Arhive etichetă: întreg

V

Uitasem… Tocmai eu, cea căreia din vreme în vreme cineva îi amintește că este posesoarea unei memorii de elefant… 🙂

Și totuși… Memoria este cea care ne joacă de cele mai multe ori feste. Aș putea pune pariu că nici măcar elefantul nu ține minte primii pași. Nu știu de ce în memoria colectivă stângul este pus pe calapodul strâmbului, iar dreptului… ehe, i se conferă atributul perfecțiunii.

Inechitabil, aș putea spune.

Drept – Stâng…

Bine – Rău…

Frumos – Urât…

Lumină – Întuneric…

Întregul n-ar exista fără stâng – i-ar fi ciuntită însăși noțiunea de perfecțiune.

Normalitate? Posibil, până dai nas în nas cu stângaciul – el e singurul în măsură să contrazică, să rescrie și să redefinească sistemul de referință. Cu stânga, nu cu dreapta! Ar putea privi eventual cu îngăduință grija dreptaciului de a respecta obiceiul pășitului. Și ar zâmbi ironic, amintindu-și de impactul superstiției. Pentru el nu e o problemă să acorde întâietate stângului la purcederea prin blidele împrăștiate pe drum. La drept vorbind fac și ele parte din decor. Ca și gropile…

Pot spune că stângaciului nu i se pare dreaptă uniformizarea. Dar încearcă din vreme în vreme, când îi este evidentă discrepanța, să se adapteze și el cumva. Stângaci, firește, altminteri cum?! Nici nu i-ar ieși perfect lucrurile altfel…

Nu e anormalitate, copil, e doar excepție… Ăsta a fost răspunsul dat la întrebarea încurcată pe care mi-a pus-o odată demult un pui stângaci, necăjit și puțin încruntat. Arc de cerc au desenat pistruii a zâmbet atunci. Nici acum nu m-ar lăsa sufletul să oblig pe cineva să facă altminteri de cum îi e felul.

Azi, cu stângăcia, i-am cam uzurpat locul Bursucelului. L-am lăsat dormind. Dacă aș privi peste umăr, probabil aș vedea cu coada ochiului un zâmbet. Bursucelul ăsta… nu, nu l-aș schimba cu nimic! Dar nici nu l-aș trezi acum.

Așa că urarea de

Bună să vă fie dimineața asta a asfințitului de an! 🙂

va fi semnată simplu Doina

P.S. V… uitasem de aniversare… WordPress mi-a amintit pe 28 decembrie de cei 5 ani trecuți cu rânduri așternute sub auspiciul stângăciei Bursucelului.

Bucurie (2 x 1/2)

(…Bucuria mea – Necazul lui Otto…)

Altă insomnie – de data asta de bucurie și-un pic de grijă, recunosc. Dar a meritat și va merita oricând – acum, când îmi știu zăpăceala de fată pornită în fine pe drumul Bucureștiului sunt fericită peste poate! Dar nu pot să dorm, iar am gânduri…

Trăznita de fiică-mea nu poate fără OTTO al ei!

El nu e complet fără EA!

E ca și cum îl lași în beznă, dacă îl privezi de prezența ei…

Două jumătăți

Știu, măi Otto, e curată ticăloșie!