Arhive etichetă: mărțișor

Jurnalul unei femei simple – 20

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 01.03.2015 ora 12:35

Afară … mi-ar fi plăcut să fie soare. Să fie zgomot de primăvară. Să-mi răzbată prin fereastra deschisă cascadă zglobie de râsete. De piticei. Afară e doar mohorât. Sunt zgomote, e drept. De mașini. Astea trec indiferent de e iarnă sau vară. Irelevant zgomot. Poate doar un scrâșnet nervos de roți ar mai rupe un pic monotonia. Dar asta e altă poveste… Așa cum tot altă poveste e covorul ce mi-a bătut dimineață în fereastră cu un original Bună să-ți fie dimineața, Fatăă! Până să răspund, a fugit Covorul… Să nu mă-ntrebați ce răspuns aveam, da?! 😆

zâmbet fără frontiereMă gândesc… că am eu soare în suflet îndeajuns! O părticică am prins-o într-un zâmbet și-i gata Mărțișorul! 🙂 Așa… ca o compensare pentru Out of service! pe care minunatul astru și l-a luat cu de la sine putere. Tocmai azi! Acum două zile și-a făcut treaba frumușel – a inundat în lumină orășelul, de-am umblat cu drag toată ziulica ba ici, ba colo. O minunăție de zi și nimic altceva! Soarele ăsta ar trebui să țină cont de faptul că Tulcea, scăldată-n auriu, are un farmec aparte. 😉

Sunt recunoscătoare pentru… obiceiul unora de a-mi tot da ghes în te miri ce… chestiuni. E drept, cârcotesc de fiecare dată și mă simt așa de nedreptățită când mi-s obiectul pisălogelii. 🙄 Dar azi trebuie să recunosc – fără cicăleală n-ajungeam eu acasă. Și nici de scris nu cred că se punea problema… Nah, că mi-s recunoscătoare! Bine?! 🙂

Din bucătărie… mama mă tooot îmbie de-azi dimineață cu te miri ce, de mă simt îndopată ca o gâscă ca-n copilărie. Diferența e că acum nu mai fac așa de multe mofturi. Și zău, nici n-am avut motive pentru strâmbat din nas – eu am învățat să nu mai dau la o parte zarzavaturile din supă, iar mama (trebuie musai să spun și asta) mi-a făcut printre altele o supă de găluște făr’ de cusur! ❤

Cu ce sunt îmbrăcată … ? Acum iar în pijamaua cu rățuște. Nu se face să dormi la prânz altcum! Așa zicea bunica de fiecare dată când încercam să adorm îmbrăcată în rochița care semăna cu un clopoțel. Despre pijamaua asta a mea îmi spunea cineva aseară că nu e pentru femei serioase! Așa o fi, măi, da’ renunț cu toată inima la atributul de serioasă și-l iau pe cel de zâmbitoare. Avantaj eu, nu?! 😉

Citesc … o carte despre Păsări din Delta Dunării. De-aseară citesc. Cartea le e dedicată năzdrăvanilor mei de nepoți. Deși nu e neapărat o carte pentru copii, mi-a încolțit gândul că uite, am încă un motiv de a merge la Cărturești. Vineri, 13… sparg ghinionul cu o carte pentru un pitic din Franța. 🙂

Ceea ce aștept (sper) … Să treacă timpul cu folos. Și febra musculară. Ieri am testat E-Fit. Aș putea da vina pe insistențele blondei de sor’-mea. Beneficiile ălor 20 de minute nu-mi lasă nici pic de speranță în a arunca mâța-n brațele altora pentru experiențele mele. Chestia asta cu electrostimularea încă nu am disecat-o, așa că nu știu să spun decât că ieri m-am simțit perfect. Ca după o oră de aerobic. Mă rog, o oră un picuț mai… altfel. Acum aștept rezultatul… o fi pitit pe după febra musculară… Ei, da’ cine-mi era vitează ieri?! 😆

Ce mai meșteresc … hmmm… am învățat să fac ghiocei. Seamănă cu aceia de grădină, cam la fel de mari. Dacă aș fi fost la București, poate aș fi meșterit zilele trecute. 💡 Pot invoca deplasarea ca pledoarie a apărării? 😕

Ascult … de ceva zile mai peste tot Sam Smith. I’m Not The Only One. Cel puțin ieri am auzit-o în 3 locații pe faleză. Măcar într-o privință mi-s de acord cu Sam. E de bine! 😉

Unul dintre lucrurile mele preferate … să ascult și să privesc. Simultan. E un fel de exercițiu de cunoaștere. În ultimele zile m-am putut bucura de asta. Oamenii sunt ființe fragile care deseori dosesc în spatele cuvintelor și a atitudinii pe care o afișează tristeți pe care le dezvăluie abia atunci când înțeleg că privirea ta a trecut peste voalul unui zâmbet pictat…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Plimbare. Cafea cu oameni dragi. Poate alte zeci de poze. Amintiri frumoase pe care să le păstrez până la următoarea revenire acasă. 🙂

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Timp pentru Carte

Jurnalul unei femei simple – 16

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 23.02.2014 ora 19:45

Afară … alai de luminițe aruncate pe văl tuciuriu – 7 așezate în triunghi echilateral, 5 aliniate în linie dreaptă. Atât am văzut în fuga datului la o parte a draperiei, atât vă spun! 😉

Mă gândesc … la ziua de mâine și la Trifoi. Și la negarea negației, și la Promit să nu mai promit! Este singura promisiune pe care invariabil nu o onorez. Mă mai gândesc la decizii luate sub impulsul momentului – chestiile alea care te fac să intri în bucluc cu un maaare entuziasm. O clipă vizualizez chiar și Balonul de spumă hiperbolizat, oglindind culorile curcubeului, spărgându-se într-o secundă cu un Poc! Apoi prefer să nu mă mai gândesc, că-i inutil de data asta… I don't wanna see

Sunt recunoscătoare pentru … că încă mă iubesc copiii. Chiar și când mă rățoiesc la ei! O fi evident că nu o fac cu răutate. Cred că nici în rol de Sperietoare de ciori n-aș avea succes… hee hee

Din bucătărie … mi-am luat somonul afumat, untul, ardei și castravete… Mi-am tăiat chiflele din făină integrală – luate ieri de la Carrefour – și-am făcut sandwich-uri. Cui îi arde de gătit când are de meșterit? 🙄

Cu ce sunt îmbrăcată … același bumbac bleumarin, teribil de comod și practic. Asta acum. Mai devreme eram îmbrăcată regulamentar cu blugi bleu-ciel și tricou din bumbac 100%. Nu mai descriu tricoul, că își face drum fii-mea să mă ciufulească! Așaaaa… aveam și brățară chiar! – coral alb, combinat cu 2 biluțe roșii (tot din coral) și 3 minuscule boabe de safir. Cică Safirul te ferește de certuri. Acum am renunțat la brățară, că mi-a plecat Musafirul cel făr’ de un dinte. 😉

Citesc … Chiar, e musai să răspund mereu punctual? I don't know

Ceea ce aștept (sper) … să-i vină mintea la cap Cuiva. Posibil să sper degeaba, dar eu încă mai sper… daydreaming

Ce mai meșteresc …mărțișoare pentru colegele unui Pitic Știrb. A fost o zi pe cinste! Bine că pe mine mă ocolește Râsul îngrașă! Altminteri era belea – se impunea de urgență un drum la magazinul de haine… whistling

Ascult … N-ascultam nimic, exceptând hămăiturile isterice de-afară. Remediez acum și pun la treabă AIMP! Deci, ascult Jessie Ware – de data asta Runningthumbs up

Unul dintre lucrurile mele preferate … să-mi beau cafeaua în compania unui om deștept. Cu rare excepții n-am avut de pierdut niciodată de pe urma preferinței ăsteia. Așa că din vreme în vreme Bunul îmi face bucuria asta… Eu când zic că mă iubește știu ce spun! party

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … păi… a cam trecut sfârșitul săptămânii, așa că nu-mi fac planul ca … Nuuu, nu mai scriu, să nu mă capăt cu vreo etichetă! 😳

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Neclare, știu, dar dragi de numa-numa! Am avut o amiază pe cinste, la amintirea căreia mi se ițește Zâmbetul instant… 🙂

Și v-aș dori și vouă să vă simțiți frumoși, deștepți și iubiți, așa cum m-a făcut Piticania cea Știrbă să mă văd! big hug