Arhive etichetă: miercuri

3 Puncte

( … în ton cu miercurea… don't tell anyone )

Exact! Mă bântuie melodia asta de ceva vreme bună. Google o știe, curioșii din lista de messenger o știu și ei. Acum o las aici, să mă fac de tot de poveste! 😳

Preventiv pun good luck să vă țină cât mai departe de belele. Luați și zâmbetul, că nu strică, zău! 🙂

big hug

(S)Pam Pam!

Gata! Numai ce am dat cu măturoiul prin curte! În colțul ăla întunecat de-i zice Spam se-adunaseră vreo 17 chinezi – așa păreau după slovă, dar puteau la fel de bine să fie și japonezi 😕 – și-un polonez, parcă! Doamne, ce l-au mai înghesuit, sărăcuțul! :mrgreen:

Ei, aici a mers, dar dincolo? Pisici! Pitici cu nas roșu, fes verde și ghete negre ca tuciul au întins peste zi o horă cu tropăituri și strigături pe creierașul meu, de nu mai știam cum să scap de dânșii! Ce măturoi să iau? Că nu se cade să necăjesc circumvoluțiunile cu el, deh – nu-i loc neted ca-n palmă să mă pun pe curățat! La drept vorbind, nici răgaz de-așa ceva n-aveam! Și-am așteptat să le piară cheful de zbânțuială, că dacă te pui în mintea piticilor ăștia ești mai… $#^%&* decât ei… 👿

Ce necaz pe Bursucel –

Canonește, vai de el!

Canonește la hârtii

De-o ia razna pe câmpii!

Hai, hai! – mai că-mi venea să-i pun pe fugă, dar te pui cu-mpielițații? Lasă-i că s-or potoli ei… n-am vreme de duș rece… Bag de seamă că și ei știau asta, că întorceau sensul horii – să nu amețească, probabil… 😐

Bursucel, nu te căzni,

Că degeaba ăi trudi!

Ăi munci tu în zadar,

Că le-amețesc-ăștia iar!

Prea de tot! $#^%&*!  $#^%&*! …  $#^%&*! 😳

Și-nc-o dată, măi băieți!

….

Aaaa! Aici mi-a venit ideea! Și le-am pus băieților Ciuleandra, că le trebuia capac! 😆

Au tropăit și țopăit, chiuit și hăulit pe minunea asta de muzică, de-au picat lați… sau așa vreau eu să cred… acum stau cuminței și tare mi-i dragă liniștea asta!

Oare azi îmi dau pace?! Că mi-i închipui căzuți prin șanț, epuizați – bieții de ei – de-atâta zbânțuială… 🙄

Ei, se pare că am spart tiparul Miercurii fără cuvinte de azi… Sper să nu se răzbune pe mine și să… Pssst! Mai bine tac!

Ziua asta o să ne fie frumoasă și însorită, și-așa plăcută în tăcerea ei… Și fără picior de piticei tropăitori! 🙂

Psssst!

( C’mon, baby… 😛 )

Mare veselie mare în Wisconsin – a sunat Adunarea Norilor la petrecerea de Miercuri… 😉

La noi – psssst! – dacă e Miercuri, e Liniște…

Ei și ce? E loc de Zâmbet și-n Tăcere, nu?! 🙂

Secunda

Într-o clipă îți pot trece prin minte mii de gânduri… o singură clipă, echivalent al unei secunde în care ori te năpădește bucuria ca un foc de artificii multicolore, ori te invadează necazul ca o ciupercă atomică gri ca păcatul. Tot explozie… culoarea diferă doar.

Pentru unii drumul e un stil de viață… bucuria de a vedea locuri noi, de a întâlni fel de fel de caractere. Dragul ăsta de drum e un cuțit cu două tăișuri – într-o secundă, doar într-una singură, te poate arunca din extaz direct în panică. E un risc asumat, dar pleci cu speranța că vei fi în siguranță, că fiecare e conștient de riscuri și că acționează în consecință…

Parfumul dragului de ducă… așa-mi trecuse prin dovlecel să etichetez imaginile care ar fi trebuit să compenseze fuga cuvintelor lui Miercuri. Acum le voi spune Crâmpeie din bucuria drumului.

Astă seară am realizat că uneori cuvintele nu-s îndeajuns. Doar sună… Trebuie să vezi și Zâmbetul. El e cel care liniștește. E acel Soare ce scoate la lumină culorile amestecate în Gri.

O să fie bine, vei vedea…

Pun zălog secunda de zâmbet. 🙂

Miercurea cu Mulțumiri

( … șterpelesc Timp din farfuria Muncii Cronofage… 😳 )

Nu mi-a ales sau impus nimeni meseria asta a mea… m-a prins odată, demult, pornind de la o provocare – cam așa încep marile iubiri, nu?! 🙂

Îmi amintesc că au fost și vremuri frumoase, când cred că l-am mâniat pe bunul Creator cu ale mele cârcoteli legate de gradul de lejeritate sau de temerea mea că mi-s plătită să mă plictisesc. Na, că mi-a făcut plocon activitate în exces, de n-am vreme nici să-mi mai arunc o privire fugară în oglindă… Era o vorbă, de mi se potrivește mănușă acum – Cine face ca mine, ca mine să pățească! Curat ghinion! 😳

Pe de altă parte însă, realizez că mi-s norocoasă – am primit în dar zilele astea imagini frumoase și un premiu din partea MWB… promit să scriu despre asta la sfârșitul săptămânii – îmi zbârnâie acum în minte multe, dar nu am vreme să le aștern… Spun până una alta Mulțumesc! Mulțumesc pentru că existați, mulțumesc pentru că mi-ați îndulcit șederea asta neașteptat de prelungită în București, mulțumesc pentru că sunteți atât de calzi… mereu zâmbesc când realizez asta… 🙂

Vă las cu Trandafirii Alexandrei, primiți în dar de la Melanie și amestec zâmbete cu albastrul ce boltește drumul prin Kentucky…

Să vă fie Cerul prietenos, iar Norii doar pufoși și veseli! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

Miercurea anapoda

( … tăcerea e de aur doar uneori 😉 … )

Aș fi tăcut, doar că tăcerea asta mă cam sugrumă… am fost poate prea cuminte și prea răbdătoare în ultima vreme și n-a folosit la nimic. Din contră… 👿

Azi o să încep prin a scrie o povestioară scurtă… mă mănâncă tare de tot degețelele să scriu despre ce se întâmplă pe-aici… 😀

Cică într-o iarnă, o vrabie zăcea pe jos aproape înghețată. Trecând pe acolo, o vacă a lăsat o balegă peste ea. Vrabia s-a dezghețat și s-a simțit atât de bine în balegă încât a început să cânte. Auzind cântecul, o pisică a scos-o din balegă și a mâncat-o. Morala:

1. Nu oricine te bagă în rahat îți vrea răul.

2. Nu oricine te scoate din rahat îți vrea binele.

3. Dacă tot ești în rahat, mai bine taci din gură!

Acum o să mai spun doar că mă enervează atât de tare vrabia asta gureșă, că-mi aduc aminte că pe lângă Bursucel încă mai sunt și Pisoi – și-am obosit așteptând să se potolească circul –  după ce că-i vai de mămăliga ei, de-a trebuit să mă aducă alții din colț de țară să îi repar tâmpeniile, mai are și nas să se dea în stambă și să scormonească rahatul… :mrgreen:

Acum ziceți-mi voi – s-o las să rânjească pe toanta cu pretenții de contabilă Miță-cinstită sau să-i zâmbăresc în nas și să-i dau o lecție s-o usture la buzunar? 😕

P.S. Singurul cap plecat care mi-i drag e cel al macilor din lanul ăsta de grâu…

P.P.S. Tăcută sau plină de vorbe frumoase, sper ca Miercurea asta să vă fie lipsită de vrăbii enervante. Și vă las zâmbetul de zile mari aici, că-i mai în siguranță cu voi! 🙂