Arhive etichetă: limonadă de mentă

Și… și… și…

( Aduceri aminte cu Parfum de Zâmbet 🙂 )

Uneori, oamenii din lumea virtuală sunt teribil de ciudați. Pun fel de fel de întrebări bizare, funcție de interesele pe care le manifestă, căci nici aici nu scap de Interesul poartă fesul! :mrgreen:

Alteori îmi surâde norocul și-mi scoate în cale oameni deosebiți…  Și despre asta vreau să vă scriu azi! 🙂

Prin 2007 hoinăream pe internet, dar pe alte cărări. Destinațiile erau party gammon și trilulilu. Juca fata table online? Juca! 😉 Doar că nu știu de ce naiba toți considerau că aia trebuia să fie numai o lume a bărbaților. Îmi învâțasem lecția pe același site, unde m-a pus naiba la începuturi să joc cu numele meu – ăl din apa de botez. Oh, da, știu – maare prostie! 😳 Și cum primele două partide au semănat mai repede a chat-uială, mi-am luat nickname de băiet, Să se concentreze oaminii pi joc. Și să nu se simtă frustrați, că doar și-o luau pe coajă de la unul de-al lor. 😛 Așa a apărut prima dată bursucel 111 – pare-se că la vremea respectivă mi-o luase altul înainte, așa că am acceptat varianta oferita de site. 🙂

Pe trilulilu era altă mâncare de pește – oameni prietenoși tare, muzică bună, videoclipuri frumoase și haioase, o încântare! Acolo nu trebuia să mă deghizez ca să am parte de acces liniștit! Așa că intram pe ambele conturi odată când prindeam vreme, fiindcă pe atunci timpul îmi era cam limitat, dar tot mă prindea 2,00 dimineața și pe-acolo. 😳 Cererile de prietenie curgeau pe trilulilu, că bursucel111 era printre ăi de posta muzică bună. Și într-o noapte, după ce trecuse binișor de 1,00 mă trezesc cu o altă cerere. Mă uit cu atenție la fețișoara din poză, mă duc pe profilul persoanei să văd de nu postează manele – profilul era nou-nouț și curat ca lacrima și m-am riscat să trimit un mesaj cu Zi repede dacă-ți plac manelele! Răspunsul a venit la ceva minute bune cu un simplu NU. Poza de profil era clar neprefăcută, într-o ipostază care ilustra graba fotografierii, așa că am apăsat butonul Accept… Și uite-așa, dintr-o joacă, a început o frumoasă prietenie în lumea asta virtuală… 🙂

Cel mai fain lucru realizat într-o zi de Marți a fost să beau o Limonadă de mentă la Salt & Pepper (așa-i zice Terasei cu pricina 😉 ) cu un om care timp de 6 ani a fost ba un id de messenger, ba o fotografie, ba o imagine pe webcam, ba o voce la telefon. Și peste toate astea – un prieten bun. Mi-aduc aminte că prin 2009 am vrut să-l provoc să scrie pe blog… așa că în paralel cu Bursucelul mai creasem încă unul, tot pe adresa mea de Yahoo. După care i-am scris mesaj pe mess cu parola adresei, să poată intra pe cont. 👿 Singura „realizare” a constat în „pierderea” adresei de sâmbătă până lunea ce a urmat. Unde mai pui că de pe id-ul de mess am dat sfoară în țară chipurile că sunt liberă și îi invit la o vorbă, la un suc și-o prăjitură! Ete că nu-mi păsa mie de distanță, dom’le, mintenaș trebuiau s-apară de pe la București, Constanța, Brăila, ba chiar și de la Gura Humorului. Păi era eveniment mare când aveam eu zi liberă! 💡 Asta-i altă poveste…

Ar fi fost și mai fain dacă pe masa asta de pe Terasă s-ar fi aflat undeva pe un colț și Fularul cel albastru… îmi amenințasem în glumă prietenul că-i fac unul și i-l trimit prin poștă…  asta e, data viitoare va fi sigur gata!

În fond, niciodată nu e prea târziu! 🙂

Culori

( Mi-s plecată cu rost! 😉 )

Suportul de detoate

Ai bilețel de voie o oră – maxim două!mi-au zis Firele. 😎

Am lăsat Laptopul cumințel pe Măsuță, lângă verdele Suport de detoate. 😉 Fug, că mă așteaptă pe Terasă Cafeaua și Limonada de mentă! De-ați vedea voi ce zâmbet am acuuuum! 🙂

 

Limonadă de mentă

( și-o cafea, firește! 😉 )

Nu-i glumă, vara-i chiar pe terminate! Așa mi-am zis mai devreme, privind pozele pe care nu m-am putut abține ieri să nu le fac! Am și chicotit un pic, amintindu-mi că întâi am vânturat camera cea roșie ca focul, imortalizând localul în trei puncte cardinale, apoi am întrebat zâmbind frumos pe unul din angajații localului Nu-i așa că nu mi-e interzis să fac poze pe terasă? 🙂 Firește c-aveam voie! 🙂

Uite asta mi-a plăcut la terasa cea fără fițe – oamenii se pregăteau de zor de-o nuntă, dar ne-au tratat așa frumos, încât șederea acolo a fost o încântare! Plus că nu ne-au zorit deloc. Și n-am reușit să adun în scrumieră mai mult de două chiștoace stinse… Nu știu pe unde sunt școliți copiii ăia de ne-au servit, dar mi-a plăcut că regula asta o știau. Mi-a mers la suflet după-amiaza asta, chiar dacă am am fost eu cam circumspectă la început!

Mi-am pus în minte să vă invit azi la o limonadă de mentă (c-a fost tare faină!) și-o cafea – firește! – sau ce-oti mai dori voi de-acolo! E un loc simplu, plin de verdeață și-i cumva vesel. Și-i curat – eu am un fix cu toaletele și dacă nu-mi place ce găsesc pe-acolo, nici nu mai calc a doua oară prin respectivul local! Îi cam strică la capitolul estetică ventilatorul ăla, da-i vară, deh! Hai să nu fiu cârcotașă, că nu mi-a stat în cap deloc… Apoi, e loc și de parcare berechet, fiindcă Terasa asta e așezată strategic lângă benzinăria de pe Bucureștii Noi colț cu Pajura. Atâta doar vă rog – să nu mă întrebați de Cum îi spune? Că asta mi-a scăpat printre verdele de-acolo și zâmbete! 😳

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-am promis să mă bucur de vară, chiar de-i pe terminate! 😉