Arhive etichetă: maci

Căpușuni cu Sfântânică

Iar mi-s virusatăd'oh Simptomele le cunosc deja – mi-s clare! De ceva ore bune tooot perfecționez un fel de… coregrafie și lălăi – grație creaturii fără pereche de-o numesc eu pe-aici fii-mea love struck – lălăi într-o frenezie Often… Often… Dar parcă mai contează versurile?! blushing

Curată tortură, enervantă de-a dreptul, ținând cont că la ora asta ar fi trebuit să -l fi lăsat pe Moș Ene să-mi arate câmpul ăla de maci despre care-mi tot șoptește, zugrăvindu-mi-l în culori demențiale. Speram să mă conving  cu ochii mei… și să mai prind și roiul de fluturi cu aripi multicolore, viu colorate, de-ți iau ochii, nu alta! hypnotised S-a dus acum pe apa sâmbetii speranța și-am rămas cu perspectiva unei treziri vai de mama ei! Asta ca să simt din plin binecuvântarea lui Luni la birou dimineață… I don't wanna see

Ca să n-o bodogăn pe fiică-mea tocmai azi, mi-am impus să-mi amintesc musai de-un ceva haios… N-aș ști să spun de ce tocmai căpușuni cu sfântânică s-a ițit din prima… I don't know Poate fiindcă era meniul preferat al Issei acum vreo 20 ani. Sau poate din cauză că, fiind singurele cuvinte pe care le-a stâlcit, aveam o plăcere nebună să o fac să le repete mai des. Cert e că mă lovea brusc surzenia și nu-mi reveneam până n-auzeam pasajul Mamiii, căpușuni cu sfântânică vreau! Te roooog! Ai surziiit??? Chestia asta plus fețișoara mirat-contrariată îmi luminau ziua, îndiferent de era luni sau sâmbătă… daydreaming

N-aș ști să spun când au trecut 20 ani – azi o să-i spun La mulți ani! rose fiică-mii pentru a 23-a oară… Așa cum nu știu să spun cum naiba trec orele și n-adorm și eu la vreme…

Sau cum să explic tăcerea-mi de pe blog… Ar trebui să-mi promit că mâine o să… și să ignor că mâine ăsta se transformă a doua zi în azi?! Cu gând la urâcioasa trezire din fiecare luni dimineață, îmi pun speranța în zâmbetul conturat de mai știi, poate azi va fi acel mâine la care tot visez?! thumbs up

Moș Ene mă trage de mânecă și mă roagă să-i urmez sfatul. Îmi zice iar de maci, de fluturi… Las galben și verde pentru un Luni mai blând și plec… Încă lălăind cu frenezie Often… Often… Poate mi-o trece până dimineață… happy good luck big hug

Jurnalul unei femei simple – 1

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 20.09.2013 ora 23:25

Afară … E întuneric și nu știu prin ce minune câinii din țarcul de peste drum nu latră – n-am verificat dacă Luna e la locul ei… 😕

Mă gândesc … e prima seară când am ajuns nepermis de târziu acasă și nu văd rostul întârzierii ăsteia neam! 😐

Din locurile de unde învățăm … cred că viața de zi cu zi e sursa învățăturii – azi l-am pomenit de două ori pe Ion Creangă cu al lui drob de sare… ❗

Sunt recunoscătoare pentru … faptul că nu-s o persoană autosuficientă, pentru că nu fac nimic profesional în dorul lelii. 🙂

Din bucătărie … văd husa pusă peste aragaz – gătesc rar în ultima vreme. 😦

Cu ce sunt îmbrăcată … cu pantalonii mei de trening Lacoste (ei, ce de amintiri am legate de ei!) și cu o bluză de bumbac roșie ca macul. Pe vremuri ăsta era echipamentul de aerobic… 😎

Citesc … de luni bune Ispita de a exista a lui Emil Cioran. Poate și pentru că asta mi-e starea de luni bune – sunt tentată să exist, indiferent de ce este în jurul meu, fără să mă pliez după indicațiile altora. ➡

Ceea ce aștept (sper) … oameni mai frumoși sufletește și moral… știu, pare curată utopie! 😳

Ce mai meșteresc …  Aaaa, aici e aici! Să mă laud deci 😀 mi-am făcut o buretieră pentru noul birou și-i fac acum pereche un suport pentru pixuri și creioane. Croșeta i se potrivește unei femei simple, nu? 😉

Ascult … Lacul lebedelor, interpretat de London Symphony Orchestra… e superb, pe cuvânt ❗

Unul dintre lucrurile mele preferate … veselia molipsitoare, mi-e tare drag să văd fețe zâmbitoare. 🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … am un teanc de situații de verificat, nu-mi mai fac planuri. 😐

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:  Frumooos

Vă doresc o zi de  sâmbătă frumoasă și luminoasă

precum aceea în care am surprins imaginea asta!

Cu drag… 🙂

Miercurea anapoda

( … tăcerea e de aur doar uneori 😉 … )

Aș fi tăcut, doar că tăcerea asta mă cam sugrumă… am fost poate prea cuminte și prea răbdătoare în ultima vreme și n-a folosit la nimic. Din contră… 👿

Azi o să încep prin a scrie o povestioară scurtă… mă mănâncă tare de tot degețelele să scriu despre ce se întâmplă pe-aici… 😀

Cică într-o iarnă, o vrabie zăcea pe jos aproape înghețată. Trecând pe acolo, o vacă a lăsat o balegă peste ea. Vrabia s-a dezghețat și s-a simțit atât de bine în balegă încât a început să cânte. Auzind cântecul, o pisică a scos-o din balegă și a mâncat-o. Morala:

1. Nu oricine te bagă în rahat îți vrea răul.

2. Nu oricine te scoate din rahat îți vrea binele.

3. Dacă tot ești în rahat, mai bine taci din gură!

Acum o să mai spun doar că mă enervează atât de tare vrabia asta gureșă, că-mi aduc aminte că pe lângă Bursucel încă mai sunt și Pisoi – și-am obosit așteptând să se potolească circul –  după ce că-i vai de mămăliga ei, de-a trebuit să mă aducă alții din colț de țară să îi repar tâmpeniile, mai are și nas să se dea în stambă și să scormonească rahatul… :mrgreen:

Acum ziceți-mi voi – s-o las să rânjească pe toanta cu pretenții de contabilă Miță-cinstită sau să-i zâmbăresc în nas și să-i dau o lecție s-o usture la buzunar? 😕

P.S. Singurul cap plecat care mi-i drag e cel al macilor din lanul ăsta de grâu…

P.P.S. Tăcută sau plină de vorbe frumoase, sper ca Miercurea asta să vă fie lipsită de vrăbii enervante. Și vă las zâmbetul de zile mari aici, că-i mai în siguranță cu voi! 🙂