Arhive etichetă: împăcare???

Motivație

Scriu pe fugă – pauză de cafea plus… nu mai spun ce! 😀

– Ai sacrificat Crăciunul pentru muncă???

– Nu! N-am avut ce sacrifica. 🙂

E o diferență între a mă lăsa dusă de val și a hotărâ ce e mai bine pentru mine. Îmi pot permite să dau din când în când skip…

Apoi… Dacă e să mă gândesc bine, Spiritul Crăciunului mă ghidează tot anul – dăruiesc doar pentru că îmi face plăcere, zâmbesc pentru că e setarea mea by default, îmi amintesc mereu că a fi bun nu e o rușine și că merită să fiu așa, chiar cu riscul de a primi catalogarea proastă.

Nu vreau să mă schimb… Nu vreau să mă privesc în oglindă și să nu-mi placă persoana pe care o văd – ar fi cea mai mare pedeapsă pentru mine. Dar îmi pot permite să renunț la unele lucruri sau evenimente prestabilite, funcție de prioritățile mele – îmi rezerv dreptul ăsta, chiar cu riscul de a fi judecată greșit de alții.

Uite… m-am trezit conștientă că este alegerea bună. În fond, îmi place ce am de făcut. Și-mi respect opțiunea de a fi altfel. Mai bine plină de contradicții – cam așa ziceai că mă pot defini…

P.S. Poți crede că melodia asta îmi sporește cheful de muncă? 😛

Multiplul de 3

Nu-mi plac certurile. Nici ideea de a fi în veșnică contradicție cu cineva… De aceea fiecare împăcare îmi aduce un strop de bucurie.

Sunt prea naivă. Pentru că-mi doresc o lume frumoasă, mă încăpățânez să cred că oamenii pot fi și buni. Dar în marea majoritate sunt orgolioși, temători să nu piardă avantaje căpătate numai ei știu cum, egoiști… Știu, am mai auzit – de fapt ăștia sunt oamenii normali.

Nu întotdeauna intențiile coincid. Nu când aștepți răsplată pentru un gest firesc… Până la urmă prietenia, amiciția nu le văd ca pe monede de schimb. Iar o împăcare ar trebui să vină din inimă, nu din colțurile obscure ale unei minți bolnave. Nu să fie multiplu de 3 – un fel de persiflare a minunii. Și să aștepți apoi plata gestului tău așa-zis mărinimos. Asta mă obosește.

Eu știu că dacă un lucru trebuie să se întâmple, el vine de la sine. Nu sub forma unui șantaj ieftin.

Pact cu D.?!?

Așa zi trebuie musai memorată! Ziceam eu ceva cândva de „piaza-rea”, materializată sub forma lui D.?!?

Ei bine, azi mai că nu am mers de mânuță cu ea! Ba mai mult… i-am admirat minunatul automobil (din interior) și am … savurat cafeaua împreună (în semn de eternă împăcăciune și pentru celebrarea victoriei împotriva dihaniei BCR care ne-a pus pe drumuri pentru 2 amărâte de carduri). Pe principiul „dacă-i bal, bal să fie!”…

Timp în care am aflat că:

1. Știe poporul că mi-s singură (via FB sigur, am verificat și am luat măsuri numai ce). Iar el – în calitate de purtător de cuvânt al mulțimii – a ținut să precizeze că pot conta oricând pe sprijinul lui (din bun-simț am refuzat politicos așa ofertă generoasă).

2. Climatul economic din țărișoara asta îi cam la podea, de-l calcă băncile cu bocancu’ (așa că am avut parte de un periat la adresa dorului meu de ducă pâââână hăt departe; recunosc că periatul ăsta m-a facut involuntar să-mi încrucișez fix 2 dește pe sub masă).

3. Legat de 2 strâns – cică dacă vrei să nu te mai frece la cap cu telefoanele zelosul funcționar de la bancă, amenință-l că te sinucizi! (testat numai ce și pare că funcționează, după lunga tăcere instalată la celălalt capăt al firului).

4. Lumea îmi simte lipsa și abia așteaptă să mă hotărăsc să ramân definitiv în Românica (asta era cam in dezacord cu 2, dar oamenii sunt deseori confuzi în afirmații, așa că m-am mulțumit să întorc un zâmbet de curtoazie).

5. Prezența mea a fost într-atât de benefică, încât trebuie reeditat evenimentul. Cu precizarea clară „cafeaua de dimineață”… (nu m-am umflat in pene, pe cuvânt!)

Într-un final ne-am despărțit cordial…. Slavă Domnului! Sau poate… Doamne ajută?!