Arhive etichetă: mac

Pași (de parcurs)

Presată cumva de schimbările din ultima vreme, mi-am zis că nu mai e de joacă și că tre’ să-mi institui reforma garderobei. Primii pe listă pantofii piesă de rezistență, deh!  Recunosc, la început nu prea aveam habar nici de model, nici de culoare. Oscilam?! Nici măcar… Cochetam doar cu ideea tocurilor, ajustam la 15 – 30 minute înălțimea lor… și cam atât. Însumată la statura mea, înălțimea maximă adminsă ar fi trebuit să atingă până la 1,75 metri. Maxim. Hait, nu mă văd punându-mi capăt zilișoarelor aruncându-mă de pe tocuri! I don't wanna see

Buuun! Primul pas l-am parcurs fără șovăire. A urmat hopul. Culoarea. Asta s-a tot schimbat. Ba alb – indus de colile ce mi le-am tot perindat prin față, ba bej (de la dosare mi se trage asta). Apoi am găsit un bleu-ciel bestial – tot un dosar era, dar mi-a trecut iute, că era greu de asortat… Mi-a trecut prin minte câteva secunde ideea de cafeniu. Asta la ieșirea din birou, pe când încuiam ușa. Am alungat gândul, imaginându-mi replica fii-mii. Altă culoare mai maro n-ai găsit?!? I don't know

Ăștia au fost pașii împiedicați. Dar acum… ehe! Acum pășesc ferm, fără teama blidelor! Am găsit pantofii! Roșii, toc… Să fie, dom’le, contabilitatea la înălțime! Ar mai fi pașii până la magazin…

Ce pași?! Zborul – mii de pași în nici 3 minute… thumbs up

Roșul să fie! De mac… de trandafir… Mie mi-a înviorat seara, vouă să vă coloreze sfârșitul de săptămână! rose happy

Jurnalul unei femei simple – 19

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 01.07.2014 ora 16:35

Afară … Vântul plimbă de colo-colo ramuri și frunze de Copaci. Ziua parcă nu se poate decide ce intensitate a luminii ar prinde-o mai bine, așa că se joacă de-a cucu-bau cu Soarele. M-am apropiat de fereastră să văd mai bine Cerul. Nori pufoși, în trepte, flotează pe o Mare azurie. Cobor privirea și dau cu ochii de Gratii…

Mă gândesc… la arest preventiv. Da, da… Uite, eu de două zile am ales să mă zăvorăsc în casă. De bunăvoie și nesilită de nimeni, pe cuvânt! Doar fereastra am lăsat-o larg deschisă… Trebuia să suplinesc nevoia de Aer cumva. Apoi m-am pierdut în Maci – asta e nevoia de Frumos… Acum mă gândesc cum naiba și-o suplini nevoile săracu’ bietu’ Sarkozy?! Sau mai nou Stavarache… Știu – câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia – poate n-ar trebui să îmi pese de ei! Ar trebui să revin la gândul care mă chinuie de ceva zile – cum naiba să fac pistilul macului să-mi placă și mie ce iese???

Sunt recunoscătoare pentru… Tutoriale. Nimeni nu se naște învățat și orice ajutor în sensul ăsta e benefic. Trec cu vederea chiar și peste vorbăria excesivă – important e că aflu ceva nou! Aș fi recunoscătoare și pentru picul de înțelegere acordat când mă prinde de nas dragul de creație. Că n-aș lăsa nepersonalizat nimic. Adică… dacă lucrez și număr de zor ochiurile asta înseamnă că nu pot răspunde altminteri decât cu o cifră, nicidecum cu o frază – ce frază?? – cu o propoziție simplă. Nu mai leg subiectul de predicat, Maestre!

Din bucătărie… mi-am luat punga de covrigei cu tărâțe. Nu-mi arde de gătit. Nici măcar de mâncat. Experimentez. Ce, în arest preventiv ai bucate alese la îndemână? Poți să gătești ce vrei tu? Acolo Covrigeii cu tărâțe și Ceaiul de albăstrele sunt rara avis…

Cu ce sunt îmbrăcată … ? Azi mi-s fan Bruce Willis. Maieu verde-smarald de la GAP. Eu îi zic PMP. Practic, moale, pufos… Singura chestie care nu îmi place acum la el e lungimea – nu prea e potrivită pentru experimentul meu. Pentru orice eventualitate (sau cârcotași, nah!) pun și-un trening la nevoie…

Citesc … încă Emil Cioran. Am ajuns deja la Viitorul scepticismului – pagina 187. Zice Naivitatea, optimismul, generozitatea le întâlnim la botaniști, la specialiștii în științele fundamentale, la exploratori, dar niciodată la oamenii politici, la istorici sau preoți. Aici mi-s complet de acord cu Autorul. Pe pagina anterioară îmi pleda despre Necesitatea minciunii

Ceea ce aștept (sper) … e o Veste Bună. Pe-aia proastă am primit-o un picuț mai devreme. Cred că așa e și în arestul ăla, fie el chiar și preventiv – veștile proaste le bat ca număr pe cele bune. Nedreaptă soartă…

Ce mai meșteresc? Flori. Variante de Maci. Unul din ei seamănă parcă a Bujor… Profit de timp liber – îmbin plăcutul cu utilul.

AscultOpinia Publică a lui Aurel Baranga. Și chiar îmi place – abundă în ironie, umor fin. E și meritul actorilor, evident! Radu Beligan – mi-e dragă vocea lui ușor cântată… Ion Lucian – hehe, merită să-l auziți cum trece el la măsuri radicale!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să experimentez în vederea obținerii lui mai bine! Totul făcut în joacă, altminteri n-are farmec…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … nu-mi fac. Mai e până vineri. Poate mă eliberez până atunci…

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Hai că între timp de-afară mi-a sosit prima veste bună!

Simona Halep s-a calificat în premieră în sferturile de finală ale turneului de la Wimbledon după ce a învins-o pe Zarina Diyas (Kazakhstan), scor 6-3, 6-0.

Ăsta da motiv de zâmbet! 🙂

Spune-mi…

Ți s-a întâmplat vreodată să simți că locul pe care ai învățat să-l numești acasă ți-e stingher? Ți-ai dorit vreodată să te transformi într-o chestie volatilă, să treci plutind pe lângă oamenii neasemeni ție, sperând din tot sufletul să-i știi ocupați, preocupați de orice altceva decât de trecerea ta? Invizibilitatea… ai tânjit vreodată după ea?

sau

Ți s-a întâmplat vreodată ca Omul pe care l-ai rănit cu un gest necugetat cândva (îndeajuns de tare încât să te macine conștiința) să-ți spună peste ani ești cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viață? Ți-ai simțit sufletul mic, strâns ca-n pumn? Imponderabilitatea… ai tânjit după aripi?

dacă nu, atunci

Bucură-te că nu te simți mac stingher într-o mare de ciulini, temător ca vântul să nu înlesnească apropierea nefirească a spinilor, dar dorindu-și cu ardoare ca același vânt să-l sărăcească de veșminte până la ultima petală. Eliberarea… mai știi ce culoare are? happy

1263062457

Sursa foto

Stângăcie printre flori

Wild reddish flowering poppyAzi mi-ești tare tristă, Fată!

Lacrimi stau să se prăvale

mari cât pumnul. Deci, mă iartă.

dar de azi ți-oi zice Jale.

Ochii-ți sunt precum cerneala și-s lipsiți de luminițe…

Unde-i zâmbetul acela ce-ți săpa-n obraji gropițe?

Unde ți-e umbrela care te păzea de gânduri sumbre

și-ți păstra în suflet soare vesel și ferit de umbre?

 Dacă azi îți plouă-n gânduri.White blossom flowering

Fată cu parfum de cântec,

îți închin eu aste rânduri

până-ți fac rost de-un Descântec.

 Sursa foto

P.S. Rog (frumos, din tot suflețelul meu de Bursucel) a se trata ca atare Stângăcia de mai sus.  Tot ce pot să spun în apărarea-mi e că nu m-am putut abține blushing