Arhive etichetă: jurnal

Jurnalul unei femei simple – 21

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 10.09.2015 ora 21:35

Afară … afară mi-ar fi plăcut să fie soare. Eventual cufundat pe trei sferturi în Băltoacă sărată. Dar nu-i! Azi n-am văzut nicio fărâmiță aurie. Și-am tooot căutat-o azi, și-așa m-am agitat, fix ca o sticlă de șampanie preumblată prin hârtoape! Să nu-mi ziceți Fatăăă, s-a dus vacanța! S-a gătat vara, îi toamnă deja… Ai orbul găinilor sau ești iar în contratimp?! I'm not listening

Mă gândesc… că Toamna seamănă cu Luni! Mie, sincer, îmi sunt dragi copiii, dar ai Toamnei…. Vântul, de exemplu. Rece și urâcios. Cum l-o răbda sufletul să ciufulească bieții copaci? Sau florile… De freza mea – care încă un pic și-ar fi putut ilustra roza vânturilor – nu spun nimic, că s-ar găsi careva să mă acuze de subiectivism… Dacă dădeam azi nas în nas și cu Ploaia, celălalt plod al Mumei-Toamnă, nu-ș pe unde scoteam cămașa! Așa se zice, la figurat… Fiindcă la propriu, tot în rochiță de vară am plecat la birou dimineață. Acum mă gândesc serios că am cam intrat în belea dacă și mâine e la fel de… călduros ca azi. rolling eyes

Sunt recunoscătoare pentru… că Bunul a găsit de cuviință să-mi aducă în preajmă oameni buni. Și pentru că o tanti cu putere de decizie a intuit că în spatele răspunsurilor mele cumva țăcănite neobișnuite se ascunde un om de toată încrederea și responsabil. Mai mult nu zic, cel puțin deocamdată, așa că… no talking

Din bucătărie… pot să aduc niște brânză de capră și niște roșii. Mai era și un castravete rătăcit, bietul… Aș putea spune și bătrânel, așa că pe ăsta îl las deoparte. Mai pun fructele la bătaie, la nevoie… Struguri, prune și pere. Mai era și o bere uitucită de vreo câteva zile, care sigur rămânea intactă dacă nu ajungeam la paragraful ăsta. Acum estimez că n-o să-i mai duc grija după ce isprăvesc cu scrisul… whistling

Cu ce sunt îmbrăcatăAha, uite de-asta mi-e mie ușor rece… Gândesc c-aș fi fost în stare mâine să păcătuiesc dând vina pe bunătate de bere pentru un hapciu datorat rochiei galbene cu flori. Rochia asta e practică, e comodă, da’ nu prea ține de cald, recunosc… O vorbă din bătrâni spune că suferă baba la frumusețe, deh… blushing

Citesc … chestii care peste o lună nu-mi vor fi de folos. Riguroase. Scorțoase. Și stufoase precum o coadă de vulpe. Dar le citesc, că-i musai! Prefer musai în loc de trebuie, că am devenit alergică la trebuie ăsta… I don't wanna see

Ceea ce aștept (sper) … Să se așeze odată lucrurile în făgașul lor normal. Cel mai mare dușman al liniștii e neîncrederea. Cronofag mai e și scepticismul ăsta! Tocător de nervi… Și mai sper ca plecarea mea să nu fie ceva nefast pentru o terță persoană. Pisici, pot să dau vina pe bere pentru tenta asta de tristețe?! straight face

Ce mai meșteresc … Eh, n-am mai meșterit nimic de vreo… Am uitat de când, zău! Dar pot spune că n-am mai meșterit nimic de la răfuiala cu Nervul Sciatic! Majusculele ar trebui să arate doza de respect pe care i-o port. Asta totuși nu mă poate împiedica să îl fac de poveste și – mai ales! – principal responsabil pentru că n-am terminat Fularul Albastru promis. Sau Fulgii de Zăpadă… Dar măcar am o bucurie – dacă nu meșteresc, sus-numitul nerv mă tratează cu o dubioasă necesară prietenie. party

Ascult … Estas Tonne – Internal Flight. Seamănă cu Yanni. Liniștitor și profund. Îmi dă impresia că sunt pe țărm de mare, cu privirile pierdute printre limbi de foc. Parte e amintire a verii trecute. Sulina – ultima noapte. Și mi-e bucurie să am certitudinea că de data asta contemplarea nu-mi va fi curmată de jandarmii care voiau musai să fie siguri că plaja nu va fi înghițită de vâlvătaie! laughing

Unul dintre lucrurile mele preferate … să pot zâmbi în voie. Mi-s așa de urâte încorsetările, chestiile de conveniență sau încruntările… Ieri seară am mustăcit citindu-l pe Păunescu. Acum, amintindu-mi de asta, mi s-a făcut chef să citesc ceva vesel. Topârceanu să fie… daydreaming

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Adjudecat din start – Fiică-mea! Poate așa o mai îmbunez, că s-a luat de mine mai devreme fiindcă, într-un acces de inconștiență sinceritate, am dat curs imboldului (iscat de Aghiuță, probabil) și i-am spus că am decis să mai rămân la birou și pe ultima sută de metri. Pfiuuu, m-a cam beștelit! Dar măcar știu că a făcut-o din grijă și drag… happy

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

ContratimpDe duminică îmi tot doresc să așez poza asta aici. Acum florile îmi sunt dragă amintire. Doar busuiocul e încă verde. Probabil are mustăți… n-am avut starea să verific. Așa cum n-am încă starea să fac un tur prin virtual. Sau să dau frâu impulsului de a scrie ceva mai altfel. Gândesc că peste o lună lucrurile vor fi schimbate. Sper…

Până atunci… cu drag… happy good luck big hug

Jurnalul unei femei simple – 20

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 01.03.2015 ora 12:35

Afară … mi-ar fi plăcut să fie soare. Să fie zgomot de primăvară. Să-mi răzbată prin fereastra deschisă cascadă zglobie de râsete. De piticei. Afară e doar mohorât. Sunt zgomote, e drept. De mașini. Astea trec indiferent de e iarnă sau vară. Irelevant zgomot. Poate doar un scrâșnet nervos de roți ar mai rupe un pic monotonia. Dar asta e altă poveste… Așa cum tot altă poveste e covorul ce mi-a bătut dimineață în fereastră cu un original Bună să-ți fie dimineața, Fatăă! Până să răspund, a fugit Covorul… Să nu mă-ntrebați ce răspuns aveam, da?! 😆

zâmbet fără frontiereMă gândesc… că am eu soare în suflet îndeajuns! O părticică am prins-o într-un zâmbet și-i gata Mărțișorul! 🙂 Așa… ca o compensare pentru Out of service! pe care minunatul astru și l-a luat cu de la sine putere. Tocmai azi! Acum două zile și-a făcut treaba frumușel – a inundat în lumină orășelul, de-am umblat cu drag toată ziulica ba ici, ba colo. O minunăție de zi și nimic altceva! Soarele ăsta ar trebui să țină cont de faptul că Tulcea, scăldată-n auriu, are un farmec aparte. 😉

Sunt recunoscătoare pentru… obiceiul unora de a-mi tot da ghes în te miri ce… chestiuni. E drept, cârcotesc de fiecare dată și mă simt așa de nedreptățită când mi-s obiectul pisălogelii. 🙄 Dar azi trebuie să recunosc – fără cicăleală n-ajungeam eu acasă. Și nici de scris nu cred că se punea problema… Nah, că mi-s recunoscătoare! Bine?! 🙂

Din bucătărie… mama mă tooot îmbie de-azi dimineață cu te miri ce, de mă simt îndopată ca o gâscă ca-n copilărie. Diferența e că acum nu mai fac așa de multe mofturi. Și zău, nici n-am avut motive pentru strâmbat din nas – eu am învățat să nu mai dau la o parte zarzavaturile din supă, iar mama (trebuie musai să spun și asta) mi-a făcut printre altele o supă de găluște făr’ de cusur! ❤

Cu ce sunt îmbrăcată … ? Acum iar în pijamaua cu rățuște. Nu se face să dormi la prânz altcum! Așa zicea bunica de fiecare dată când încercam să adorm îmbrăcată în rochița care semăna cu un clopoțel. Despre pijamaua asta a mea îmi spunea cineva aseară că nu e pentru femei serioase! Așa o fi, măi, da’ renunț cu toată inima la atributul de serioasă și-l iau pe cel de zâmbitoare. Avantaj eu, nu?! 😉

Citesc … o carte despre Păsări din Delta Dunării. De-aseară citesc. Cartea le e dedicată năzdrăvanilor mei de nepoți. Deși nu e neapărat o carte pentru copii, mi-a încolțit gândul că uite, am încă un motiv de a merge la Cărturești. Vineri, 13… sparg ghinionul cu o carte pentru un pitic din Franța. 🙂

Ceea ce aștept (sper) … Să treacă timpul cu folos. Și febra musculară. Ieri am testat E-Fit. Aș putea da vina pe insistențele blondei de sor’-mea. Beneficiile ălor 20 de minute nu-mi lasă nici pic de speranță în a arunca mâța-n brațele altora pentru experiențele mele. Chestia asta cu electrostimularea încă nu am disecat-o, așa că nu știu să spun decât că ieri m-am simțit perfect. Ca după o oră de aerobic. Mă rog, o oră un picuț mai… altfel. Acum aștept rezultatul… o fi pitit pe după febra musculară… Ei, da’ cine-mi era vitează ieri?! 😆

Ce mai meșteresc … hmmm… am învățat să fac ghiocei. Seamănă cu aceia de grădină, cam la fel de mari. Dacă aș fi fost la București, poate aș fi meșterit zilele trecute. 💡 Pot invoca deplasarea ca pledoarie a apărării? 😕

Ascult … de ceva zile mai peste tot Sam Smith. I’m Not The Only One. Cel puțin ieri am auzit-o în 3 locații pe faleză. Măcar într-o privință mi-s de acord cu Sam. E de bine! 😉

Unul dintre lucrurile mele preferate … să ascult și să privesc. Simultan. E un fel de exercițiu de cunoaștere. În ultimele zile m-am putut bucura de asta. Oamenii sunt ființe fragile care deseori dosesc în spatele cuvintelor și a atitudinii pe care o afișează tristeți pe care le dezvăluie abia atunci când înțeleg că privirea ta a trecut peste voalul unui zâmbet pictat…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Plimbare. Cafea cu oameni dragi. Poate alte zeci de poze. Amintiri frumoase pe care să le păstrez până la următoarea revenire acasă. 🙂

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Timp pentru Carte

Jurnalul unei femei simple – 19

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 01.07.2014 ora 16:35

Afară … Vântul plimbă de colo-colo ramuri și frunze de Copaci. Ziua parcă nu se poate decide ce intensitate a luminii ar prinde-o mai bine, așa că se joacă de-a cucu-bau cu Soarele. M-am apropiat de fereastră să văd mai bine Cerul. Nori pufoși, în trepte, flotează pe o Mare azurie. Cobor privirea și dau cu ochii de Gratii…

Mă gândesc… la arest preventiv. Da, da… Uite, eu de două zile am ales să mă zăvorăsc în casă. De bunăvoie și nesilită de nimeni, pe cuvânt! Doar fereastra am lăsat-o larg deschisă… Trebuia să suplinesc nevoia de Aer cumva. Apoi m-am pierdut în Maci – asta e nevoia de Frumos… Acum mă gândesc cum naiba și-o suplini nevoile săracu’ bietu’ Sarkozy?! Sau mai nou Stavarache… Știu – câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia – poate n-ar trebui să îmi pese de ei! Ar trebui să revin la gândul care mă chinuie de ceva zile – cum naiba să fac pistilul macului să-mi placă și mie ce iese???

Sunt recunoscătoare pentru… Tutoriale. Nimeni nu se naște învățat și orice ajutor în sensul ăsta e benefic. Trec cu vederea chiar și peste vorbăria excesivă – important e că aflu ceva nou! Aș fi recunoscătoare și pentru picul de înțelegere acordat când mă prinde de nas dragul de creație. Că n-aș lăsa nepersonalizat nimic. Adică… dacă lucrez și număr de zor ochiurile asta înseamnă că nu pot răspunde altminteri decât cu o cifră, nicidecum cu o frază – ce frază?? – cu o propoziție simplă. Nu mai leg subiectul de predicat, Maestre!

Din bucătărie… mi-am luat punga de covrigei cu tărâțe. Nu-mi arde de gătit. Nici măcar de mâncat. Experimentez. Ce, în arest preventiv ai bucate alese la îndemână? Poți să gătești ce vrei tu? Acolo Covrigeii cu tărâțe și Ceaiul de albăstrele sunt rara avis…

Cu ce sunt îmbrăcată … ? Azi mi-s fan Bruce Willis. Maieu verde-smarald de la GAP. Eu îi zic PMP. Practic, moale, pufos… Singura chestie care nu îmi place acum la el e lungimea – nu prea e potrivită pentru experimentul meu. Pentru orice eventualitate (sau cârcotași, nah!) pun și-un trening la nevoie…

Citesc … încă Emil Cioran. Am ajuns deja la Viitorul scepticismului – pagina 187. Zice Naivitatea, optimismul, generozitatea le întâlnim la botaniști, la specialiștii în științele fundamentale, la exploratori, dar niciodată la oamenii politici, la istorici sau preoți. Aici mi-s complet de acord cu Autorul. Pe pagina anterioară îmi pleda despre Necesitatea minciunii

Ceea ce aștept (sper) … e o Veste Bună. Pe-aia proastă am primit-o un picuț mai devreme. Cred că așa e și în arestul ăla, fie el chiar și preventiv – veștile proaste le bat ca număr pe cele bune. Nedreaptă soartă…

Ce mai meșteresc? Flori. Variante de Maci. Unul din ei seamănă parcă a Bujor… Profit de timp liber – îmbin plăcutul cu utilul.

AscultOpinia Publică a lui Aurel Baranga. Și chiar îmi place – abundă în ironie, umor fin. E și meritul actorilor, evident! Radu Beligan – mi-e dragă vocea lui ușor cântată… Ion Lucian – hehe, merită să-l auziți cum trece el la măsuri radicale!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să experimentez în vederea obținerii lui mai bine! Totul făcut în joacă, altminteri n-are farmec…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … nu-mi fac. Mai e până vineri. Poate mă eliberez până atunci…

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Hai că între timp de-afară mi-a sosit prima veste bună!

Simona Halep s-a calificat în premieră în sferturile de finală ale turneului de la Wimbledon după ce a învins-o pe Zarina Diyas (Kazakhstan), scor 6-3, 6-0.

Ăsta da motiv de zâmbet! 🙂

Jurnalul unei femei simple – 18

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 12.06.2014 ora 23:35

Afară … ca să nu mă dezmint am aruncat văl de noapte. Sus-sus de tot Bunul și-a ornat grădina cu licurici și îngână ușor un cântec de leagăn pentru Somnorici… sleepy

Mă gândesc… ei, e o mică problemuță aici – nu-mi pot ordona gândurile! Zici că au fraternizat și luat lecții de la șuvițele mele rebele. Și pentru că nu le pot struni încerc să le ignor. Mi-e dor de un gând zăpăcit, care să-mi înveselească peste poate starea. Și-mi repet că sigur e pe undeva pe acolo, da-i pun piedică bezmeticele de-au provocat debandada! d'oh

Sunt recunoscătoare pentru… că încă mă plac copiii. Și asta denotă că mi-s pe-aceeași lungime de undă cu ei, da? Asta mi-i pe plac. Pun bile albe-n sac cu duzina la capitolul ăsta și mă simt al naibii de bine în pielea mea! thumbs up

Din bucătărie… dacă e să fiu sinceră – și-aș fi neam prost dacă nu aș face-o – uite de-aia m-am apucat eu să scriu astă seară Jurnalul! Să mă dau mare! Da da… să nu las nelăudată amintirea ziulicii în care am gătit. Supă-cremă de linte, chestia de care se îndoia o cineva că s-ar putea apropia. Și nu numai că s-a apropiat, dar chiar a și cerut a doua porție! Hai, știu, gurile rele ar zice când ți-e foame, mănânci și pietre! Ignor, zău, răutățile de genul ăsta și zic – azi supa a fost bestială! Să se consemneze, dom’le, că de ceva zile toooot gătesc! Eu, Bursucelul… Și gătesc mâncare, nu bradul! Parcă vezi că mâine-poimâine mă și îngraș!  whistling

Cu ce sunt îmbrăcată … rochie roșie cu flori albe – încă-mi mai vine, așa că o să profit de ea câte zilișoare s-o mai putea. Deși… uite, mi-ar fi plăcut ca rochia să-mi fie albă cu maci roșii. Da, știu, exagerez cumva cu macii… Da-s frumoși, cui nu-i plac? Și-atunci… dacă vedeți o rochie cu maci, dați-mi de veste – eu nici n-am văzut și nici răbdare să caut nu prea mai am… blushing

Citesc … mi-s setată pe știți voi cine! Setată am zis? Corectez cu blocată,  că deja m-apucă jalea. Nu-ș ce blestem o mai fi și ăsta?! I don't know

Ceea ce aștept (sper) … să fiu dezlegată de vraja asta ce nu mă lasă neam să trec de Ispita de a exista a  lui Emil Cioran. Visez la tomurile pe care le-aș putea parcurge de-aș trece odată și odată de hopul ăsta! daydreaming

Ce mai meșterescpăturica lui Mihăiță. Pe care o voi termina înainte ca el să atingă vârsta majoratului. Nah, că mi-am luat marja de rigoare! Bine că el încă nu știe care-i termenul de finalizare pentru proiectul ăsta… hee hee

AscultFamilia Chiț-Chiț a lui Ion Pas. Ascultăm. Eu și Clara. M-a păcălit și-n astă seară să doarmă la mine. Așa că mi-am zis că nu i-ar strica o povestioară frumoasă. Nici ei, nici mie! winking

Unul dintre lucrurile mele preferatesă mă joc. Indiferent ce-aș avea de făcut, îmi iese perfect dacă o fac în joacă. pe cuvânt! happy

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ei, la capitolul ăsta mă cam încurc. La ce bune sunt planurile neduse la bun sfârșit? Apoi, parcă am mai spus-o odată cred – la ce bun să-ți faci planuri? Dacă n-ajungi în târg, ce rost are să-ți faci socotelile acasă? Deci, fără planuri pentru week-end – e mai cuminte așa… Urez în schimb altora Petrecere frumoasă! party

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Privind zilele trecute Roata asta mi-am zis că e mare lucru să te simți la înălțime zi de zi, fie că ești în vârf sau la baza piramidei. Știu că nu e ușor, dar sunt sigură câ nu-i imposibil. E nevoie doar de un strop de îngăduință față de tine însuți… winking

Jurnal de Haos

Mdea… I-am zis de Haos. N-aș ști cum altminteri să definesc nici ziua, nici starea-mi de acum. I don't know

Privesc ceașca de cafea aproape terminată. Cafea făcută cu ochii mai mult cârpiți, cumva soră cu aceea de dimineață. Ațipisem. Peste zi a fost cam tot haos. De-ar fi să-mi compar activitatea de azi aș asemui-o cu rezolvarea unui puzzle. Unul cu muuulte piese lipsă. Așa baftă numai eu pot să am! Sau poate, mă rog, or mai fi câțiva pe lângă mine, dar nu-i știu eu?! În fine – stat peste program, obosit ochii regulamentar, venit acasă stropită de ploaie și moleșită. Tot regulamentar!

Când mi-a sunat telefonul cred că eram în starea numai bună de somn. Legănată de vocea caldă de la celălalt capăt de lume am ațipit de vreo 2 ori și-am gafat cam tot de-atâtea ori. Sau așa sper! Ei, aflu eu data viitoare. Acum știu doar că am confundat Parisul cu Nufăru și băieții mei din Franța cu elevii de pe vremea când eram tot frumoasă și deșteaptă – sîc! tongue –  dar tânără ocupantă a scaunului de la catedră. Ei, tot despre copii era vorba, măcar atât am realizat și eu în somnoreala mea…

Apoi a urmat Somnul. Și-ar fi continuat, bietul de el, de nu îi puneau bețe-n roate ușile trântite ostentativ. Haosul m-a adormit, ete tot el m-a trezit! De vreme ce laptopul mi-era deschis, mi-am zis De ce nu? La drept vorbind, în ultima vreme l-am folosit mai mult pentru muncă și mai puțin pentru a-mi colora timpul. Așa că mi-am zis că e vreme de blog. Că doar e sâmbătă mâine și pot bântui în voie fix pe unde vreau. Sau pe unde nimeresc, că de multe ori am aterizat unde nici cu gândul n-am gândit… don't tell anyone

Eh… nimic nu s-a legat azi… Din colțul lateral dreapta ceva cu sclipici mi-a făcut cu ochiul. M-am ridicat și mi-am luat lucrul început luni. Cică dacă începi un proiect lunea, merge ca unsă treaba! La mine cred că e unsă clar și-alunecă de numa-numa! După 4 rânduri lucrate m-am oprit și l-am privit amuzată. Noroc că împletesc repede – poate puloverul ăsta mi s-o lipi de piele mai repede decât cel albastru. Mai privesc odată lucrul – firul e apropiat de culoarea somonului. Combinat cu fir de lurex(?!?) roz-moviu! Hmmm… Eu și sclipiciul – unde mi-o fi fost mintea când m-am lăsat convinsă de colega mea de birou și mi-am cumpărat sculurile astea?! Încă nu mă dumiresc… și încă am dubii legate de-mi va plăcea au ba cum mi-o sta împodobită cu el. confused

Da… ăsta a fost momentul în care m-am apucat de scris… s-au legat literele cumințele, dar parcă lipsește ceva. Am starea de … n-am stare – sunt parcă un arculeț întins la maxim. Aș face de toate și parcă nimic. Cum spuneam – mi-s cam în plin haos și nu mă pot hotărî ce și cum e prioritar. Bine măcar că mă amuză chestia asta și-mi zic că mai am o șansă dosită pe undeva… sau așa-mi place să sper…

Toată ziua l-am lăsat pe Chris Rea să-mi cânte în birou. Îmi rulează și acum în playlist. Și-mi trecu numai ce prin minte gândul (haotic, firește) că am poate starea de Looking for the summer… winking

P.S. La cerere, pot schimba titlul în Jurnal de varză… blushing

Un altfel de Jurnal

Unul din lucrurile pe care mi le-aș putea reproșa ar fi faptul că nu mai știu să mă trezesc dimineața decât pentru a fi la vreme la birou… Îmi lipsește liniștea aceea spartă de triluri vesele ce răzbat parcă de nicăieri… Îmi lipsește zâmbetul începutului, acela care apare din senin ca un curcubeu… N-am mai văzut un curcubeu de nu mai știu când…

Am încercat să alung gândurile astea pe la 15,30 cu stropi de apă rece, în așteptarea apei clocotite pentru cafeaua de bună dimineța! Apoi am încercat să le înăbușesc în aburii de cafea proaspăt făcută… Apoi mi-am zis că poate au poftă de ducă dacă voi privi pe fereastră… Ignorând semnele civilizației, peisajul e chiar adorabil – liziera de alb și verde tivește cortina de azuriu infinit. Pentru desăvârșire, aș șterge cu guma stâlpul acela vopsit în bronz-argintiu, tivit în capăt cu 3 dungi roșii intercalate cu 2 albe! N-am gumă însă, așa că las la locu-i însemnul progresului tehnic

Dorința mi-e topită în vânzoleala de pe alee. E un exod al trolerelor cenușii. Aștept unul roșu și-mi spun că e posibil să nu apară. Asta ca să-mi piară eventuala dezamăgire. Alung așteptarea în huruitul rolelor de-un negru colbuit și-mi clătesc privirea cu veșminte colorate. Miroase a Primăvară…

Ar trebui să gătesc e gândul care mă aduce cu picioarele pe pământ… Simplu și de post. Necondimentat… Aleg de data asta un orez brun și ciuperci. Arunc pe ascuns în apa în care fierbe orezul o ceapă mică-mică și sper din tot sufletul ca Ale să nu se prindă că a existat acolo. Nu-i place ceapa… Privesc cu jind la borcănelul de la Ikea în care doarme cumințel Curry. Îl las visând la vremea când se va însoți cu orezul. Poate data viitoare. Nici curry nu-i place Alexandrei… Aleg Pătrunjelul. Ar fi păcat să se îngălbenească de așteptare… Sotez ciupercile, le amestec cu orezul, presar pătrunjelul et voila! E gata… Îmi zic că aș putea scrie Jurnalul, ca o femeie simplă ce mi-s și mă întorc lângă Fereastră…

I wake up  in the morning and I wonder… o ultimă frântură culeasă din zgomot de fond ce însoțește trecerea unei mașini roșii. Hmmm… nu știu melodia, dar nu-i sfărșitul lumii asta! Găsesc răbdare pentru căutare cu un Dear Google, please search…

Găsesc răbdare și pentru ascultare…

… și scriu. Firește, nu fila de Jurnal de femeie simplă, dar mă consolez cu ideea că totuși e tot un fel de Jurnal…

Jurnalul unei femei simple – 17

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 28.02.2014 ora 23:48

Afară … mai e un picuț și-i miez de noapte. Jurnalul ăsta parcă trebuia scris vinerea? Am uitat regula… 😳

Mă gândesc … că azi am fost la 3 uși distanță de-al meu șef și totuși nu ne-am văzut. Aaaa, nu plâng pentru asta… doar mă gândesc că putem trăi în aceeași vecinătate și totuși putem să nu ne intersectâm privirile sau replicile… don't tell anyone

Sunt recunoscătoare pentru … că parțial numai ce mi-am revenit dintr-o chestie tare urâcioasă. Și pentru că nu știu ce mă așteaptă în viitorul apropiat… 🙄

Din bucătărie … au răsunat râsetele vecinilor. Aha! Încă un pic și pot organiza Master Chef. Chiar Mister Chef! 😆

Cu ce sunt îmbrăcată … blugi, bluză neagră muuult peste talie – ușor decoltată, cât să se vadă nelipsitul meu lănțișor de argint și pandantivul ce seamănă cu 2 fine verighete de nepurtat. Mâna dreaptă poartă cu respect Inelul de argint cu sidef (ăl de-aduce cu o verighetă) și Brățara din coral și safir. În picioare – șosete negre și papuci asortați cu blugii, adică bleu … Mdea, ce-or fi căutând Papucii în tabloul ăsta? d'oh

Citesc … ce-am scris mai devreme și parcă aș șterge un paragraf-două. Dar ce farmec ar avea reeditarea? whistling

Ceea ce aștept (sper) … să treacă săptămâna mai repede, să-mi revin complet, să… Mai bine doar aștept! 😐

Ce mai meșterescpermutări de n luate câte k în încercarea de a face loc pe noptieră tuturor chestiilor mai nou trebuincioase – curat canon! Doar Cioran rămâne încă la locul lui! 🙂  

Ascult … Alicia Keys – Fallin’. Asta e – chiar îmi place! thumbs up

Unul dintre lucrurile mele preferate … să fiu Eu. Să nu fiu constrânsă de nimic. Să mă pot simți în apele mele. Să zâmbesc… 🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ar fi o cafea de onorat. Dar mai bine fără planuri, că tare mi-e că iar se duc toate pe apa sâmbetei… Răbdarea ar fi de preferat de data asta! no talking

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Miros așa a curat Ghioceii… și parcă-și răsfiră petalele într-o sfioasă îmbrățișare de Primăvară… big hug

Jurnalul unei femei simple – 16

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 23.02.2014 ora 19:45

Afară … alai de luminițe aruncate pe văl tuciuriu – 7 așezate în triunghi echilateral, 5 aliniate în linie dreaptă. Atât am văzut în fuga datului la o parte a draperiei, atât vă spun! 😉

Mă gândesc … la ziua de mâine și la Trifoi. Și la negarea negației, și la Promit să nu mai promit! Este singura promisiune pe care invariabil nu o onorez. Mă mai gândesc la decizii luate sub impulsul momentului – chestiile alea care te fac să intri în bucluc cu un maaare entuziasm. O clipă vizualizez chiar și Balonul de spumă hiperbolizat, oglindind culorile curcubeului, spărgându-se într-o secundă cu un Poc! Apoi prefer să nu mă mai gândesc, că-i inutil de data asta… I don't wanna see

Sunt recunoscătoare pentru … că încă mă iubesc copiii. Chiar și când mă rățoiesc la ei! O fi evident că nu o fac cu răutate. Cred că nici în rol de Sperietoare de ciori n-aș avea succes… hee hee

Din bucătărie … mi-am luat somonul afumat, untul, ardei și castravete… Mi-am tăiat chiflele din făină integrală – luate ieri de la Carrefour – și-am făcut sandwich-uri. Cui îi arde de gătit când are de meșterit? 🙄

Cu ce sunt îmbrăcată … același bumbac bleumarin, teribil de comod și practic. Asta acum. Mai devreme eram îmbrăcată regulamentar cu blugi bleu-ciel și tricou din bumbac 100%. Nu mai descriu tricoul, că își face drum fii-mea să mă ciufulească! Așaaaa… aveam și brățară chiar! – coral alb, combinat cu 2 biluțe roșii (tot din coral) și 3 minuscule boabe de safir. Cică Safirul te ferește de certuri. Acum am renunțat la brățară, că mi-a plecat Musafirul cel făr’ de un dinte. 😉

Citesc … Chiar, e musai să răspund mereu punctual? I don't know

Ceea ce aștept (sper) … să-i vină mintea la cap Cuiva. Posibil să sper degeaba, dar eu încă mai sper… daydreaming

Ce mai meșteresc …mărțișoare pentru colegele unui Pitic Știrb. A fost o zi pe cinste! Bine că pe mine mă ocolește Râsul îngrașă! Altminteri era belea – se impunea de urgență un drum la magazinul de haine… whistling

Ascult … N-ascultam nimic, exceptând hămăiturile isterice de-afară. Remediez acum și pun la treabă AIMP! Deci, ascult Jessie Ware – de data asta Runningthumbs up

Unul dintre lucrurile mele preferate … să-mi beau cafeaua în compania unui om deștept. Cu rare excepții n-am avut de pierdut niciodată de pe urma preferinței ăsteia. Așa că din vreme în vreme Bunul îmi face bucuria asta… Eu când zic că mă iubește știu ce spun! party

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … păi… a cam trecut sfârșitul săptămânii, așa că nu-mi fac planul ca … Nuuu, nu mai scriu, să nu mă capăt cu vreo etichetă! 😳

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Neclare, știu, dar dragi de numa-numa! Am avut o amiază pe cinste, la amintirea căreia mi se ițește Zâmbetul instant… 🙂

Și v-aș dori și vouă să vă simțiți frumoși, deștepți și iubiți, așa cum m-a făcut Piticania cea Știrbă să mă văd! big hug

Jurnalul unei femei simple – 15

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 08.02.2014 ora 16:15

Afară … în sfârșit – e lumină! Albă, caldă și veselă. Pe sub fereastră trec fel de fel de oameni și mașini – e vânzoleală cum n-a mai fost de ceva vreme. Aș spune chiar că e o zi de iarnă plăcută, care mai că mă îndeamnă la o mică evadare din casă. Dar nu, de data asta amân ieșirea – acum e vremea evadării în virtual… 😉

Mă gândesc … la alb. E atât de simplu de murdărit… Gândurile altora pot întina puritatea gândurlor tale. Ca și zăpada – urmele de bocanci o transformă din alb în gri. Hmmm… am eu ceva cu gri-ul, asta e clar! Realizez că al meu ori alb, ori negru! nu e tocmai ideal… Uite, îmi presar cenușă pe creștet (ufff, până și cenușa e gri, mama ei de treabă!) și recunosc – eu recomand oricui moderația, dar nu reușesc să o aplic. Nici în muncă, nici în sentimente… Gândesc că sunt un lup moralist… 😕

Din locurile de unde învățăm … ei, ar fi simplu de le-am ști locurile astea. Deseori ni se întâmplă să credem că știm să ne descurcăm într-o anumită situație. Simulare de incendiu… M-am lămurit cum mă descurc în condiții de criză – încă-mi caut locul de unde pot învăța. Până-l găsesc mă bazez pe verdegood luck

Sunt recunoscătoare pentru … că e sâmbătă. În fond nu e o rușine să fii recunoscător pentru lucruri simple… 😉

Din bucătărie … chiar dacă miroase a ceapă, a gătit Dan și pentru mine. Mai mult ca perfect! Merită savurat meniul! thumbs up

Cu ce sunt îmbrăcatăbumbac bleumarin, plăcut fin… Cred că e cea mai faină achiziție pe care am făcut-o în ultima vreme – ceva care-mi vine ca turnat, cum rar mi se întâmplă să găsesc. Are o atingere plăcut-catifelată, ca mângâierea unei persoane care te iubește… 🙂

Citesc … aș fi spus nimicuri, dar nu e corect. Fiecare rând așternut are importanța lui. Citesc gânduri așternute de alții… Frumoase, aș putea spune cu mâna pe inimă… big hug

Ceea ce aștept (sper) … cumva imposibilul. Știu, e greu să fiu înțeleasă de cei din jur uneori. Poate pentru că nu vorbesc aceeași limbă cu ei?! Sper doar să nu mai fiu judecată superficial. Știu, pentru unii asta este o cerință greu de ingeratsigh

Ce mai meșterescîncă nimic. Încă n-am starea necesară… Am învățat de-a lungul timpului să fac lucrurile atunci când starea de spirit mi-o permite. Altminteri, e pierdere de vreme și energie… I don't wanna see

AscultAerosmith – Cryin… îmi place și melodia, și videoclipul… Pentru asta ar trebui să-ți mulțumesc, Kamy! rose

Unul dintre lucrurile mele preferate … numai ce a trecut – a venit și apoi a plecat blonda de soră-mea… Îmi place să-mi fie în preajmă oamenii dragi. E sărbătoare de zâmbet atunci… party

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … poate upgrade… poate… cochetez iar cu ideea de roșu. Doar cochetez, încă nu mi-s sigură de pun în aplicare au ba ideea… 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Iar nu m-am putut hotărî cărei imagini să-i acord prioritatea… fiecare din ele are un ceva aparte care m-a impresionat. 😉

Să fiți veseli, calmi, să depășiți incertitudinile cu zâmbet cuminte și să vă însoțească mireasma suavă a zambilelor…

Cam așa aș rezuma eu urarea de

Toate cele bune, dragilor! big hug

Jurnalul unei femei simple – 14

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 23.01.2014 ora 00:45

Afară … cred că a plouat… sau ceva de genul – rece, asfalt ud… dar asta nu pune piedică ălor doi sau trei cheflii care zici că-s loviți de limbarniță acută! Cred că suferă pe deasupra și de boala superstiției – că altminteri somnul meu ar fi avut câștig de cauză în fața cioburilor care se pare că în accepția lor alungă ghinionul. Mdea… singurul dram de noroc rămas după ce mi-au stricat bunătate de odihnă e că m-au trezit la vreme să închid fereastra. Să le spun Mulțumesc! … să nu le spun?! 🙄

Mă gândesc … la bife. Bifăm, nu? O situație raportată la vreme, un job ochit, râvnit și în fine căpătat, un țel atins… Se pare că viața ni-i cam plină de bife… Bifăm chiar și ghinioanele în speranța că ne vor ocoli apoi. Hmmm… câte creioane tocim bifând de-a lungul vieții? Mă gândesc la faptul că de-o bună vreme bifez nesomnul cu succes… Și nu-i a bună! 👿

Din locurile de unde învățăm … Nu mă pot hotărî… merg întâi să-mi fac o cafea, deși… da, cafeaua ar fi ultimul lucru care mi-ar trebui acum! De câteva zile am învățat un lucru – orice bucurie se poate transforma în timp în dezamăgire. Depinde doar de unghiul din care privești vestea. De cât de… comod te-ai așezat. Și de cum știi să gestionezi situația. Și de doza de haz de necaz pe care o poți pune la bătaie. O pală fină de ironie îmi trage un bobârnac zdravăn peste nas și-mi spune că deja bat câmpii. Posibil fără eleganță, dar sigur pe lângă subiect! 😳

Sunt recunoscătoare pentru … că am ațipit mai devreme cam vreo 20 minuțele. Încă mai văd partea plină a paharului și asta-i de bine! Aș fi fost și mai recunoscătoare pentru 8 ore consecutive de somn. Bunule, fă bine de scoate dopurile de ceară din urechiușe și-auzi-mă! praying

Din bucătărie … nu vă pot da detalii la ora asta, poate data viitoare o să vă povestesc despre o salată verde cu sfeclă roșie tăiată julien, cu ardei roșu, castravete și brânză de capră. … don't tell anyone

Cu ce sunt îmbrăcată … cu praf de somn… aștept să-și facă efectul, că-i amestecat cu răbdare verde! good luck

Citesc … ce scriu alții, că eu mi-s cam deficitară la capitolul cuvinte. Ori le-a păpat pisica aia de-o văd de ceva timp așteptându-mă seara să vin acasă, ori le-a suflat vântul. Nu prea mai citesc și iau notă de asta… Mai multe note și mă pun pe solfegiat… winking

Ceea ce aștept (sper) … cumva în van aștept să-mi clarific diferendul cu ANAF-ul. Ei, da, mi-e clar că mă va jupui de-un rând de piele pentru veniturile obținute în 2011 în Norvegia. Am așa o siguranță legată de povestea asta… ehe! Adică pentru 3 luni de muncă acolo (adunate cu indulgență de mine) o să mă taxeze statul român fără pic de scrupule. Deh, prea m-am bucurat că n-am lucrat la negru, o să-mi iasă pe nas acum toată fericirea! Nu-mi arde de plâns, așa că o să râd de mine cu lacrimi! Cam așa… ROFL

Ce mai meșteresc … deocamdată nimic. N-am starea necesară, daaaar… Îl mai țineți voi minte pe bărbatul din viața mea de-mi stabilea seară de seară sarcinile în bucătărie?! Exact! Mihăiță și-a numărat pe degete colegele de clasă și așa am aflat aseară că am o nouă sarcină – 19 mărțișoare pe care o să le ofere plin de el. Că doar nu-i de colo să mă pună pe meșterit, nu? Promit să le pun la grămadă și să le imortalizez pentru posteritate… 😉

Ascult … un playlist de vreo 2 giga de muzică destinată odată demult unui restaurant… Să toooot asculți! Cert e că e faină și spun Mulțumesc! 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferatecafeaua pe care numai ce am terminat-o. Soarele, nisipul și marea… Da, bine, am scris deja 4 chestii, dar la ora asta mi-s îngăduitoare cu mine… Acum aș prefera să mai și dorm, dar poți de răul limbuților de afară? Prefer să fiu precaută și să nu torn gaz pe foc, așa că mă abțin să le zic un ceva de dulce. Nu cred că ar avea efect, așa că prefer să tac… no talking

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … vine blonda de soră-mea – asta face cât un car de planuri! party

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Să vă fie aproape Zâmbetul azi – ar mai fi doar 2 zile distanță de Răgaz… 🙂