Și mare ți-e grădina, Doamne!

Am suportat cu stoicism 2 ore și am refuzat să savurez o țigare în toaleta trenului… O să țin minte multă vreme chestia asta…

Dar a meritat… aerul de aici e tare plăcut și din câte am văzut acum pe seară nu am de ce regreta că am coborăt mai repede din tren!

Și gata cu euforia pe seara asta, mi s-a cam terminat pauza… 😀