Arhive etichetă: lene

Re(mediu)

Mai ieri bunul meu prieten V. îmi spunea pe un ton voit glumeț, dar lăsând să răzbată o ușoară urmă de … îngrijorare (aflu eu de era alt sentiment au ba când apare în peisaj :D) Te-ai cam lenevit… scrii rar, de parcă ți-e teamă să nu tocești tastele!

Am cârcotit, că nu se putea altfel doar! La o adică nu scriu nici la comandă, nici la kilometru! Scrisul ăsta nu-i de colea – tre’ să ai subiect, predicat și mai ales starea cuvenită! Să te bântuie un pic mai tare Duhul Inspirației, să nu-ți dea pace până nu-ți așterni gândurile pe pagină! Și nu e tot… să te pătrundă într-atât de tare evenimentul, încât după ani și ani, recitind ce ai scris, să te învăluie emoțiile cel puțin cu aceeași forță cu care te-au împins să scrii și să nu arzi cuvintele! Și tot așa…

Am recunoscut totuși în sinea mea (uite că eu măcar nu mă sfiesc să recunosc :-P) că m-am cam lăsat pe tânjeală în ultima vreme, umblând brambura prin curțile virtuale ale altora, dând buzna fără să bat în tocul ușilor deschise. Ba și mai și! Am prins gustul șterpelitului – asta fiind tot zicerea lui V.! Poate așa și este, dar mie-mi place s-o numesc altfel: promovarea intersectării cercurilor. Chestia asta cu cercul am găsit-o la Mugur și mi-a plăcut tare mult… 🙂

He he… n-aveam de gând să scriu, dar mai e ceva care îmi dă ghes – repetarea obsesivă a câte unei melodii (eventual a unui pasaj din ea) în minte sau – și mai rău – cu voce tare! Ca să scap și-n același timp să o salvez și pe ea de la deformarea prin lălăială, trebuie să o îngrop undeva cumva… să-i găsesc un loc de cinste (sună mai bine decât loc de veci, nu?! 😳).

Și mai scriu doar câteva cuvințele… Nu vă feriți de obsesia așezată spre cumințire aici! E tare… tare frumoasă! 🙂

The Perfect Song

Nu e plăcut să te guverneze în același timp Lenea și Somnul… e chiar supărător!

Toate sunt trecătoare pe lumea asta – mi-am zis eu în semn de consolare pe la prânz și am așteptat liniștită să îmi treacă… la urma urmei cât poate să dureze?

… 😀 …

Ei, da! Uite că au rezistat… zi mai neproductivă decât asta nu știu dacă am mai avut… o spun cu părere de rău, gândindu-mă că totuși până să îmi beau cafeaua de ora 9,00 aveam planuri mărețe pentru azi (nu le enumăr că ar fi inutil, frustrant, jenant, etc…).

E obositor să fii leneș… e deranjant să fii somnoros… dacă te lași dus de val, e de rău!

N-am stat cu mâinile în sân, am căutat soluții pentru anihilarea stărilor dăunătoare (pe cuvânt!):

1. Cică scapi de lene prin 7 metode. Ar mai fi de luat în seamă și opinia lui Cristi Pavel. Or fi poate ajutătoare metodele astea altcuiva… starea nu mi s-a îmbunătățit cu nimic, ba din contră – am căscat și mai abidir ca după o luuuuungă și obositoare zi de muncă fizică…

2. La partea cu somnul, părerile sunt împărțite. Văd că e boală destul de grea, de vreme ce n forumuri dezbat problema. Am optat până la urmă pentru ușoara epuizare și m-am resemnat, n-are rost să mai caut… Starea e clar trecătoare, pot să sacrific până la urmă o zi!

M-am îndopat cu iaurt și fructe, am bântuit pe net… Și ca să anihilez remușcările mi-am luat doza de indiferență. 🙂

P.S. Revăzându-l pe Bob Geldof mi s-a făcut dor să văd The Wall… și mi-am zis că ar fi vremea să mai ascult un pic de Pink Floyd… parcă nu-mi mai e așa de lene! 😉

Plouă…

Nu vreau să plec acasă… am tras de timp tot amânând plecarea…

Ba că încă e prea cald, ba că mă oboseşte doar ideea drumului până acolo… Scuze pentru lene sau lehamite?!… De parcă 15 minute de mers pe jos ar fi capăt de lume!

Acum plouă… nu e musai motiv de bucurie. E o altă scuză… un alt fel de băgare a capului în nisip.

P.S. Singura veste bună e că ploaia a alungat spărgătorii de seminţe din faţa blocului!